3,605 matches
-
proprietăți stabile ale obiectului literar, doar proprietățile întâmplătoare ale unui obiect dorit de altul. Dorința literară e încadrată de câmpul literar și e guvernată de legile lui; dorința de literatură încadrează activitatea literară și e guvernată de legile sociale ale invidiei. În al doilea rând, e de remarcat că rivalitatea devine aici resortul unic al oricărei imitații sociale. Pentru Spinoza nu există alt motor al mobilizării mimetice. În Scolia la definiția 33, filosoful respinge distincția între o imitație simplă (cel care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aflat groapa ei plină de viermi și de împuțiciune multă. Vezi oame ce frumuseațe răvnești și săruți?" (M. Gaster, Chrestomatie română. Texte tipărite și manuscrise (sec. XVI-XIX), dialectale și populare, I, Socec - Brockhaus, București - Leipzig, p. 292). 22 Despre rolul invidiei în societățile democratice din secolul al XIX-lea, cea mai recentă sinteză e aceea a lui Fabrice Wilhelm, L'Envie, une passion démocratique au XIXe siècle, Presses de l'Université Paris-Sorbonne, Paris, 2013. 23 G. Barițiu, " Lectura unui om tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
declanșată în cadrul mișcării național-socialiste pentru un leadership cultural. După aderarea la partid și accesul la rectorat, datorită faimei de care se bucura ca urmare a succesului obținut cu Ființă și timp, Heidegger începea să fie considerat "filozoful național-socialismului". Faptul iscase invidie și resentiment în partid, astfel încât s-a format o tabără anti-Heidegger, reprezentată mai cu seamă de Alfred Rosenberg și, din diferite motive, de Ernst Krieck. Mai ales acesta din urmă docent în pedagogie și devenit un influent conducător din SS
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
respectivului popor. Putem menționa: * pe de o parte, baladele tradiționale românești: "Miorița" (1850) sau "Meșterul Manole" (1852). Ambele balade prezintă o corporalitate economică. Dincolo de aspectul metafizic al Mioriței, Alină Mungiu-Pippidi (2002: 81) identifica relații dintre oameni bazate pe neîncredere și invidie socială. Deși Mircea Eliade a încercat să justifice acțiunea Meșterului Manole de a-si zidi soția între zidurile Mănăstirii Argeșului, astfel oferind "o orbire ideologică" menită a proslăvi faptul că gloria are nevoie de sacrificiu, Mihaela Miroiu (1996) oferă o
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
în care se va specializa este acela al romanului polițist, lucrat cu meșteșug, dar fără un simț deosebit al verosimilului (Jos masca, domnule Dib, 1971, Insula spionilor, 1972, Întâlnire în Valea Morții, 1974, Prețul tăcerii, 1974, Pichetul în alarmă, 1976, Invidia, 1979, Martor ocular, 1982 ș.a.). Scriitorul, care nu uită de micii cititori (Armata de pitici, 1974), abordează, adresându-se vârstei pionierești, literatura științifico-fantastică (Fantastica aventură 2101, 1975) sau se inspiră din lumea sportului (Ultima repriză, 1989). În afara unor scenarii radiofonice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
unui Aristip în amonte; dar numele lipsește, încă o dată... Un individ asupra căruia și Platon, și Aristotel, și Epicur păstrează tăcerea atunci când tratează problema plăcerii nu poate fi chiar în întregime rău! Nimeni nu stârnește atâta dispreț, ură, gelozie și invidie fără ca aceasta să însemne implicit că cele afirmate de el sunt adevărate... 2 Triunghiul subversiv. De aici, necesitatea de a reveni asupra regimului scrierii platoniciene a filosofiei - și a istoriei acesteia! Pentru că eu unul consider că fiul moașei, travestitul parfumat
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și după moartea lui: există încă practici epicuriene în secolul al II-lea după Iisus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate provoca răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Banchetul înțelepților (Deipnosophistae) decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înstrăinează, înșală și jalonează drumuri fără ieșire? Munca nu oferă nicio împlinire? Familia înseamnă altceva decât ceea ce ne învață societatea despre ea încă de la cea mai fragedă vârstă? Relațiile cu majoritatea semenilor sunt plasate foarte adesea sub semnul ipocriziei, al invidiei, al geloziei, al trădării? Intersubiectivitatea sexuată pune mai multe probleme decât rezolvă? Normal, așa-i lumea, și încă pentru multă vreme de aici încolo... Unii așteaptă schimbarea ei și speră o revoluție, o răsturnare provocată de presiunile sociale sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
condițiile de posibilitate ale unui rege cât de cât instruit într-ale filosofiei (epicuriene, în speță!). Critica făcută de Philodem politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodem mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
comită crime, binevoitor, neinterzicându-și să se bucure de binefacerile pământului, arătând respect față de cei morți, sobru, înzestrat pentru administrarea bunurilor, niciodată grosolan, totdeauna blând, îndurător, echilibrat, necunoscând severitatea, nici răzbunător, nici complotist, detestând mai mult decât orice discordia, agitația, invidia, el ia ca model prudența și perspicacitatea lui Ulise, are ca țintă supremă dreptatea și își duce la bun sfârșit toate acțiunile fără a recurge niciodată la arme. Inspirat de filosoful ce-l are ca model pe înțeleptul Epicur, el
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care-l considera plin de otravă și „moarte sufletească”. Adevărul istoric este văzut ca o datorie și o Înaltă valoare morală. Peripatethice Prin modelele etice oferite, Miron Costin stigmatizează tarele morale cum sunt: lăcomia, Îngâmfarea, despotismul, lipsa de măsură, amoralismul, invidia, corupția, insistând asupra ideii că fapta bună - raportată la perspectiva moralei creștine - este principala valoare ce trebuie să călăuzească acțiunea umană. Aritmologhia lui Nicolae Milescu Spătarul este o etică a conduitei care teoretizează principiile cetățenilor buni În opoziție cu Însușirile
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
furnizată publicului ex cathedra, fără nici o urmă de dovadă"120. În ce privește apelul emoțional (pathos-ul), profesorul Black apreciază că emoțiile cu care Chapman pare să lucreze "nu pot fi corect descrise în termeni de furie, dragoste, teamă, rușine, milă, bunăvoință, indignare, invidie sau opusele lor"121. La capitolul ethos, însă, Black nu se sfiește să presupună că, din punctul de vedere al celor din Coatesville, adresa lui Chapman trebuie să fi fost considerată un scandal în toată puterea cuvântului. În construcția propriului
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
care le vor face, personalitatea lor alunecă treptat-treptat spre un proces de alienare. Frustrați de nenumărate lipsuri, neputînd să-și descarce, sistematic și firesc, emoțiile și afectivitatea, în structura psihică a deținuților se produce o autointoxicație, exteriorizată prin resentimente: ură, invidie, dorință de răzbunare. Avînd un perimetru de mișcare foarte redus în mediu penitenciar, la ei apare un fenomen ancestral de teritorialitate comportamentul (individului) de apărare a teritoriului propriu care se manifestă printr-o exagerată îndîrjire în apărarea "spațiului personal": locul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ca formă de dominare a instinctelor și pasiunilor de către rațiune. Bazată pe individualism și profit, educația occidentală s-a axat pe reducerea formelor de control al vieții private. Această educație atinge inclusiv tema egalității, văzută doar ca o idealizare a invidiei. Liberalismul anglo-saxon (promovat de David Hume, Adam Smith, Adam Ferguson, dar și de francezi precum Montesquieu, Benjamin Constant și Alexis de Tocqueville) a pus accentul pe corectarea carențelor educaționale ale delincvenților și pe reducerea coerciției. Liberalismul francez (reprezentat de Enciclopediști
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
succes a deținuților în societate și asigurarea unor condiții optime de arest și, pe de altă parte, mijloacele financiare și umane de care dispun). Absența comunicării cu specialiștii din breaslă (recomandată pentru păstrarea secretului de serviciu) întărește sentimentul deprofesionalizării, sporind invidiile și rivalitățile de tot felul. Orice specialist venit din afară este privit ca un dușman pus să perturbe un angrenaj în care cei din interior nu au reușit încă să pună ordine. În plus, slaba valorizare și nerecunoaștere a succeselor
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
se bat turcii la gura ta”, ori „cu cine să te înțelegi, cu turcii?!”. Ori dacă descoperi că în exterior sunt turci cu care să te lupți, puțin rămâne să-i descoperi și pe ceilalți turci, cei din tine, adică invidia, răutatea, lenea, ignoranța. Îi descoperi și apoi îi provoci la luptă. Kazantzakis crede că e determinant locul și timpul în care te naști, determinant pentru devenirea ta. - Teribile conflicte cognitive rezolvate prin scris. Ceea ce pe el l-a determinat să
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Închide Eul, după cum conștiința morală este cea care deschide Eul. Conștiința pervertită Îmi anulează libertatea, prin Închiderea perspectivei transcendenței. Reaua-credință, coruperea morală mă fac dependent și mă Însingurează. Încep să văd În jurul meu numai dușmani și adversități. Privesc totul cu invidie și patimă. Astfel, Încep să doresc distrugerea lumii, a celorlalți, tocmai pentru că eu, neputând face Binele, sunt invidios, mă simt inferior față de cei care reușesc și, din acest motiv, doresc să-i suprim, să-i distrug, să-i Înlocuiesc, să
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și al unui lung șir de carențe afective și educaționale, a unor frustrări, aceste persoane Își vor proiecta propriile probleme asupra celorlalți. În situațiile de Întâlnire cu Binele, Eul pervers va avea sentimentul inferiorității sale, care se va manifesta prin invidie, ură, conflicte etc. Acest gen de sentimente psiho-morale vor genera atitudini de ostilitate și acte de violență Îndreptate Împotriva celorlalți. Toate manifestările unei persoane Își au originea În sfera conștiinței perverse a acesteia, neavând alt scop decât plăcerea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la sine și ele arată, În mod inconștient, sentimentul diferenței dintre individ și ceilalți, cărora le atribuie un statut de inferioritate sau Îi resimte superiori lui. Din acest motiv, ideile imorale ale unui individ, referitoare la ceilalți, se manifestă prin invidie, ură sau dorința de a-i elimina, resimțindu-i ca adversari. Este incapacitatea de cooperare, de acord, Între Eul pervers și persoana celorlalți. 2Ă Intențiile rele Intențiile rele sunt formele premergătoare, cele care pregătesc acțiunile perverse ale Eului. Ca forme
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
altă persoană, sau către un grup de persoane, În scopul descărcării unor frustrări sau complexe de inferioaritate ale unui individ care se consideră prejudiciat fizic, sufletește, moral sau social. Răzbunarea este acțiunea imorală care are la baza ei ura și invidia unei persoane cu probleme psihologice cu un caracter agresiv. Ea are de regulă o notă de maximă pasionalitate, atunci când recurge la forma de manifestare prin violență a agresivității, sau poate avea caracterul unei extrem de abile și rafinate intrigi de denigrare
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
deposedarea ei de ceva care Îi aparține, sau se referă la natura sa. La baza acestor pulsiuni agresive stă adversitatea sau ura agresorului față de victima sa Orice prejudiciu, din punct de vedere psihologic, are la bază sentimente morale negative: ură, invidie, complexe de inferioritate, frustrări personale, carențe afective, de educație etc. Prejudicierea altuia presupune că Între cele două persoane există o anumită relație negativă, tensionată, de adversitate, de concurență, iar diferendele dintre cei doi nu se pot rezolva pe alte căi
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă Îndeamnă la bine. Înclinația persoanei umane către bine sau către rău Își are originea În conștiința sa. Vreau să fac binele și sunt Împiedicat de să fac răul sub influența conștiinței morale, precum, În egală măsură, sunt Înclinat către invidie, ură, distrugere, Rău de conștiința pervertită. Este semnificativ faptul că aceste două conștiințe sunt destul de greu de separat Între ele. De multe ori, suntem Înclinați să admitem că, de fapt, conștiința este duală, dualitate pe care o resimțim ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Cercetătorii au arătat că acest tip de stimulare financiară se asociază pozitiv cu creșterea cantitativă a performanțelor, dar nu și cu creșterea calitativă a lor. Dacă nu sunt distribuite corect, duc la apariția sentimentului de injustiție organizațională, generează relații de invidie între angajați (cei care nu primesc plăți stimulative îi invidiază pe cei care primesc). Bonusurile sunt relativ asemănătoare cu plățile stimulative, dar sunt oferite mai des și pe criterii variate. Ele sunt distribuite ca plată globală/anuală. Chiar dacă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stil este de a fi permanent în gardă, gata de atac și gravitează în jurul neîncrederii și temerii că întotdeauna există amenințarea unor forțe exterioare care caută să producă probleme. Leadership-ul suspicios este caracterizat prin neîncredere în alții, hipersensibilitate, alertă, secretivitate, invidie și ostilitate. Este oricând pregătit să răspundă amenințărilor, se ofensează ușor, având tendința de a interpreta și distorsiona acte minore, de a căuta înțelesuri și motive ascunse. Executivii suspicioși se așteaptă și caută să descopere nereguli, sunt raționali, nonemoționali, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
trecut. Supărarea datorată acestei neputințe le poate cauza sentimente de vină, ajungând la un fel de „masochism moral”, căutând dureri psihice ca act de recuperare. Ei așteaptă ca alții să ia inițiative, ferindu-se de succes pentru a nu trezi invidii sau ostilități. Exceptând unele ocazii, ei adoptă o atitudine pasivă, stând departe de acțiune, devenind retrași. La nivel organizațional, o astfel de personalitate generează un climat evitant, negativist, letargic. Atmosfera depresivă este cauzată de personalitatea liderului, dar și de forțe
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]