1,453 matches
-
prin grilajul rupt Înspre mal. Rhona s-a oprit brusc și ți-a aruncat o privire acuzatoare pe cînd tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sîrmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea și, punîndu-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia domnul Conroy să spună la ora de știință, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Da. La câteva zile după aceea, fu rândul tatălui său să fie chemat de preot. De față era și învățătorul. Ioan n-a știut niciodată ce-or fi discutat ei, însă seara auzise dinspre bucătărie frânturi din dialogul părinților. Tata iritat, o întreba pe mama și se întreba și pe el însuși: - Bine, să zicem că-l trimitem la Iași. Bine! Dar eu, cu cine-o să mă mai ajut la treburi? Grădina, cine-o s-o mai păzească ziua? - Da
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Eu n-am auzit de așa un profesor. Da’ dacă cucoana spune așa... După o vreme, a sunat telefonul. Portarul a ridicat receptorul. De la celălalt capăt al firului, a răspuns Duța. ― Nu răspunde nimeni la cabinetul profesorului. Apoi, cu ton iritat: ― Băi, aista! Mai termin-o cu tâmpeniile! Eu nu-s gagica ta. Tu o ai pe foanfa ceea din Păcureț... Ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, portarul i-a comunicat Liei: ― Auzi? Nu-i În cabinet. Mai așteaptă. Dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
păstrate Într-un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am ziarele și apa aici și trebuie doar să le duc În biroul ei. Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a mulțumit să zâmbească. — Mi‑a făcut mai mult decât plăcere, Andrea Sachs. Noapte bună. Și, Înainte ca eu să găsesc ceva cât de cât inteligent de spus, a pornit‑o Înapoi spre Gabriel. Mi‑am dat ochii peste cap iritată și am ieșit În stradă să chem un taxi. Începuse să plouă - nu torențial, doar o ușoară burniță constantă - drept care nu era de găsit un taxi liber În tot Manhattan‑ul. Am sunat la dispeceratul Elias‑Clark, le‑am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
microfon În cursul următoarei jumătăți de oră, după care, Înainte de decernarea vreunui premiu, o armată de chelneri s‑a apucat să aducă salate și să umple paharele cu vin. Am privit‑o precaut pe Miranda, care părea total plictisită și iritată, și am Încercat să mă fac cât mai mică după copacul din ghiveciul de care mă rezemam ca să nu adorm de‑a‑npicioarelea. Nu știu sigur cât timp ochii mei au rămas Închiși, dar exact În momentul În care pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ne distrăm. Am băut vin Împreună. Am fost la cumpărături. Mă rog, știi tu, cum face toată lumea. — Andrea! Ce spui tu nu e deloc amuzant, OK? Și acum, spune‑mi ce dracu’ se petrece acolo. Cu cât ea părea mai iritată, cu atât buna mea dispoziție creștea cu câte un grad. — Emily, nu prea știu ce pot să‑ți spun. Ce vrei să auzi? Cum a fost până acum? Păi, să vedem. Deocamdată mi‑am petrecut cea mai mare parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Kyle tărăngănat. N‑a vrut să le vadă mama ta. Vrei să aduci toată cutia Încoace dacă te duci acolo? Telefonul a sunat exact când eram În drum să aduc cutia din ascunzătoare. — Alo? am răspuns eu cu cea mai iritată voce de care eram În stare. Reușisem, În sfârșit, să nu mai răspund la telefon cu „Biroul Mirandei Priestly“. — Bună dimineața. Aș putea să vorbesc cu Andrea Sachs, vă rog? — La telefon. Pot să Întreb cu cine vorbesc? — Bună, Andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spartană a falangei de idei, chemată calm să defileze În arena rece a amfiteatrului. Îmi notez tot, cu atenție Încordată, spre a păstra vie urma demonstrației, acel foșnet de concepte uscate, cum ai Întoarce paginile unei cărți. Deodată, se ridică iritat, merge precipitat spre ușa amfiteatrului (suntem jos, la Odobescu), o dă de perete cu violență, În fața ușii se văd două studente vorbărețe (de la noi, din fundul amfiteatrului, nu se auzeau). Ghilotina profesorului cade necruțător: „Nesimțitelor!“. E un cuvânt prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luat un premiu, ceea ce l-a mirat pe profesorul Însoțitor, care a avut grijă să-și exprime această mirare jignindu-mă: „De data aceasta, n-am ieșit prea bine“, a spus el uitându-se spre noi; apoi a adăugat, aproape iritat, privindu-mă pe mine: „Ai luat dumneata un premiu“. L-am urât, pentru că n-am Înțeles de ce premiul adus de mine nu trebuia să-l bucure În egală măsură sau poate că eu eram atât de neînsemnat, că nu merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai puțin numele. Niciun om singur nu poate rosti atâtea nume dintr-odată, pentru a-i birui. Spre deosebire de bătrânul meu, al tău n-a avut ucenici. Cum spuneam, fiecare a plătit în felul lui. — Ascultă, spuse Cosmina, încercând să pară iritată, neputând totuși să se depărteze, nu știu exact în ce fel vrei să mă ajuți, dar mie nu cred că îmi face bine discuția asta. De fapt, ce vrei să-mi spui ? Bunicul tău adormea totdeauna pe lumină, nu-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
i-am mai văzut niciodată. De parcă s-ar afla pe o scenă, toată lumea e costumată și se mișcă potrivit unui scenariu invizibil. Mama îl tot prinde de mâneci pe eunucul-șef și îl întreabă întruna dacă s-a întâmplat ceva. Iritat, eunucul își trimite ajutoarele, băieți adolescenți, să o ia de lângă el. Aceștia o așază pe un scaun. Îi zâmbesc și o roagă insistent să nu le dea de furcă. Camera principală a casei a fost golită pentru chieh-an, o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce îl piaptănă, mi-l răsucește în sus. În această dimineață, încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și devin iritată. Pentru a mai liniști apele, An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să aflu detalii despre cureaua împăratului Hsien Feng. Îi spun că nu mă interesează. — Cureaua are, desigur, culoarea imperială, galben strălucitor, începe An-te-hai fără să mă ia în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dacă pleacă alții, așa că ori vă faceți comozi, ori vă Întoarceți mai târziu. Proteste din toate părțile. Ei bine, n-o să meargă așa. Probabil că tipul nu Înțelege situația. —Scuzați-mă. Domnule? Mă fixă din nou, de data aceasta vizibil iritat. — E clar că sunt mulți care așteaptă să intre, dar e petrecerea de logodnă a prietenei mele și chiar are nevoie de mine. Dacă ați cunoaște-o pe mama ei, ați Înțelege cât de important e să intru. —Mmm, interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mândrie și bucurie. Avu nevoie de nu mai puțin de trei minute ca să-și vină În fire și de Încă două ca să-și aducă aminte că noi eram Încă acolo. —Robinson, am spus, pe un ton În mod evident mai iritat. R-O-B-I... — Știu cum se scrie, pufni el, cu un lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu Înainte de a auzi cum vocea Isabellei se transformă din plângăreață În răutăcios de rece. —Nu-ți dau bani buni ca să mă neglijezi și să mă abandonezi! șuieră ea. O, scutește-mă, Isabelle, spuse Sammy, părând mai degrabă epuizat decât iritat. Am ajutat-o cinci minute. Nu se poate spune că te-am abandonat. —Ei, cum crezi că m-am simțit când am rămas singură acolo, În timp ce băiatul meu a fugit să ajute pe altcineva? Din păcate, a trebuit să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
găsim un sistem În care numai una e pe fază, iar cealaltă se poate relaxa. Și apoi schimbăm. Știi? Am fost surprinsă s-o aud că e conștientă de tensiunile dintre noi, dar m-am bucurat că nu mai părea iritată. Sigur, sună bine. Nu-mi pot imagina că mâine vom avea timp de altceva decât de muncă, dar putem Încerca, să știi. Aparent, atât voia să audă. —Excelent. Sună excelent. Ne vedem mâine, Bette! Am privit-o cum Își strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
intrat în vorbă cu ei, iar la un moment dat M.Ș. i-a cerut motocicleta să facă o tură. V.I. a fost de acord, dar s-a enervat foarte tare când a văzut că vecinul se îndepărtează prea mult. Iritat, s-a dus acasă, s-a înarmat cu un topor și s-a întors în stradă. Cei trei au început să se certe. Într-un final, inculpatul l-a lovit în cap pe I.M. cu lama toporului. acte normative l
Agenda2003-47-03-lege () [Corola-journal/Journalistic/281746_a_283075]
-
săruta îndelung pe buze. Vai ei, se lamentează Marie, tânărul se ferește din răsputeri s-o ceară în căsătorie. Nu spune nimic clar". Se pierde în "fraze fugare despre lucruri fără însemnătate". În prezența lui Pietro, tânăra rusoaică se simte "iritată", "mâniată" și "agitată". Ce fel de iubire e asta? se întreabă ea. Pietro ăsta nu face nimic pentru mine. Nu mișcă nici măcar un deget. Mă lasă pe mine să fac totul. E ridicol. N-am mai auzit vreodată așa ceva și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se află în mijlocul familiei, soldații au adesea sentimentul că celor apropiați le este cu neputință să înțeleagă ororile care se petrec în tranșee. Atunci când Maurice, fratele Clarei Malraux, vine pentru prima oară în permisie, în 1916, abia rostește câteva vorbe. "Iritat, de cum a sosit și-a aruncat uniforma năpădită de purici, care devenise de un albastru spălăcit, în cada plină de apă clocotită. Mi s-a părut că ne urăște". Ceva mai târziu, tânărul infanterist îi mărturisește surorii sale că tranșeea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în jurnalul său. În după-amiaza aceea, mâna sa atârna nonșalant peste marginea unei măsuțe, ca un animal ostenit, apoi amorțit de atâta așteptat, mută ca o mănușă. M-am prefăcut că nu bag de seamă nimic. În cele din urmă, iritată, și-a mai retras-o întrucâtva și și-a adus-o până-n dreptul genunchilor". După cum vedem, limbajul flirtului devenise mult mai gestual, mai fizic decât în perioada Belle Époque. Domnișoara aceea, că va fi fost reală sau personaj romanesc, nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
avut un accident. În urmă cu ceva timp, a început să-și facă griji legate de încălzirea globală și de posibilitatea de a-și pierde casa din cauza inundațiilor. În ceea ce privește simptomele de anxietate asociate, dna G. a afirmat că se simte iritată și nervoasă în cea mai mare parte a timpului: N-am fost niciodată în stare să stau liniștită, totdeauna sînt pe fugă. De asemenea, a descris o tensiune musculară destul de intensă, care îi provoacă uneori dureri sau înțepenirea gîtului și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
propun noi atitudini ale femeii, atitudini validate de industria de cultură. Din nou, caseta în culori sepia aflată în partea de sus a afișului conține o imagine a femeii slujindu-și bărbatul, imagine provenind din 1902; postura comică și privirea iritată a femeii sugerează că asemenea atitudine servilă nu este dezirabilă și contrastează clar cu cea a femeii Virginia Slim (care poartă acum cizme, mănuși și jachetă de piele) și care sugerează că a parcurs un drum lung pînă la statutul
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nedrept de Dioclețian pe banca acuzaților. Arestarea și masacrul episcopilor din Siria și Armenia Minor, datorită masacrării unor soldați de la Antiohia (303 p.Chr.) este o dovadă a acestei nedreptăți; episcopii nu puteau răspunde personal de răscoala spontană a maselor iritate. Dioclețian era foarte legat și profund devotat religiei zeilor Romei, fapt mărturisit chiar de el în rescriptul asupra sacralității matrimoniului. Întrucât religia romană inspirase legi drepte și sacre, decor și demnitate poporului roman, cauza principală a măreției Romei, a fost
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
găsești un cuvînt despre plecarea noastră. Dar asta n-are importanță. Noi o să plecăm. Mihai: Uite, domnule, că scrie! Cum nu scrie? (citește)...consideră necesar a se lua toate măsurile corespunzătoare... (neconvins de elocvența acestui citat...) Așa că... plecați! Vecin 1: (iritat) Ne tot pisezi cu plecarea asta! Sigur că o să plecăm. Ce, îți închipui că noi nu vrem să plecăm? Vecin 2: Ba încă cum. Vecin 3: Eu, ca să fiu sincer, aș fi plecat demult dacă... Mi-e dor de-acasă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]