1,406 matches
-
din dreptul altarului se află pe această listă la numărul 513, având codul de clasificare . La 30 iulie 1847, căminarul Gheorghe Eminovici (1812-1884), tatăl poetului Mihai Eminescu, a cumpărat pentru suma de 4.000 de galbeni, două cincimi din moșia Ipotești de la Eufrosina Petrino, moșie cu 330 de fălci de pământ. La intersecția a două drumuri din centrul satului, Gheorghe Eminovici a construit o casă nouă din vălătuci și cărămidă, în locul unei case mai vechi și dărăpănate. În jurul casei se afla
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
casei se afla o curte destul de mare, o livadă, bisericuța familiei, o fântână, grajduri pentru animale, hambare pentru cereale și alte anexe gospodărești. În anul 1847, soția căminarului, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit moșia Ipotești până în anul 1878, când a fost vândută din cauza datoriilor. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
galbeni de la un anume Murguleț.""). Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit moșia Ipotești până în anul 1878, când a fost vândută din cauza datoriilor. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați patru dintre Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit moșia Ipotești până în anul 1878, când a fost vândută din cauza datoriilor. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați patru dintre Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi dintre frații poetului. În anul 1928
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
patru dintre Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi dintre frații poetului. În anul 1928, scriitorul Cezar Petrescu și istoricul Nicolae Iorga au inițiat o subscripție publică pentru construirea unei biserici noi în Ipotești. Lângă bisericuța familiei Eminovici a fost ridicată o noua biserică. Piatra de temelie a fost pusă la 28 iunie 1929. Primăriilor din localitățile apropiate (Bălușeni, Poiana, Trușești, Todireni, Bucecea) li s-au solicitat bani pentru construirea bisericii. Țăranii din sat
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
în candela din fața altarului. În anul 2008, preotul paroh afirma că biserica are nevoie de restaurare, pereții săi fiind crăpați foarte rău într-o parte din cauza alunecărilor de teren. De asemenea, pictura începea să se degradeze. Biserica "Sf. Voievozi" din Ipotești este construită în stil moldovenesc din piatră adusă de la Burdujeni și cărămidă aparentă de la Ciurea, fiind acoperită cu țiglă. Sub cornișă, edificiul este înconjurat de o friză în care se repetă trei însemne heraldice: stema județului Botoșani - coasa, a Moldovei
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
cu Consiliul Local Șerbești, prin care s-a modernizat o porțiune de drum de 800 metri, care să ducă de la drumul național până la Ansamblul Bisericii "Sf. Gheorghe". Aici urma să se realizeze un centru cultural modern similar cu cel din Ipotești (jud. Botoșani). Biserica "Sf. Gheorghe" din Ștefan cel Mare are un plan asemănător cu al bisericilor "Sf.Sava" din Iași și "Sf. Gheorghe" din Galați, precum și cu cel al bisericilor din Buciulești, Bozienii de Sus și Budești în județul Neamț
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
Ipotești ( ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Suceava, Bucovina, România. Cercetarea arheologică relevă faptul că teritoriul satului Ipotești a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau mărturiile arheologice găsite în zona ,Seliște” - și
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
Ipotești ( ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Suceava, Bucovina, România. Cercetarea arheologică relevă faptul că teritoriul satului Ipotești a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri. Dovadă stau mărturiile arheologice găsite în zona ,Seliște” - și anume bucăți de chirpic și zgură metalică, alături de fragmente ceramice aparținând culturilor Poienești - Lukasovka , Stâna de Mureș încă din Evul-Mediu. De altfel
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
La pod la Rediu”. Situl arheologic "La pod la Rediu", inclus în prezent pe „Lista monumentelor istorice din județul Suceava” sub codul SV-I-s-B-05399, se află de o parte și de alta a podului de pe șoseaua care face legătura dintre localitățile Ipotești și Bosanci, în dreptul pădurii Rediu. Este printre puținele descoperiri funerare din Moldova aparținând acestei perioade și unica pentru nordul acestei zone care ilustrează unitatea culturii materiale și spirituale geto - dacice în zonele extracarpatice ale Daciei. Tot aici au fost descoperite
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
grosieră, de culoare gri sau cărămizie. Doar câteva fragmente au fost realizate din pastă fină și decorate cu crestături pe margine. Materialul arheologic aparține, cel mai probabil, culturii Noua. Alte descoperiri făcute cu prilejul asfaltării drumului județean DJ 208 Suceava - Ipotești au surprins o conductă care traversa șoseaua îndreptându-se către platoul Cetății de Scaun. Conducta surprinsă constituie un segment din traseul unei instalații de alimentare cu apă potabilă a Cetății de Scaun a Sucevei, conducta ce pornește din zona ,Șipot
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
din traseul unei instalații de alimentare cu apă potabilă a Cetății de Scaun a Sucevei, conducta ce pornește din zona ,Șipot”, unde probabil se amenajase o captare de izvoare. După tipologia conductelor descoperite în orașul Suceava, cele găsite în satul Ipotești aparțin secolului al XV-lea, respectiv al XVI-lea și arată că această amenajare poate fi datată în vremea lui Ștefan cel Mare sau a urmașilor săi imediați. Prima atestare documentată a satului Ipotești apare în 1586, când într-un
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
orașul Suceava, cele găsite în satul Ipotești aparțin secolului al XV-lea, respectiv al XVI-lea și arată că această amenajare poate fi datată în vremea lui Ștefan cel Mare sau a urmașilor săi imediați. Prima atestare documentată a satului Ipotești apare în 1586, când într-un document în limba slavonă se vorbește despre vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul XVII sunt însă mult mai numeroase. Astfel, un document din 1638 amintește de "megiașii" din Epotest, iar un altul
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul XVII sunt însă mult mai numeroase. Astfel, un document din 1638 amintește de "megiașii" din Epotest, iar un altul din 1666, vorbește despre boierul Ursache care primea Ipoteștiul ca moșie. Hotarele satului Ipotești s-au fixat la 3 august 1716. Dintr-un alt document aflăm că Constantin Cantacuzino Măgureanul, care stăpînea numeroase sate, printre care și Horodnicenii și Ipoteștiul, s-a stabilit în curțile boierești de la Tișăuți. Din documentele ce ni s-au
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
In 1788 fiul său Ienache scria că își aduce aminte „"din auzire de la părinț"i“ că în vremea cînd aceștia au stat la Tisăuți "„ave ezitu un heleșteu din sus de hăleșteul Parțăcul"“. Drumul care face legătura dintre Suceava și Ipotești (și care continuă spre Bosanci, Liteni și mai departe) a fost atestat documentar pentru prima dată în vremea lui Ștefan cel Mare, în anul 1456, sub numele de "drumul cel mare al Sucevei", deși probabil vechimea acestuia este cu mult
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
mult mai îndelungată. Două secole mai târziu, în 1663 acesta era numit "drumul cel vechiu de vine de la Suceava", pentru ca în 1726 să i se spună "drumul cel mare, iar în 1753 "drumul Harabagiilor" sau "calea mare". Prima școală din Ipotești (“Școala de Sus”), a fost înființată în anul 1894 și era alcătuită din două săli mari de clasă, o cancelarie și locuința directorului. Un an mai târziu, Gazeta Bucovinei” din Cernăuți, scria: "„Comuna Ipotești, vestită odată prin sărăcia locuitorilor cari
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
sau "calea mare". Prima școală din Ipotești (“Școala de Sus”), a fost înființată în anul 1894 și era alcătuită din două săli mari de clasă, o cancelarie și locuința directorului. Un an mai târziu, Gazeta Bucovinei” din Cernăuți, scria: "„Comuna Ipotești, vestită odată prin sărăcia locuitorilor cari își petreceau zile întregi prin cârșme, a devenit azi o comună cinstită și’n loc să afle sprijin la puternicii zilei este așa de vitrig tratată! Văzând Ipoteștenii cumcă sunt cei mai scăpătați și
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
aminte, mai întâi casa lui Dumnezeu, au ridicat o clopotniță nouă și au și cumpărat trei clopote mari, cari duc prin sunetul lor curat în toată țara vestea despre mila celui prea înalt, care s’a îndurat și de locuitorii Ipoteștilor”". În 1895, la această școală studiau 258 de elevi, dintre care 150 de fete și 108 băieți. Majoritatea locuitorilor din satul Ipotești este de religie ortodoxă, baptistă sau penticostală. Prima biserica ortodoxă din Ipotești a fost construită în jurul anului 1830
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
lor curat în toată țara vestea despre mila celui prea înalt, care s’a îndurat și de locuitorii Ipoteștilor”". În 1895, la această școală studiau 258 de elevi, dintre care 150 de fete și 108 băieți. Majoritatea locuitorilor din satul Ipotești este de religie ortodoxă, baptistă sau penticostală. Prima biserica ortodoxă din Ipotești a fost construită în jurul anului 1830. Actualmente, slujbele se țin într-o biserică nouă cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", care a fost sfințită în anul 1995
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
s’a îndurat și de locuitorii Ipoteștilor”". În 1895, la această școală studiau 258 de elevi, dintre care 150 de fete și 108 băieți. Majoritatea locuitorilor din satul Ipotești este de religie ortodoxă, baptistă sau penticostală. Prima biserica ortodoxă din Ipotești a fost construită în jurul anului 1830. Actualmente, slujbele se țin într-o biserică nouă cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", care a fost sfințită în anul 1995. Biserica Penticostală din Ipotești a fost înființată în 1923, iar Biserica Baptistă
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
ortodoxă, baptistă sau penticostală. Prima biserica ortodoxă din Ipotești a fost construită în jurul anului 1830. Actualmente, slujbele se țin într-o biserică nouă cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", care a fost sfințită în anul 1995. Biserica Penticostală din Ipotești a fost înființată în 1923, iar Biserica Baptistă, trei ani mai târziu, în anul 1926. Locuitorii satului Ipotești vorbesc, pe lângă limba română, și limba ucrainiană (ruteană). Există mai multe versiuni orale care circulă pe teritoriul satului și care încearcă să
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
țin într-o biserică nouă cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", care a fost sfințită în anul 1995. Biserica Penticostală din Ipotești a fost înființată în 1923, iar Biserica Baptistă, trei ani mai târziu, în anul 1926. Locuitorii satului Ipotești vorbesc, pe lângă limba română, și limba ucrainiană (ruteană). Există mai multe versiuni orale care circulă pe teritoriul satului și care încearcă să explice acest fenomen. Conform uneia dintre ele, locuitorii cu numele de familie având rezonanță slavă ar fi descendenții
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
din cadrul Grupului de Șantiere Someș. La acest obiectiv strategic a introdus și experimentat cu succes mecanizarea integrală a lucrărilor de betonare în subteran. Începând din anul 1974 a coordonat realizarea hidrocentralelor din cadrul Grupului de Șantiere Olt-Inferior (Drăgășani, Strejești, Arcești, Slatina, Ipotești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni), ca director de grup, creând și utilizând tehnologii noi. Între anii 1987 și 1993 a condus Trustul de Construcții Hidroenergetice București în calitate de Director General cu rangul de funcție de stat prin importanța și mărimea întreprinderii - 80 de mii
Radu Scutelnicu () [Corola-website/Science/324300_a_325629]