2,305 matches
-
timpurilor În care trăim - un amărît de titan de trei metri sau un pitic de circ de un metru -, asta este cu totul altceva. Căci acum trăiesc și iubesc luminile bîlciului, iar lumea de dincolo de aceste lumini este pentru ei ireală și ștearsă. Zilnic mulțimea se Înghesuie să ia loc sub cupola de pînză și să-și umple privirile fascinate cu spectacolul hidoșeniei, iar ei se Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cerul, pe care ar putea s-o atingă În fiece clipă și În care nu poate nicicînd pătrunde, căreia nu i se potrivește și de care nu se mai poate apropia, ca și cînd ar fi plăsmuit dintr-o materie ireală ca fumul. Este o experiență ciudată - experiența celui care este foarte Înalt -, iar esența sa se dovedește a fi plină de un umanism unic și instructiv. În chip extraordinar, un om Înalt ajunge să vadă În viață lucruri așa cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Era exact momentul apusului, soarele dispăruse cu totul, iar ultimele sale raze cădeau departe, fără asprime sau căldură, pe vîrfurile copacilor din pădurea ce Începuse să se Întunece și pe vîrful turnului de apă. Lumina zăbovi acolo puțin, cu nepăsare, ireală, ca o piesă veche și delicată de bronz, spălată parcă de Înserarea plăcută și răcoroasă ce cuprindea pămîntul și pădurea, ca o clipă de tristețe, ca o clipă de bucurie, și dispăru În scurt ca o fantomă. Dintre cei cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aminti cît vor trăi și la care se vor gîndi În clipa morții. În piața liniștită, impunătoare, Într-un colț, se afla modesta cioplitorie În marmură a tatei, care Începea să se ivească din Întuneric, cu o familiaritate ciudată și ireală; de acolo, eu și fratele meu „prindeam“ primul tramvai care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și genunchi. Capul meu a coborît spre spate de plăcere pentru o fracțiune de secundă înainte de a-mi trage adînc răsuflarea și a mă apleca din nou odată cu brațele. Priveam drept înainte și n-am mai văzut acel înfiorător și ireal gol de aer și apă care mă făcuse cîndva să mă simt amețit, ci ceva care mi-a oferit sprijin și încredere. O energie nesfîrșită. Am crescut intensitatea, fără să mă gîndesc, dar în maniera corectă, nu crescînd tempo-ul
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Buclele negre de-a curmezișul frunții și depășindu-i urechile prin care se scurgea apa. Sprîncenele, fruntea largă și bărbia grea, buzele cărnoase. Nasul mîndru cu ochii de fiecare parte, care întotdeauna priveau ironic, doar acum nu, în acest moment ireal dintre trezie și vis. Umerii lui și relieful mușchilor pe piept și pe brațe. Burta, nu plată, ci cu o ușoară curbă se va îngrășa cînd va înceta să se antreneze și va rîde de asta, n-ar conta deloc
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încă puțin colorată. În timp ce-o observa, se preschimba în gri închis, se rotunjea cu fiecare minut. Prinse a se micșora repede și, pentru prima dată, o văzu, mare minge de ceață plutind în spațiul întunecat. Părea puțin cam ireal. Petrecu această primă noapte într-una din cabinele neocupate. Somnul veni încet, fiindcă gândurile i se învârteau fără încetare. Două săptămâni de la moartea lui Thorson, și nici un cuvânt de la Eldred Crang și nici de la Patricia Hardie. Toate eforturile lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul smaraldului, o masă de clădiri de un alb-gri sub soare, ale căror detalii erau deja greu de distins. Păreau ireale. Nava urca pe un plan de aer înclinat. Viteza ei trebuia să fi fost mai mare decât o estimase Gosseyn după blândețea accelerării. Fiindcă insula se micșora văzând cu ochii. Acum vedea că nu se manifesta nici o activitate, nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
așeză în iarbă lângă ea și încercă să se integreze atmosferei acestei nopți. A doua noapte fără poliție! Totul părea dificil de crezut. Auzea zgomotele orașului, abia perceptibile, fără relief, deloc sugestive. Unde erau bandele și hoții? Păreau cu totul ireali, când te gîn-deai la ei din acest cotlon liniștit și obscur. Poate că anii și sistemul de educație le erodaseră numărul, rămânând numai o legendă terifiantă și câțiva descreierați care bântuie în noapte în căutarea vreunei victime fără apărare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și făcu un pas înapoi, în timp ce cu mâna cealaltă scoase un revolver. ― Gosseyn ― îi șopti el ― sunt încolțit. Înghite sau te curăț Pericolul părea ireal. Gosseyn se uită la pilulă, apoi la Prescott. Apoi zise cu blândețe: ― Am văzut un detector în camera mea de alături. Cred că ar fi o rezolvare rapidă. Efectiv, Prescott declară detectorului: ― Această pilulă este un antidot, un mijloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
încă puțin colorată. În timp ce-o observa, se preschimba în gri închis, se rotunjea cu fiecare minut. Prinse a se micșora repede și, pentru prima dată, o văzu, mare minge de ceață plutind în spațiul întunecat. Părea puțin cam ireal. Petrecu această primă noapte într-una din cabinele neocupate. Somnul veni încet, fiindcă gândurile i se învârteau fără încetare. Două săptămâni de la moartea lui Thorson, și nici un cuvânt de la Eldred Crang și nici de la Patricia Hardie. Toate eforturile lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-o mare de safir. O gemă strălucea în mijlocul smaraldului, o masă de clădiri de un alb-gri sub soare, ale căror detalii erau deja greu de distins. Păreau ireale. Nava urca pe un plan de aer înclinat. Viteza ei trebuia să fi fost mai mare decât o estimase Gosseyn după blândețea accelerării. Fiindcă insula se micșora văzând cu ochii. Acum vedea că nu se manifesta nici o activitate, nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
așeză în iarbă lângă ea și încercă să se integreze atmosferei acestei nopți. A doua noapte fără poliție! Totul părea dificil de crezut. Auzea zgomotele orașului, abia perceptibile, fără relief, deloc sugestive. Unde erau bandele și hoții? Păreau cu totul ireali, când te gîn-deai la ei din acest cotlon liniștit și obscur. Poate că anii și sistemul de educație le erodaseră numărul, rămânând numai o legendă terifiantă și câțiva descreierați care bântuie în noapte în căutarea vreunei victime fără apărare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și făcu un pas înapoi, în timp ce cu mâna cealaltă scoase un revolver. ― Gosseyn ― îi șopti el ― sunt încolțit. Înghite sau te curăț Pericolul părea ireal. Gosseyn se uită la pilulă, apoi la Prescott. Apoi zise cu blândețe: ― Am văzut un detector în camera mea de alături. Cred că ar fi o rezolvare rapidă. Efectiv, Prescott declară detectorului: ― Această pilulă este un antidot, un mijloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
timp nu putea să nu râdă în sinea lui de caraghioslâcul acelui popas, fiindcă ceea ce îl întrebau cel mai des cunoscuții din țara lui de adopție era dacă mestecă zgârci de evreu de câte ori are carne la masă. Părea greu și ireal pentru ei să le spună că trăise printre armeni și evrei de la care bunică-sa cumpăra vin și mătase, iar mai târziu, când stătuse o vară la Isfahan, se plimbase adesea prin Jolfa, în jurul bisericii jumătate creștine - jumătate șiite, iar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
artificiale și totuși armonioase, întrucât ele caligrafiază ceremonia noastră, ritmată de cultură și de încercarea de a replica prin mască, la fabulosul lumii. În esență, secretul reprezintă un limbaj al deplasării omului într-un timp distorsionat, în sunete și lumini ireale, în forme hieratice, magice, dincolo de timp. Tradiția unei elite a gânditorilor nu exclude apariția unor codificări negative, ce s-ar referi la codificări de tip superstiție. Alte semne trimit la spațiu sau la timp, care schimbă diferiți constituenți (fizici, mentali
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu adevărat. Pricepi? ― Bineînțeles. Lucrară un timp în tăcere. Își scoseseră cămășile. Sudoarea le lustruise torsurile goale, păreau turnați în bronz, lumina chioară de mucegai învăluia totul într-un abur umed. Scarlat trăi pentru câteva clipe un sentiment acut de ireal, imaginile se diluau. Dascălu îl atinse cu degetul. Zâmbea cu ochi strălucitori, iar trăsăturile destinse își pierduseră linia bruscă. ― Nu-mi place să fiu singur. Vrei să fii prietenul meu cel mai bun? Căruntul își coborî pleoapele și înfipse adânc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ghinde moi de fistic, perlele puse la rochia neagră în cinstea lui Mirciulică, basmele spuse la gura sobei, divertismentele cu Interpolul râzând înfundat sub sutana abatelui Brown apoi celelalte, poveștile înfricoșătoare legate de tabloul lui Goya. Toate însăilau o atmosferă ireală, trădau vocația înnăscută a Melaniei pentru fantastic și fără îndoială o amputare la fel de autentică a simțului ei moral. "E amorală. Ceva ciudat! Nu și-ar băga niciodată mâna în buzunarul cuiva, pentru nimic în lume n-ar comite o impolitețe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
CRUDĂ ȘI DE NEÎNDURĂTOARE, ȘI CARE TOTUȘI AVEA PUTEREA, FIECARE CAPRICIU AL EI FIIND LEGE \ ȘI S-O AUZI ROSTIND CONDAMNAREA LUI LA MOARTE. ÎMPOTRIVA UNUI ASEMENEA TIRAN ÎN CARNE ȘI OASE ORICE LOGICĂ ERA PREA SLABĂ, ORICE TEORIE ERA IREALĂ ȘI FANTASTICĂ. DEODATĂ ERA GREU DE ÎNȚELES RAȚIONAMENTUL CARE-I FĂCUSE SĂ SE PUNĂ ÎNTR-O ASEMENEA SITUAȚIE GREA. I-AR FI VENIT ATÎT DE UȘOR SĂ MAI AȘTEPTE O GENERAȚIE-DOUĂ SAU CHIAR MAI MULT CA SĂ REVINĂ PE TRONUL ISHER
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PRIVIREA PRIN ÎNCĂPERE, CĂUTÎND MICI DISCREPANȚE CARE I-AR FI PUTUT ARĂTA CĂ E VORBA DE O NOUĂ ILUZIE. Nu putea fi foarte sigur. Și totuși se simțea altfel decît atunci cînd îl manipulaseră. Se produsese o atmosferă generală de ireal. Trăise ca în vis. Acum parcă îi dispăruse această senzație. Rămase încruntat, amintindu-și de ultimele gînduri pe care le recepționase de la ele. Una dintre ființe indicase clar că aveau să-i redea libertatea pentru faza următoare a experimentului. Hedrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
amenință întregul Univers cu nimicirea. Thriller spațial, Luc Orient este și o fabulă cinematografică despre solidaritatea care se naște în vremuri de restriște. Sosirea lui Luc Orient pe acest teritoriu străin este ocazia pentru proza grafică de a contura peisajul ireal al unei lumi în care limitele terestre nu mai operează. Dincolo de granița megalopolisului rafinat și controlat de știință se întinde un alt Terango, cel care înseamnă seminții fabuloase și obiceiuri ce îi par lui Luc Orient la fel de străine cum apăreau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de deșertul libian se întrezărește țara Micului Prinț. Marea în care se prăbușește, în vara lui 1944, Saint-Exupéry este poarta deschisă către acest continent de himere. Odată cu Morgan, războiul lui H.P. se îndreaptă spre țărmurile Adriaticii, atras de această lumină ireală ce izbucnește din adâncul Veneției. Morgan, cel care poartă un nume de pirat și se privește pe sine, pe jumătate ironic, ca pe un factor poștal al Mediteranei, este ofițerul britanic atipic, în a cărui ecuație temperamentală supraviețuiește ceva din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de jucăriile înzestrate cu arme de foc, iar jaful este executat de acoliții înveșmântați carnavalesc. Trecând din apă în mare, „Amiralul” comandă și trimite în luptă structuri din ce în ce mai elaborate, al căror rafinament tehnic conferă realității invadate de ele un aer ireal și cinematografic. Sinteză de Fantomas și de Coppelius, „Supremul” își regizează propria dispariție. Ultima înfruntare, care îi opune pe Peter Crane și pe Wu oamenilor-zburători, este și cea în care „Supremul” își dezvăluie ascunzătoarea perfectă. În închisoarea în care este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și măruntaiele tale și, în clipa aceea, zeul te sfărâma între măselele lui, te înghite și uneori te uită după ce-ți digeră inima. Bătrânii aceia anchilozați de reumatisme m-au învățat ce e foamea de artă, foamea de realitate ireală sau de irealitate reală care este viața artei. Devenisem oarecum și prizonierul lor, pentru că așa e publicul, sau cel puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu s-ar gândi mereu la sine. Concetățenii noștri semănau în această privință cu toată lumea, se gândeau la ei înșiși, altfel spus, erau umaniști: nu credeau în flageluri. Flagelul nu este pe măsura omului, îți spui deci că flagelul este ireal, e un vis urât care o să treacă. Dar nu trece totdeauna și, din vis urât în vis urât, oamenii sunt cei care se duc, și umaniștii cei dintâi, pentru că nu și-au luat măsuri de precauție. Concetățenii noștri nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]