2,312 matches
-
de specialitate găsim descrise și analizate mult mai multe modele ale deciziei decât cele prezentate de noi. Redăm într-o manieră enumerativă câteva dintre ele: modelul complex al procesului de decizie (Boldur, 1969); modelul computațional sau analitic; modelul cibernetic; modelul ipotetic abstract al raționalității (Zamfir, 1990); modelul planificării formale comprehensive; modelul antreprenorial (Vlăsceanu, 1993); modelul deciziei retrospective; modelul escaladării angajării față de cursul ales al acțiunii; modelul autoaprecierii ca schemă de decizie (Chirică, 1996); modelul politic sau al „arenei” (Koopman et al
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
poziție intermediară. Tipul de structură organizatorică. Cei mai mulți autori (Horvath și McMillan, 1979; Fredrickson, 1986 ș.a.), luând ca punct de plecare trei dintre structurile organizatorice stabilite de Mintzberg (autocrația, birocrația, meritocrația), au identificat caracteristicile generale ale proceselor decizionale, mai ales cursul ipotetic al acestora. Astfel, în structurile simple (autocratice) caracterizate prin centralizare, cursul ipotetic al procesului decizional este proactiv, rațional, centrat pe „scopuri pozitive”, fluid, total coerent; în structurile birocratice (birocrația mașinii) caracterizate printr-un grad mare de formalizare, acesta este orientat
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Fredrickson, 1986 ș.a.), luând ca punct de plecare trei dintre structurile organizatorice stabilite de Mintzberg (autocrația, birocrația, meritocrația), au identificat caracteristicile generale ale proceselor decizionale, mai ales cursul ipotetic al acestora. Astfel, în structurile simple (autocratice) caracterizate prin centralizare, cursul ipotetic al procesului decizional este proactiv, rațional, centrat pe „scopuri pozitive”, fluid, total coerent; în structurile birocratice (birocrația mașinii) caracterizate printr-un grad mare de formalizare, acesta este orientat spre problemă, standardizat, progresiv (adică orientat spre dezvoltare, progres), extrem de analitic și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în structurile birocratice (birocrația mașinii) caracterizate printr-un grad mare de formalizare, acesta este orientat spre problemă, standardizat, progresiv (adică orientat spre dezvoltare, progres), extrem de analitic și detaliat; cât privește structurile meritocratice, (birocrația profesională) individualizate printr-o mare complexitate, cursul ipotetic al procesului luării deciziilor este negociat, parohial, puțin integrativ. Miller (1987), extinzând cercetările lui Fredrickson în aproape 100 de companii de mărime mică și mijlocie, a găsit că între diferitele caracteristici ale structurilor organizatorice (formalizare, integrare, centralizare, complexitate) și caracteristicile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
atribuie ideii de autonomie individuală un loc determinant. Într-adevăr, pentru Rawls (Rawls, 1987), binele nu poate rezulta decât din libera adeziune, iar aceasta nu poate fi concepută decât după ce a fost ridicat „vălul ignoranței”. Să ne imaginăm următoarea situație ipotetică („poziția originară”): niște reprezentanți artificiali ai cetățenilor (aceștia nu există nici În timp, nici În spațiu) sunt plasați În spatele unui văl de ignoranță (nu Își cunosc nici poziția socială, nici identitatea sexuală etc.). Având acces doar la informații generale, nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dorinței de homofiliație fizică poate deveni totuși obiectul a două interpretări distincte și incompatibile: 1) o interpretare antropologică anistorică, aceasta constând În Înscrierea dorinței de homofiliație În natura umană, indiferent cum o definim, sau În punerea ei pe seama unei nevoi ipotetice de identitate primordială; 2) o interpretare istorică și culturală care presupune că această dorință vine să Înlocuiască În lumea modernă, caracterizată de zdruncinarea formelor ierarhice de integrare, identitățile prescrise de apartenențele de castă. Această interpretare este singura compatibilă cu genealogia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi numele carețmi împleticește limba la rostire. Iar când tună „Îmi place nespus de mult să mănânc copii mici!“, mi se taie răsuflarea. În fața lui, nuți bine să faci nimic din ceea ce ar face orice alt om normal, pus în ipotetica situație de a da nas în nas cuțn căpcăun. Adică nici să țipi cu un curaj nebun, nici sățl ameninți, darămite să încerci să pui mâna pe „un cuțit de trei picioare“ sau „pe o foarfecă de aceeași mărime“. Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
iubire? Totul, acesta e crezul lui Grøndahl, care pledează în roman pentru infinitatea variantelor introspecției. Piesele de puzzle formează întregul unei memorii afective Părăsit de nevastă după 18 ani de căsnicie, pendulând între banalitatea vieții domestice și teama unei lipse - ipotetice - a ei, bărbatul tomnatic din poveste e pus în situația de a-și reevalua existența. Plecarea lui Astrid „atrage“ însă reîntoarcerea în memorie a altor iubiri care l-au marcat. Astfel că din poveste sunt decupate chipurile care nu au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pentru că am experiență. Dacă ai știi tu câte „servite“ și fițuici am făcut în Politehnică pentru a trece pragul... Oricum materia era imposibil de învățat pentru orice creier normal. Astăzi, mă enervezi în primul rând tu, spunâdu-mi că într-un ipotetic volum voi ocupa mai mult spațiu decât tine (citat aproximativ). Eu scriu în primul rând pentru tine (noi), nu cu gândul la publicare. Oricum, mă enervează literatura aceasta la modă, dorința de a fi publicat cu orice preț, noul val
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
fundamenta sau de a întări o inferență, fie ca un contra-argument. În această categorie intră atît conectorii argumentativi și concesivi (dar, totuși, cu toate acestea, desigur, însă), cît și conectorii explicativi și justificativi (căci, pentru că, deoarece, din moment ce, dacă - atunci), dacă ipotetic, real și ficțional, cînd ipotetic real, deoarece și mărcile simple ale unui argument (chiar, de altfel, în plus, nu numai). Simplificînd, pot fi stabilite patru categorii de conectori: a) conectori argumentativi (mărci ale argumentului): deoarece, din moment ce, căci, într-adevăr, cum
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de raportare produs de vorbitor, un discurs unic, irepetabil și dinamic. A raporta un discurs presupune existența acestuia, or numeroase situații în care avem de-a face cu un discurs raportat fac trimitere la discursuri neactualizate, de exemplu, discursurile imaginare, ipotetice etc. Propunerile de redenumire a fenomenului se fac ecoul acestor observații: discurs relatat, discurs reprezentat. Noțiunea de "discurs raportat" a fost integrată unor perspective teoretice diverse, reprezentînd un cîmp de analiză extins, mai ales în lumina studiilor pe diferite tipuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mai mare sau la o totalitate, care devine astfel o unitate caracterizată prin însușirile respective. Această perspectivă vizează două situații distincte: pe de o parte, un proces de trecere de la observarea cîtorva cazuri particulare la o ipoteză (la o concluzie ipotetică) cu tendință de lege universală și, pe de altă parte, un proces de constituire a unui concept, prin reunirea obiectelor singulare la care se recunosc anumite caractere comune. Prima situație, reprezintă modelul inductiv cu care operează științele, statutul ipotetic al
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concluzie ipotetică) cu tendință de lege universală și, pe de altă parte, un proces de constituire a unui concept, prin reunirea obiectelor singulare la care se recunosc anumite caractere comune. Prima situație, reprezintă modelul inductiv cu care operează științele, statutul ipotetic al concluziei indicînd posibilitatea ca rezultatul generalizării să conțină o eroare, ca în cazul următor: x, y, z sînt fructe; x, y, z sînt comestibile, deci toate fructele sînt comestibile. Existența unor fructe necomestibile infirmă concluzia, care nu poate avea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
idei, mai mult sau mai puțin organizate, prin care se explică fie un fenomen singular, fie întregul univers sau o parte a lui. Din acest motiv, concepțiile mitologice, teologice și metafizice pot fi considerate teorii și, în aceeași măsură, construcțiile ipotetice realizate metodic de abordările științifice sînt la rîndul lor teorii, însă, de data aceasta, cu posibilitatea de a fi verificate, prin observarea realității sau pe cale experimentală. Teoriile științifice sînt de aceea obiectul epistemologiei și permit nu numai interpretări în legătură cu statutul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lumea, sau convertirea iudeilor ar fi fost de ajuns? Care ar fi fost cursul istoriei dacă Hristos ar fi fost recunoscut ca Mesia, Fiul lui Dumnezeu? Teologia speculativă a istoriei nu oferă răspunsuri, ea doar pune întrebări și propune scenarii ipotetice. Dar Iona este martor activ că Dumnezeu colaborează permanent cu omul pentru a făuri istoria. Iona este așa de supărat că ninivitenii s-au îndreptat și Dumnezeu n-a mai distrus cetatea, încât ar fi vrut mai bine să moară
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
revizuită: povestirea se referă la comportamentul inacceptabil din punct de vede social, cît și la mijloacele de corectare disponibile atunci cînd se manifestă un astfel de comportament. Această „povestire juridică” atotcuprinzătoare include un număr infinit de episoade specifice (reale și ipotetice), cu rezultate probabile dar contestabile: „dacă faceți aceasta, în acele condiții, atunci ați fi pasibil de cutare și cutare pedeapsă”. La fel și știința care, la prima vedere, ar părea foarte diferită de narațiune. Ne gîndim adesea la ea ca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în lingvistica și studiul narațiunii) și se pronunță în favoarea celor deductive, în ciuda caracterului provizoriu, inevitabil determinat de trecerea de la observațiile detaliate la ipoteza generală. Barthes scrie: Analiza narativă este condamnată la o metodă deductivă, ce mai întîi creează un model ipotetic de descriere (ceea ce lingviștii americani numesc „teorie” ), iar apoi coboară treptat spre diversele specii narative care, în același timp, se conformează cu modelul sau se îndepărtează de la el. (1977: 81) El sugerează că lingvistica „pare rezonabilă” ca model fondator pentru
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
amuzați de situația în care o entitate fictivă este enervată într-un mod în care știm că și noi ne-am enerva; e ca și cum ne- am pune în locul său. Dar realizăm, de asemenea, și că aceasta este o situație pur ipotetică („ca și cum”), o strategie sau un procedeu literar (pentru că, dacă autorul ne-ar mustra într- adevăr, am dezaproba această atitudine și am privi-o ca pe o impertinență). Orice urmă de nervozitate a vreunei cititoare, cauzată de această adresare directă, ar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pașilor următori creează și constituie suspansul. Acolo unde apare, suspansul este marcat de textul evaluativ (vezi Labov): descrieri ale stărilor de spirit, ale decorurilor, ale evenimentelor în desfășurare, fără limite temporale clare (cu efecte intensificatoare); secvențe retrospective și prospective, rezultate ipotetice și imaginate, evenimente contemporane, altele decît cele prezentate de linia narativă (cu efecte comparative și corelative); relatări ale cauzelor și motivelor (explicații). Uneori, suspansul poate fi creat prin îndreptarea atenției asupra unor evenimente aparent diferite, ca de exemplu o linie
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pretinde că redă versiunea fidelă a cuvintelor rostite de vorbitor, dar nu reproducînd pur și simplu cuvintele sale: sînt reținute, în loc, cuvintele celui care povestește, precum și orientarea deictică. În consecință, versiunile oferite de VI pot fi destul de îndepărtate de sursa ipotetică oferită de VD. Astfel, Leech&Short (1981:323) remarcă utilizarea unor versiuni destul de rezumate și îndepărtate de vorbirea indirectă. Și în timp ce incidența tuturor celor unsprezece moduri de vorbire și de gîndire este noțional egală, utilizarea și distribuirea reală a acestora
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
digestiv. Sângele: lichidul arterio-venos care ar asigura nutriția, este umoarea respirației și deci a hematozei reprezentată prin cord. Bila: lichidul hepatic, care ar menține deschise emonctoriile și ar favoriza cocțiunea alimentelor, este umoarea funcțiilor hepatice, reprezentate prin ficat. Atrabila: lichid ipotetic de eliminare a produșilor dezasimilatorii, este umoarea funcțiilor dezasimilatorii și nervoase, reprezentate prin creier și accesoriu, prin rinichi. Aceste patru umori ar coexista la orice individ sănătos sau bolnav, dar în anumite proporții. Diversitatea indivizilor ar rezulta din preponderența unei
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
consacrate de veacuri de observație clinică, începură a pluti la voia întâmplării, în căutarea unei baze raționale, capabile să le justifice în fața pozitivismului veacului. Medicina modernă a început prin a respinge doctrina hippocratică umorală, considerând-o întemeiată pe date prea ipotetice și cu totul insuficiente din punct de vedere științific. Cu toate acestea, nici una dintre ipotezele moderne nu i-a putut anula valoarea, iar cele mai multe concepții propuse în locul ei s-au dovedit a fi, sau nesatisfăcătoare, sau reveniri mai mult sau
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
i se substituie ansamblul "funcționează". O mulțime de du-te-vino, bucle și noduri, sistemul-publicitar include destinatarul în anunțul său, și nu numai pe el cu propriile sale dorințe, rătăcind pe suprafața obiectelor fără să se hotărască, dar și diferitele sale dubluri, ipotetice, cărora publicitatea le permite să se exprime. Cineva, de exemplu, va refuza să lenevească pe plajă, va detesta crema de bronzat, dar va dori pielea aurie a femeii și va visa insule necunoscute și vapoare, atunci cînd acestea nu există
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
democrației au fost aruncate, dar solul n-a fost fertil. Este probabil că în anul 2000 vor fi, printre națiunile independente ale lumii, mai multe democrații fictive decât reale. Un asemenea punct de vedere pesimist este bazat pe o extrapolare ipotetică a curbelor care reflectă orientările politice, economice, sociale și culturale. Rămâne de văzut dacă democrațiile fictive vor fi mai numeroase decât dictaturile monopartite, conducerile militare, regimurile autoritare și sistemele totalitare. În rezumat Mecanismul democrației românești este redat în mod lapidar
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un etimon spiritual original, dintr-o viziune arhetipală. Din acest punct de vedere lectura plană, totalizantă, este legitimă. Dar în stadiul actual al cunoașterii totalității manuscriselor eminesciene, ea nu poate avea decât un caracter provizoriu, de mare probabilitate desigur, dar ipotetică în multe cazuri. Căci se poate foarte bine ca descoperirea unei "noi" însemnări să ne îndrepte atenția într-o direcție încă imprevizibilă. Criticul știe de altfel că documentarea nu poate fi exhaustivă decât în interiorul sistemului de lectură (p. 314), care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]