2,036 matches
-
dată de faptul că, în oricare sistem ne-am afla, omul de înaltă ținută, atât intelectuală, cît și etică, este marginalizat, trimis "pe tușă", ignorat sau persiflat. E un Neînțeles. Tocmai pentru că societatea din care provine e grevată de minciună, ipocrizie, lașitate. Așa stînd lucrurile, nu-i rămîne decît să se închidă în carapacea sa, într-un univers artificial, dar care îi dă, totuși, posibilitatea de a trăi conform propriei structuri interioare. Personajele piesei nu sînt identități bine stabilite, nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tânăr înseamnă să crești/ Ne-ncetat spre mai mult și mai bine..." Autoare și de fabule, Nina Cassian pecetluiește în "Critica de jos" practici abominabile din lumea literară a perioadei staliniste. În ciclul "Muzeul cu antichități", comentează liric și satiric umilința, ipocrizia, impostura, patima. Un anume senzualism aprinde carnea versurilor Ninei Cassian, revărsându-se asupra trăirilor sau asupra naturii exprimate în plăcerile directe: "Călugărița ploii mătăniile-și bate/ Pe urma vinovatei, să facă în veci uitat/ Nepăsătorul hohot al verii deșănțate/ Culoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
montare într-adevăr ieșită din comun, prin pasiune intelectuală și vigoare). Alexa Visarion e interesat nu de intrigă ori de personaje, ci de relația aparte pe care o generează vina amestec de ură și complicitate, de lașitate și cruzime, de ipocrizie și lipsă de scrupule; precum și de puterea ei destructivă și contagioasă. De aceea, în aceste spectacole, totul e redus la esență, vitalul, culoarea, amănuntul sunt eliminate, ființele se descărnează parcă, pentru a exista numai în virtutea indestruc tibilei lor legături. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lume, în adevărul vieții și al morții. Drama lui se naște astfel din acest refuz - care pentru oamenii comuni poate fi salvator - și din orgoliul cu care sfidează sistemul de prejudecăți și comportamente sociale, de convenții și stereotipii culturale, de ipocrizie, platitudine și mediocritate individuală. ÎNCHEIERE Prin acest personaj ce însumează multiple ipostaze ale omului modern, Camil Petrescu a demonstrat că, în romanul psihologic, roman modern, al experienței, „devenirea psihică, mișcarea înlocuiesc [...] staticul. Timpul este subiectiv, iar romanul înseamnă experiență interioară
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu este în stare să înăbușe dorința, simțurile și "calul negru" platonician. De-aici se poate deduce că păcatul cărnii incriminat de doctrina platonician-creștină este un fals, și adevăratul păcat este înfrânarea și repudierea cărnii, mânăstirea boccaccescă fiind locul unei ipocrizii nesfârșite. Sfințenia acelui perimetru este doar de ochii lumii, populat de actorii (hypocritai) purtători de măști ale aparențelor, ale salvării acestora. În spatele uniformei călugărești apare, insidioasă și universală, uniforma cărnii", conchide Gabriel Liiceanu, pe urmele unui Boccaccio recuperator al al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ta viață singur n-o știi pe de rost/ O să-și bată alții capul s-o pătrundă cum a fost". Apoi, satirizează posteritatea care va fi preocupată de biografia, neinteresantă a omului de geniu și nu de operă. Poetul critică ipocrizia, lauda interesată a contemporanilor, reaua-credință, nepăsarea, incompetența, răutatea, scandalul, deși timpul se scurge și omul este muritor: "Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune/ Peste toate o lopată de țărână se depune". În tablou se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
au trecut". Sub semnul demonic, Ruben și atelierul său se metamorfozează într-un infern de alchimie, cu diavoli în fiole de experiență. Dan intră în dialog cu umbra și se dedublează (motivul umbrei), vrea să plece din lumea dominată de ipocrizie. Și Maria, chemată de dragoste se spiritualizează, se dedublează, lăsând în locul ei umbra. Acum, iubirea este dependentă de geniu și de creație și se manifestă intens în călătoria fantastică de pe lună, călătorie care "nu fusă decât o sărutare lungă". Dan
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și o alta, a intelectualului care speră să construiască o nouă societate. După ce a devenit activist, creadea că "omul are nevoie de o nouă religie a binelui și a răului". Trimis în sat să supravegheze campania agricolă de vară, cunoaște ipocrizia, agresivitatea celor numiți în funcții pe criterii politice, abuzurile acestora. O serie de evenimente duc la destituirea tânărului activist. La sugestia unui vechi prieten, acum notar, va continua studiile și va ajunge inginer horticultor. Niculae moșenește unele trăsături de la tatăl
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nu-și aleagă singură partenerul, să nu creadă în nimeni. Oamenii care se apropie de ea, bărbați sau femei, au un comportament tipic: îi fac Fetei Prea Mari complimente nemeritate, fără legătură cu împrejurările. După mai mulți ani petrecuți în ipocrizia celor apropiați, Fata Prea Mare ajunge să-i aprecieze exagerat de mult pe cei care sunt dis puși s-o critice sau chiar s-o umi lească, spu nând despre ei că sunt adevărați prieteni, pentru că sunt sinceri. Prea înaltă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
lumea lui Caragiale este preocupată doar de satisfacerea propriului ego, trăind, sau mai bine zis îndurând, progresul în mod grotesc și grosolan. Astăzi se vorbește despre o nouă mentalitate, dar care din păcate este îmbrăcată în aceleași haine vechi. Corupția, ipocrizia, interesul politicienilor pentru binele personal, și nu pentru cel colectiv, snobismul, aviditatea sunt doar câteva dintre defectele pe care scriitorul le reproșa societății sale și pe care le întâlnim în fiecare zi în societatea noastră. Totul este teatru în viața
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
necesitățile sale vitale și disprețuit. Pentru fiecare din cele nouă personaje ale piesei treburile publice se confundă cu nevoile și interesele strict personale, cu ambițiile și resentimentele proprii. Lumea pe care o descrie dramaturgul este o lume coruptă, unde stăpânesc ipocrizia, felonia, imoralitatea, favoritismul, o ambiție care ia forme agresive. Aceasta este panorama în care ne introduce comedia lui Caragiale, ajuns la deplina maturitate a viziunii sale sociale și a măiestriei dramatice. Realizarea artistică a Scrisorii pierdute constituie un apogeu al
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
libertate. Cine se îndoiește, să ia seama la aroganța afișată de putere a doua zi, chiar, după alegeri. Aproape că nu mai avea nevoie de zâmbetele cu care până ieri umplea micul ecran, presa, afișele. Aproape că renunțase la obișnuita ipocrizie "democratică", iar unele măsuri de eliminare a celor nedispuși la obediență arată cât de puțin o interesează, în fond, adevărata luptă de opinii. Un val de pesimism trece acum peste țară. Oriunde mergi, aceleași întrebări neliniștite și neliniștitoare, despre ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care deși însănătoșit, refuză reintegrarea în social. Concepția pictorului expresionist francez, Georges Rouault, nu transpare de data aceasta din înfățișarea fizică a personajului. Ernest nu acceptă statutul de om sănătos pentru că aceștia sunt asemenea clovnilor care suportă societatea cu toată ipocrizia ei. Este foarte cunoscută atracția lui Rouault pentru lumea circului. Măștile au un rol foarte important în tablourile pictorului expresionist. Culorile închise, fețele schimonosite au rolul de a accentua luminozitatea sufletului personajelor sale. Este și cazul lui Quitonce. În spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
urmă nu este decît produsul tabuurilor de origine socială. Conform teoriei pansexuale a lui Freud, tabuurile ipocrite se opun magistralului libidou, refulîndu-l. Din această definiție a refulării decurge concepția freudiană a sublimării. A sublima înseamnă pentru Freud a se opune ipocriziei "supraeului" social rigid și prea sever pentru a mări libidoul: energia vitală, elanul vital, presupuse a fi exclusiv de origine sexuală. Toate aceste definiții freudiene sînt consecința confundării supraconștiinței armonizante cu "supraeul", care nu este în realitate decît in sub-eu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
energia vitală, elanul vital, presupuse a fi exclusiv de origine sexuală. Toate aceste definiții freudiene sînt consecința confundării supraconștiinței armonizante cu "supraeul", care nu este în realitate decît in sub-eu, rigiditatea sa moralizantă datorîndu-se obsesiei subconștiente și pseudo-spirituale a unei ipocrizii, care, conform lui Freud, ar viza exclusiv sexualitatea. Neavînd la dispoziție nimic altceva în afară de marea și geniala sa descoperire a subconștientului și a expresiilor simbolice ale acestuia, Freud le utilizează în analiza făcută de el "divinității", ceea ce îl obligă să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aviditatea banală făcînd din om dușmanul omului. Culpa individualizată, vanitatea culpabilă a fiecăruia, rezidă în neîncetatele autojustificări false ale propriei noastre culpe vitale, ale propriilor noastre exaltări imaginative ale dorințelor, fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie, refulate cu ajutorul moralismului fariseilor. Ceea ce scoate la iveală mitul creștin este sancționarea imanentă a vinii comune: fiecare sentiment de culpabilitate este proiectat prin falsa autojustificare vanitoasă sub forma unei acuzații împotriva altuia, care, ce-i drept, fiind la rîndul lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
reprezintă egoismul inconsecvent preocupat doar de binele eului întîmplător, în timp ce celălalt este egoismul consecvent care adaugă căutării satisfacțiilor accidentale vital indispensabile dorința realizării propriului său bine esențial armonia motivelor, dorința eliberatoare, deoarece aceasta nu permite existența nici unei supuneri, a nici unei ipocrizii, a nici unui regret. Binefacerile egoismului sublim ale sublimării egocentrismului vanitos sînt în realitate mai mult decît esențiale: forța sublimantă a egoismului conscvent cu intenții armonizante (care nu este altceva decît dorința esențială) care acoperă cele mai mici detalii ale vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ipostaza (insolită pentru el) de scriitor, Fred mai deține un avantaj, mult râvnit de Camil Petrescu într-o bună parte a vieții sale: este bogat, nu depinde financiar de nimeni și, ca atare, însemnările sale nu pot fi suspectate de ipocrizie și oportunism. Prin erou, autorul a dorit, pe cât se poate presupune, să își proiecteze modelul creatorului perfect: lucid, echidistant, sensibil și sincer, capabil să scrie numai în ceea ce crede, fiindcă opulența îi conferă verticalitatea morală absolut necesară. Și celălalt personaj-narator
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și conținutul au o egală pondere, iar oniricul coexistă firesc cu orfismul, dar nu în planul existenței concrete, ci în transcendent. Lipsa de conținut, pe care i-o reproșează Autorul, poate fi suplinită de o metarealitate: "Conveneam numaidecât, nu fără ipocrizie: Acum te înțeleg. Ești un adept al onirismului... E un punct de vedere care se poate susține. Oniricul și orficul au fost delimitate de multă vreme ca perimetre ale poeziei... Dar atunci revii la lipsa de conținut. Visul și muzicalul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
conștiința lui Hamlet, lumea se reflectă în mod dialectic, ca atare, nu suntem în fața unui caracter, ci a unui protagonist semnificativ sau, mai concret, a unui "personaj pisc". Iar adevărata dramă a eroului constă în imposibilitatea de a distinge între ipocrizie și sinceritate, vinovăție și nevinovăție, mai succint de a cunoaște Adevărul dintr-o multitudine de posibilități pe care i le oferă concretul. Și asta, într-un moment în care Hamlet ar fi avut nevoie de cunoaștere mai mult ca oricând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
șefi de ferme, directori IAS la activiști, uneori și "fețe subțiri"), pentru care cântau la nunți cântece "porcoase", de la care nu se sfia o artistă populară din zona lui, care se folosea de toponimul satului natal pentru "numele de scenă". Ipocrizia se generaliza și în acest domeniu prin trecerea de la existența comunitară la viața comunizată, gestionată birocratic. "Revoluția culturală" de la vârf (al cărei început coincidea cu intrarea lui pe câmpiile semantice ale hexagonezei superioare din patria socialistă) avea să fie marcată
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
palpitul demențial al posedatului. Această cruzime "neorealistă" a depravării și derapajului în amoralitate face echipă cu parabola onirică "Roata și osia" sau masiva suită de "Viziuni" ce explorează o Italie a misterelor și a măștilor istorice susceptibile de fraudă și ipocrizie. Este o reglare de conturi în absolut cu partitocrația, clericalismul, hedonismul consumist, în numele valorilor populare moștenite de Pasolini, tradițional antiliberale: "Lumea țărănească se prăbușise. Câmpurile ei (ca și seminarele) erau pline de vipere. Își pierduse propriile-i valori tradiționale și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
galant al lui Nicolas și criteriul de utilitate alegorică plus vanitate, tapiseriile urmând să reprezinte scenic cele cinci simțuri, fără a uita de blazonul casei Le Viste. Claude nu are nici cea mai mică stimă pentru aparențele rangului social, cu ipocrizia și hieratismul lor mimetic, fiind de partea vieții și a sentimentelor adevărate; doar așa ne explicăm scena cu adevărat scandaloasă, chiar și pentru veacul al XXI-lea, la care se vor deda Claude și Nicolas sub enorma masă din Grande
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în etapa sa de superenergumen. Ce are totuși șansa de a percepe misterul acelui discipol tăcut. Victima este, ca și grefierul, sinonimul artistului, ce va fi uns de Tatăl, cu menire providențială, hiperionică. El, omul de prisos, naufragiatul, incompatil cu ipocrizia universală, va avea parte, prin actul pur al visului artistic, de perenitate și putere supremă. Expresie a iubirii și alterității, mesianismul orfic al victimei indus grefierului va lucra împotriva lumii gregare, vampirizate de realiști. La sacerdoțiul comuniunii vin doar cei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și ipocrizie. Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit. În sinceritate, simplitate și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]