1,661 matches
-
masă se aflau niște farfurii murdare, resturi de la cină și bucăți de pâine. Am rupt o bucată de pâine, dar, imediat ce-am simțit-o în gură, am înghițit-o pe nemestecate cu senzația unui gol neștiut și a unei iritante ușurințe în pomeți. Aflând pentru prima dată ce înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri; după ce-mi umpleam gura, înghițeam totul, fără să mestec, apoi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Confidență Am strîns poantă lîngă poantă, Cu osîrdie constantă Și dorință incitantă - Uneori un pic pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă Nu e nici prea agasantă
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
un fel de schelălăit metalic răsună de sus ca-n niște spații mari și goale cu ecou rău. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara începu să scârțâie ca apăsată de o greutate extraordinară și cu o iritantă încetineală. Când provocatorul acestor grozave pârâituri fu jos, tânărul văzu mirat un omuleț subțire și puțin încovoiat. Capul îi era atins de o calviție totală, și fața părea aproape spână și, din cauza aceasta, pătrată. Buzele îi erau întoarse în afară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
glumă. - Ce farse sunt astea? Așa faceți voi la Universitate? A trebuit să fie adus Titi de față, ca Aglae să creadă. În loc să se indigneze, să țipe la Titi, Aglae începu să plângă, să mângâie pe băiat, acompaniată în chip iritant de Aurica. - Dar cum ai putut să te lași tu, mamă, să-și bată jocescroaca de tine? Las' că merg eu la poliție, mă duc, la nevoie, până la prefect. Aglae privea lucrurile simplu, ca o escrocherie pe care o respingi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu nu văd?... Unde mergi dumneata toată ziua și toată noaptea? Vreo dovadă împotriva Anei nu exista, ce-i drept. Frații veniră repede la locul scandalului și căpitanul mustră pe Titi cu destulă aroganță și un ton vădit trivial și iritant: - Amice, trebuie să-ți supraveghezi expresiile, mă-nțelegi...Aici sunt părinții noștri, oameni bătrâni, sunt ordonanțele, care aud. Nu admit să ne insulți sora, așa, pe simple elucubrații de-ale dumitale. În definitiv, ce-i? S-a plimbat în oraș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui. Boala e ocupație; plictiseala nu. De aceea seamănă ea unei eliberări - de care am vrea să scăpăm. Acesta-i paradoxul plictiselii: de a fi o absență și de a nu putea fi exteriori ei. Față de boală - o sănătate insuportabilă, iritantă, un bine surd și monoton și care nu e grav decât pentru impresia de neterminabil, de infinit vulgar. O însănătoșire ce nu se mai gată... Plictiseala? O convalescență incurabilă. Viața, în sensul ei pozitiv, este o ordine a posibilului, o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Unul din motivele pentru care societatea execută pe asasin este acela de a nu-i acorda satisfacțiile unui infinit al remușcării. A-l lăsa în viață este a-i acorda libertatea de a ne întrece. Adâncimile răului conferă o superioritate iritantă. Se prea poate ca oamenii să fi adorat pe Dumnezeu din gelozie pe Diavol. În străfulgerarea cosmică a conștiinței, cerul se risipește-n melodie, urmat de munți, de arbori și de ape. Și înfricat de absolutul clipei, Recviemul sufletului este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
căror zgomot îl obiectivezi în lumea din afară. Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitată a tăcerii, deoarece în oboseli toate cuvintele își pierd semnificația și bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se destramă în sonorități vide, în vibrații iritante și în sunete exasperante. Toate conceptele se diluează, toate expresiile tari se atenuează, tot ceea ce vorbești sau asculți se dezgolește într-o nuditate stearpă și respingătoare. În tine, nimic nu mai ia o formă sau o consistență expresivă, ci tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ramifică din teoria fondului și a formei: orientarea spre Occident sau Orient,spre oraș sau spre sat, spre liberalism sau reacționarism, spre progresism sau tradiționalism etc.... S-a creat astfel în teoria culturii românești un sistem de alternative, steril și iritant, justificat cu prea multe idei, dar cu nici un argument decisiv. Trebuie recunoscut că polemica s-a născut din sânul naționaliștilor, care suferind de obsesia specificului românesc au uitat de România. De altfel, naționalismul românesc a fost aproape totdeauna reacționar, adică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acel lucru să se Întîmple cel mai tîrziu chiar acum, dacă nu chiar acum un minut. — Alo? Mă străduiesc din răsputeri să fiu politicoasă, să-mi ascund furia, pentru că, În fond, e vorba de viitoarea mea soacră. Și, cu toate că e iritantă și enervantă la culme, ultimul lucru pe care mi-l doresc este să o Îndepărtez pe femeia care nu numai că este mama viitorului meu soț (Încă nu mă pot gîndi la cuvîntul „logodnic“ fără o grimasă), dar Îmi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
perete ca pe o tranșee sub un bombardament nocturn. O imagine momentană a fotografului care încearcă să-și scoată hainele ce ard, este estompată de un văl de fum, care se lasă asupra lui Pran, învelindu-l într-o pătură iritantă, cenușie. Pagină separată Pe măsură asha își pierde efectul, în sufletul lui Pran se strecoară un sentiment de dezgust. Uluit și rănit zace pe pat, încercând să învăluie într-o cochilie tot ce i s-a întâmplat. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că unii dintre muzicieni au folosit prilejul pentru a mai adăuga propriile contribuții, mici triluri sau ritmuri de tobă, care par să vină de nicăieri. Pe moment, este ca și cum fiecare ar cânta o melodie diferită, până când, cu niște ultime lovituri iritante ale alămurilor, formația tace brusc și fluierașii, ca un viespar răuvoitor, își poartă bâzâitul victorios peste terenul de paradă. Salutul. Douăzeci și unu de salve de tun care îl întâmpină. Îl întâmpină pe el, Wyndham, nu pentru el în sine, ci în calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
începe să dea ordine și bărbații se ridică fără grabă să le execute. În spatele lor, sunt două mormane de frunze, acoperite cu crengi. Pran își face loc pe lângă foc, se îndreaptă spre ele și este întâmpinat de un sunet profund, iritant. Un urlet. Speriat, realizează că se află în fața a doi tigri, în cuști. Se uită leneși la el cu limbile scoase și ochii apoși, abia îi înregistrează prezența. Se întoarce spre fotograf în căutarea vreunei explicații. Toți bărbații rânjesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ăsta era răspunsul. Asia supraaglomerată, unde individul nu avea nici o importanță. Se răsti la conducătorii de ricșă uluiți de pe stradă și simți asta ca pe o umbră a furiei lui Dumnezeu. Totul i se părea un afront, cu atât mai iritant, cu cât oamenii aceștia erau foarte servili față de alte forțe, precum banii, falsa religie, greutatea tradițiilor lor sau față de alți oameni albi care-i conduceau. Se întrebă dacă lui îi lipsea vreuna dintre calitățile vitale ale acestora, o formă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
E seara devreme. Aud o voce dinăuntru. — Cine e Ray? S-a Întâmplat ceva? — Nu, nimic! țipă el Înspre apartament. Vocea aia. Sună ca a lui Drummond. Presupun că o grămadă de curve au o intonație din asta smiorcăită și iritantă. Poate că-i puicuța aia Trudi. — Ai companie Ray? rânjesc eu. Așteaptă aici un minut, spune el, clătinând din cap Înainte de a intra În casă. Afară pe friguăsta? Pula mea. Pășesc În hol. Dispare preț de o secundă sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
aici. Să știi că e absolut firesc să te folosești de girofar. De aia și este montat pe toate mașinile de poliție. De asemenea, e normal să folosești și sirenele când e necesar. Când Rhyme se plictisea, devenea iritat și iritant. Plictiseala era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla. Sachs era însă invulnerabilă la acreala lui, mai ales acum când se găsea într-o dispoziție excelentă. - Ne-am ales cu niște ciudățenii pe cinste astăzi, Rhyme. Brusc, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
birouri din Midtown unde își petrecea 15 ore săptămânal practicând dreptul comercial. O mie de gânduri ar fi putut să apară cu privire la munca ei, la proiectele „de maximă importanță”, așa cum unul din colegi repeta cu o frecvență de-a dreptul iritantă. Dar niciun gând nu putea să o tulbure acum. De fapt, nimic nu putea. Era total invulnerabilă când se afla călare pe un exemplar din cele mai reușite creații ale Divinității și când simțea căldura soarelui și mirosul de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pasă unde se află. Așteptarea tensionată, obositoare a întoarcerii lui se transformă deodată într-o pace sufletească stranie, pentru că, iată, am aici o fetiță și trebuie să învăț cum anume să o iubesc, departe de umbra sa tăioasă, geloasă și iritantă, privesc din nou fotografia, nu știam ce ne pândește de după țiglele roșii, dar ce e rău, de fapt, în toate astea, ce este rău în decepție, de ce trebuie să le băgăm copiilor sub nas adevărul și să le spunem, luptați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iertător, este imposibil să te superi pe el, este atât de deschis, iar acesta este un lucru minunat și, dincolo de orice, de ce nu, sunt liberă acum, nu sunt doar părăsită, nu sunt doar abandonată, situația aceasta își are reversul ei, iritant și nefamiliar. Cu o mișcare evidentă, îmi privesc ceasul, el zâmbește, ne-a mai rămas timp să discutăm despre situația în care ne aflăm? Eu încuviințez încetișor, cu o emoție pe care nu o mai simțisem de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gât, niciodată în viața mea nu îmi permisesem să fac ceva doar așa, credeam că menirea mea este cu totul alta, el respiră greu deasupra mea, fața lui este îndreptată în sus, mângâiată de o lumină ciudată, lumină slabă și iritantă, ca de lună în mijlocul amiezii, doar așa, șoptește el înăuntrul gurii mele, iubesc aceste cuvinte, dar iată-l înghețând, paloarea îi cuprinde chipul, ca paloarea lui Udi pe vremea când era bolnav, apoi îngenunchează pe sânii mei cu un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
obsedat de asemenea gînduri și m-am ridicat... Dar ce să fac?... Se mai putea face ceva?... Am rămas În picioare neștiind Încotro s-o apuc... exact ca studenta pe care am lăsat-o În capul scărilor de la bibliotecă... Este iritant să orbecăi prin beznă, fără libertatea de a acționa, fără să știi pe unde te afli și care ți-e scopul, dar să fii săltat de pe drum fără nici o explicație sau scuză depășea deja orice limite... Dincolo de tejghea, proprietarul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să nu te ia prin surprindere. Mulți reporteri au tendința de a face ultimele retușuri pe capul video. Își așază încă o dată părul, gulerul, bluza, se scarpină pe obraz (dacă nu ești obișnuit să porți machiaj zilnic, acesta poate fi iritant), își potrivesc foile cu notițele. Este recomandabil să faci toate aceste lucruri înainte de intrarea în direct, astfel încât, atunci când începe capul video, dacă intri în ferestre fără să știi, să nu apari trecându-ți mâna prin păr sau scărpinându-te pe
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
ale tatălui său ca să plătească pentru asistența tacită asigurată de Rigoberto. În schimb, Anton căpătase acces În unele locuri și la anumite echipamente. Dar acum nu mai era În stare să ceară nici un ajutor. Ceea ce era cât se poate de iritant, având În vedere că-i rămăsese de filmat doar ultima scenă. Plasată Într-un adăpost pentru convalescenți din război, aceasta avea s-o prezinte și pe Molly care avea rolul unei asistente aventuroase. Pentru a menține un buget scăzut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spuma albă. În lumina incendiului, Norman văzu un alt stingător și puse mâna pe el, dar metalul frigea și Îl scăpă pe podea. Foc În D, anunță Fletcher prin intercom. Foc În D! „Dumnezeule!“ Își zise Norman. În ciuda măștii, fumul iritant Îl făcu să tușească. Ridică extinctorul de pe podea și Începu să Împrăștie spuma; simți imediat cum se răcește. Tina Îi strigă ceva, dar nu mai auzea nimic În afară de zgomotul incendiului. Reușiseră să-l mai domolească, dar lângă hublou rămăsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fără mine. Și, într-o zi, pe toți care se iau acum după Mopsul o să-i vâr cu nasul în propriile lor excremente. Nici pe Victor nu-l mai puteam suferi. Nu-mi făcuse nimic, dar îmi amintea un lucru iritant, de câte ori îl zăream de la fereastră sau în rarele prilejuri când, vrând nevrând, ieșeam din cameră. Nu el ne amenințase cu era rațiunii? Care însemna pentru mine ce? Cioplitor de cruci, fără geniu, fără auditoriu, fără oglinzi, fără vise, asta îmi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]