29,866 matches
-
agenți consumând mai puțin decât produc și agenți producând mai puțin decât consumă (sau consumând, deși nu produc nimic) și în acest caz, la nivel macroeconomic, consumul global va absorbi, în permanență, toată producția (economisire globală nulă). În sfârșit, în ipoteza unei populații "stabile", crescând cu un procent constant și pe structuri de vârste invariabile, rata de creștere demografică reprezintă și procentul de profit care poate fi cerut în prezent de către activii productivi și destinat să compenseze, când vor trece în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
fondate pe interese convergente între țările marcate de declinul demografic și cele a căror populație continuă să crească, sunt de dorit. În acest spirit deci, Comisia Europeană a prezentat cartea verde, în ianuarie 2005, asupra gestionării migrației economice, plecând de la ipoteza unei Europe care va pierde 20 de milioane de lucrători între 2010 și 2030. Dar cum s-ar putea împăca cererea de mână de lucru tânără și calificată a țărilor îmbătrânite și nevoia țărilor sărace, pentru care întregul lor capital
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
000 de decese pe an, aceasta reprezintă 7,7 Md € (6,9% din consumul medical total) (CNAMTS, 2004). Pentru proiecțiile de cheltuieli de sănătate, scenariul mecanic constă în aplicarea profilului de cheltuieli pe vârstă la proiecțiile de piramide ale vârstelor. Ipoteza pusă are în vedere un profil de cheltuieli pe vârstă stabil și un procent de creștere a cheltuielilor de sănătate pe vârstă identic cu acela al PIB pe cap de locuitor. În Franța, cheltuielile publice ar trece astfel de la 7
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
proporționale cu PIB-ul (10,5%) superioare celor ale Franței din cauza îmbătrânirii. Dacă, după cum se estimează des, cheltuielile pe cap de locuitor cresc mai repede decât PIB-ul pe cap de locuitor, aceste proiectări subestimează creșterea cheltuielilor, ținând seama de ipoteza pusă. Totuși, îmbătrânirea nu explică totul. Mărimea populației, care crește datorită unei fertilități continue, contribuie la creșterea cheltuielilor. Este cazul Franței, al Regatului Unit și al Țărilor de Jos spre deosebire de Germania, Italia sau Spania, unde numai deformarea piramidei explică creșterea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de Jos spre deosebire de Germania, Italia sau Spania, unde numai deformarea piramidei explică creșterea cheltuielilor de sănătate (Bac, 2004). Estimarea efectului mecanic al îmbătrânirii populației asupra cheltuielilor de sănătate trebuie considerată cu prudență. Previziunile variază de la un organism la altul, căci ipotezele avute în vedere sunt diferite. De exemplu, există două dificultăți pentru măsurarea morbidității. Mai întâi, a defini o boală și a determina în ce moment se declară și în ce moment se termină este un exercițiu complex. Apoi, cunoașterea morbidității
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
afective, de ascultare, de înțelegere reciprocă, relații de ajutor reciproc și de solidaritate, dar și relații exprimate financiar prin moșteniri, obligații alimentare, sisteme de pensii, ajutoare de orice natură, comerciale și necomerciale. Acest capitol este destinat studiului acestor relații. Lansând ipoteza rezonabilă după care părinții au venituri din activitate și cei în vârstă venituri de substituire, de tipul pensiilor, analiza consumului și a corolarului său, economisirea, se bazează din punct de vedere tradițional pe determinanți ca venitul curent (funcție keynesziană), venitul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
autori, ce au constatat o reducere a consumului la vârsta de pensionare. Ei au scos în evidență enigma consumului la această vârstă (retirement-consumption-puzzle) și au căutat să-i explice cauzele. Pentru unii, discontinuitatea în profilul de consum se explică prin ipoteza venitului permanent prezentat inițial de Friedman. Agenții nu consumă în funcție de venitul lor curent, ci în funcție de venitul lor viitor sperat, care descrește cu atât mai mult, cu cât se apropie de vârsta la care încetează activitatea profesională. În funcție de profilul tendențial al
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
părinților, ei participă la realizarea sa pe o bază sentimentală sau prin transferuri între generațiile tinere și generațiile mai vârstnice. Dacă solidaritatea acționează în cele două sensuri (părinți către copii și copii către părinți), orizontul temporal devine infinit, ceea ce înseamnă ipoteza general admisă la nivel macroeconomic. Pe această bază de altfel i se oferă statului un orizont temporal infinit în toate studiile referitoare la datoria publică. Dacă altruismul este spontan, nu există probleme fundamentale; dacă nu este, statul trebuie să acționeze
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
firesc, asupra modului în care generațiile viitoare vor rezolva problemele cu care vor fi confruntate. Scenariile iau în calcul un procent de creștere anticipat g și un procent de interes anticipat r și în economia finanțelor publice este făcută o ipoteză tradițională: datoria actualizată se anulează la infinit. Aplicând această metodă, se poate prevedea, dacă politica actuală este urmată la nesfârșit, suma ce va trebui să fie achitată de fiecare generație pentru a echilibra pe termen lung finanțele publice. Se mai
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
lung finanțele publice. Se mai poate distinge ceea ce trebuie să plătească generațiile care trăiesc în prezent (de la 0 la 100 de ani) și ce vor trebui să plătească generațiile ce se vor naște. Contabilitatea generațiilor este în mod natural prizoniera ipotezelor pe baza cărora este construită și ar fi exagerat să i se acorde o valoare predictivă excesivă, căci politica actuală poate să nu fie urmată la infinit, nevoile în materie de cheltuieli publice pot varia în timp, procentul de creștere
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
austro-ger man Johann Costin o fi avut În vedere numai o soluție de ultimă instanță, dacă nu m-ar fi ajutat statul, dacă alor mei li s-ar fi Întîmplat vreo nenorocire, dacă, dacă, dacă... Presu pun că o asemenea ipoteză o fi fiert În mintea lui. Sigur e că l-am Înjurat o dată, l-am suduit de zece ori, l-am băgat În mă sa În o sută de feluri. Și totuși, nimeni din familie nu reușise pînă atunci să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trecută dincolo, ființa e restabilită În idealitatea sa, cu toate mădularele complete și toate simțurile tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai Încheiată. Rezultă din ipoteza citată mai sus că există o conștiință independentă de creierul anatomic, ea Însoțește corpul subtil și ajută noul eu să Înțeleagă ceea ce toc mai percepe cu un simț pe care nu l-a folosit niciodată În viața terestră. Evanghelia după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceasta l-a Înăbușit de tot. Firesc ar fi să devină conștienți de ei Înșiși pentru Întîia oară, conștienți și de Învelișul de legumă umană lăsat În urmă. În cealaltă dimensiune ar vibra la prima lor veritabilă viețuire. Asta dacă ipoteza lui Rupert Sheldrake, citat de autorul Inteligenței materiei, se adeverește, cum că nu creierul generează conștiința, ci ea, conștiința, are un creier de care răspunde, pe care-l activează, Îl ține În letargie sau, hor ri bile dictu, În idioție
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
m-am urcat încă la Tatăl, nu Mă opri din drum, „nu Mă reține”. S-au făcut tot felul de speculații pe marginea episodului, interpretându-se în fel și chip atitudinea severă a Domnului. Cea mai plauzibilă mi se pare ipoteza pe care tocmai am avansat-o: în drumul Său către Tatăl, Isus Își îngăduie o scurtă oprire, o „haltă” de câteva secunde pentru a-i vorbi Mariei Magdalena, pentru a o consola în durerea ei și a-i da misiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
texte gnostice, în care Maria Magdalena joacă un rol mult mai apăsat și central decât în Noul Testament. Susținătorii unor asemenea puncte de vedere nu sunt în exclusivitate femei. De altfel, în ultima parte a studiului ne vom ocupa și de ipotezele avansate de un reprezentant masculin al paradigmei (excluzându-l pe Dan Brown, firește). Mărturii apocrife Câteva texte gnostice vorbesc pe larg despre Maria Magdalena, prezentându-ne-o ca pe un discipol aparte. De pildă, în Pistis Sophia se spune: „Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Norocul îl va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”29. S-au propus următoarele ipoteze: 1. Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica, un „cuțit mare, încovoiat”), intrat și în greacă sub forma sik£rioj. Termenul înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de mărturisirea Domnului. Toți se simt vizați, toți încearcă să se disculpe. Acel Meti ego trebuie înțeles nu ca o dezmințire, ci ca o mirare dubitativă: „Sper că nu eu!” De obicei, se traduce prin: „Oare nu eu?”, ceea ce confirmă ipoteza unei vinovății de grup, încă neindividualizată. Urmează momentul al doilea, când Isus adaugă, sporind presiunea și suspansul: va fi „cel care întinde cu mine în blid”. Despre Iuda se spusese deja că a luat hotărârea predării lui Isus, dar fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
moarte va intoxica întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pun accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor, aș propune următoarea ipoteză. În privința sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul în procesul lui Isus, Iuda e revoltat și răvășit. Într-un prim moment, el merge la templu și restituie banii. Apoi „se retrage”, luându-și viața, copleșit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
om, intim al lui Isus, vinovat de moartea Acestuia, continuând să trăiască liniștit, en cultivant son petit jardin, până la moarte? Fără doar și poate, vestea Învierii, răspândită de apostoli, i-ar fi ajuns la urechi oriunde s-ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor îngrozit de condamnarea lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poate, vestea Învierii, răspândită de apostoli, i-ar fi ajuns la urechi oriunde s-ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându-i, trădat. Cât privește „țarina” dobândită cu cei treizeci de arginți, cred că avem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe drumul Damascului oferă cel mai formidabil contraargument. La fel stau lucrurile și cu ereticii. Indiferent de învățăturile false pe care le proclamă împotriva Duhului, dacă la un moment dat ei revin pe făgașul ortodoxiei, păcatul le este iertat. Altă ipoteză respinsă: unii, maximaliștii, rigoriștii, fundamentaliștii intratabili, pretind că păcatul împotriva Duhului este păcatul comis după botez. Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, iar pe de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întins curse lui Isus, au tocmit martori mincinoși, i-au negat învierea etc. Dar, zice Augustin, să presupunem că până și asemenea indivizi ajung la o pocăință sinceră. Cine le-ar putea refuza convertirea? Concluzia vine de la sine, după eliminarea ipotezelor care s-au dovedit referitoare la păcate remisibile: quid aliud restat, nisi ut peccatum in Spiritum Sanctum, quod neque in hoc saeculo neque in futuro dimitti Dominus dicit, nullum intellegatur nisi perseverantia in nequitia et in malignitate cum desperatione indulgentiae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care s-au păstrat doar părțile I și V. Originalul a fost scris în aramaică (doar câteva frânturi s-au descoperit la Qumran)94. Se poate vorbi oare despre un „Pentateuh enohian”, replică la Pentateuhul lui Moise? Cercetătorii înclină spre ipoteza compunerii tardive a unui corpus ce se vrea compact din cinci secțiuni care, la origine, nu au altă legătură între ele decât prezența aceluiași personaj (și nici măcar, întrucât vom vedea că partea a doua cuprinde o „Apocalipsă a lui Noe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
teorie. Aproape cert rămâne faptul că scrierea a apărut într-un mediu iudaic din Egipt (unele manuscrise tardive, cu interpolări - de pildă, philochristos - l-au făcut pe James să atribuie textul unei secte iudeo-creștine). „Trei elemente esențiale din partea apocaliptică susțin ipoteza că Testamentul lui Abraham a fost compus în Egipt, și anume concepțiile legate de psihostazie, de tripla judecată și de moarte”111. Acestor elemente doctrinale li se adaugă unul mai puțin palpitant, dar foarte precis: înrudirea lingvistică a scrierii noastre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dar foarte precis: înrudirea lingvistică a scrierii noastre cu Cartea Înțelepciunii și cu a II-a Carte a Macabeilor, care este opera unui abreviator alexandrin al istoriei în cinci volume a lui Iosif din Cyrene. Mai multe argumente fac plauzibilă ipoteza zămislirii Testamentului... într-o comunitate eseniană: 1. ospitalitatea (philoxenia), virtutea cardinală a patriarhului; 2. intimitatea cu îngerii; 3. sălașul drepților (datele din Testament... coincid cu datele transmise de către Flavius Josephus despre esenieni în Războiul iudeilor, II, 155); 4. contemplarea tronului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]