1,908 matches
-
-le și - mi s-a părut mie - încurajându-le, oarecum în afara spectacolului. Cred că am stat atât de mult cufundat în gândurile mele, că nici nu am băgat de seamă că a plecat, că a trecut, probabil, pe lângă mine. Am irosit o întâlnire cu Jean Louis Barrault, câștigând, în schimb, o întâlnire cu mine, căci mi-am spus multe mie însumi, mi-am jurat multe și văd că acum, după mai bine de treizeci de ani, am izbutit să le îndeplinesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de care suferă lumea. Poate fi câștigată această luptă? Asta numai Dumnezeu are timp să se întrebe și, eventual, să găsească răspuns. Nouă ne-a dat o viață cât o clipită, pe care chiar că nu are rost s-o irosim întrebându-ne dacă ceea ce facem are vreun rost sau nu. Dacă existăm și credem în chemarea noastră, atunci cu siguranță are rost. Peste tot în lume sunt figuri din acestea ca niște elefanți ai lui Dali, oameni cățărați pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
rățoiește taximetristul. — Să nu spui că ai de gînd să ne sechestrezi în mașina dumitale, zîmbește Părințelul. — Cînd crezi că l-ai pierdut cu totul, cînd vrei s-o lași baltă și să-ți plîngi de milă că ți ai irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
disperată ca cea de față, i-ar fi rîs în nas, i-ar fi spus să-și ia picioarele la spinare, să lase glumele proaste, că așa ceva nu este posibil. Un an, cinci, zece, mai mult? Cît din viață își irosiseră? Angelina gustă prima o felie de portocală cu frișcă pe care o purtă puțin prin gură înainte s-o înghită. — Ce nu mi-a plăcut de la bun început legat de ele, zie Roja, a fost că s-au acrit imediat ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
îi ea. Dacă se supără nu zice nimic, dar oftează și suspină ca un copchil. Iar mie mi se rupe inima când o văd așa. Mai rămâneți sănătoși și să vă dea Dumnezeu numai bucurii și zile senine. Dumnezeu nu irosește seninul pe moșnegi ca noi, ci pe tineri ca voi. Ehei! Ce n-aș da eu să mai fiu odată tânăr! Mergeți sănătoși și pupați-i pe cei dragi din partea noastră - a vorbit bătrânul, pornind cu pași mărunți să-și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mine de urgență, era clar că nu era și pentru urechile piticaniei. L-am sunat pe Müler, reporterul care se ocupa de crime la Berliner Morgenpost, singurul mai de doamne-ajută rămas În branșă. Müler era un reporter bun care se irosea, căci nu prea mai era loc pentru vechiul stil de reportaj criminalistic: Ministerul Propagandei avusese grijă de asta. — Ascultă, i-am zis după politețurile de Început, Îmi trebuie niște informații biografice din dosarele tale de arhivă, cât mai multe posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ai spus, erai În drum spre lumea ailaltă. M-am aplecat În afara separeului ca să verific că Inge era bine. Îi puteam zări cu ușurință capul acoperit cu păr negru și lucios. Îi reteza macaroana unui tip În uniformă care-și irosea cele mai bune texte de agățat. — Mersi de șampanie, ghimpe. Ți-ai asumat un risc frumușel stând de vorbă cu mine. Și nu ai fi avut multe de câștigat la pariul ăsta. Dar cel puțin pleci cu banii de miză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o întâmplare. Mi-am creat singură șansa. Fie, ploaie, fie ninsoare, nu am lipsit niciodată de la nici o reprezentație. Eram întotdeauna acolo și întotdeauna mă făceam disponibilă. Nu întârziam niciodată, nici nu-mi găseam pretexte să mă retrag devreme. Nu am irosit timp bârfind sau tricotând pulovere lângă cortină. O urmăream pe interpreta din rolul principal. Da, eram plictisită până la lacrimi, dar mă obligam să rămân. Am memorat toate ariile personajului, fiecare cuvânt. Nu că aș fi atât de înțeleaptă încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Tang Nah că ea trebuie să plece. Trăiesc ca să fiu recunoscută, ca să las o urmă, să fiu cineva, să însemn ceva. Mă așteptam să văd același efort și la tine, căci ești un bărbat talentat. Ești dator să nu-ți irosești viața. Ești dator să acționezi la cea mai înaltă capacitate a ta. Să arăți lumii cine ești. Urăsc când te văd ca drogat cu opiu de aceia pe care-i numești prietenii tăi. Afirmi că ești un artist numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
coadă la picioarele ei și o imploră să li se acorde șansa de a-și oferi viețile. Păstrați-vă talentul pentru tovarășul președinte Mao, zice ea. Îi bate pe ușor pe umăr și le strâge mâinile cu afecțiune. Fără să irosească deloc timpul, Chun-qiao creează loialiști și formează ceea ce el numește Tabăra Roșie Modernă a Doamnei Mao. În procesul prin care se recreează pe ea însăși, îi studiază scrierile lui Chun-iao și îi recită replicile la demonstrațiile publice. În mai, face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor se irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de sub chiuvetă, în care găsi o cutie de praf de curățat, care zdrăngăni când o ridică. Înăuntru era un pachet depastile. Se așeză pe podeaua bucătăriei și plânse. Se gândi să se întoarcă la Sioux City, să nu se mai irosească aici și să-și reia viața de unde o lăsase. Cercetă pastilele, pipăindu-le cu degetele. Accesorii de căsuță pentru păpuși sau echipamente sportive: vase albe, butoni roșii, farfurioare purpurii minuscule, cu monograme ilizibile. De cine le ascundea acolo jos, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oamenii să-și poată construi alter ego-uri de bogătași, dar care au sfârșit prin a se da reciproc în judecată - revenise brusc cu picioarele pe pământ. După ce împlinise treizeci de ani nu mai avea nici timp și nici mândrie de irosit pe ambiție. Nu-i nimic rău în a răspunde la reclamații pentru o companie solidă, total neambițioasă. Dacă relațiile cu clienții erau destinul ei, atunci avea să abordeze clienții cât de competent era omenește posibil. Două e-mailuri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
El voia pur și simplu ca oamenii să fie altruiști, așa cum s-ar fi cuvenit să fie, umili în fața milioanelor de verigi auxiliare care-i țineau în viață, la fel de generoși cu ceilalți pe cât era natura cu ei. De ce-și irosea timpul cu ea, după câte îi făcuse? Pentru că-l rugase ea. Cu ce s-ar fi putut alege el de pe urma noii lor legături? Pur și simplu cu șansa de a face lucrurile așa cum trebuie, în sfârșit. Redu, refolosește, reciclează, recuperează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
exasperată sau poate că era o proiecție de-a lui. El ridică mâna în care ținea prosopul de vase, înainte ca ea să apuce să repete toate argumentele lui recente. —Ai dreptate, Syl. Chiar n-ar mai trebui să-mi irosesc... Ea se încruntă la el, cu un surâs de probă. —Nu-i corect, Bărbate. Aici nu-i vorba de câtă dreptate am eu. Nu. Nu, așa e. Ai absolută... Adică... Ea râse și clătină din cap. El își atârnă prosopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a cerut condamnarea pârâtorilor, ca apoi să-i ierte tot ea. Dorea să arunce o punte între cele două tabere, partida boierilor români condusă de ei, de Cantacuzini, și partida grecilor, care numai a grecilor nu era. Dar pesemne că irosise mărgăritarele la porci, pentru că, imediat cum s-a ivit un prilej, iertații au trecut la atac și i-au băgat pe toți fiii ei la ocnă. Ah, ce vremuri! Dar Șerban, care fugise și legase prietenie cu marele vizir, din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamnei Marica; își luase ca nași de botez pentru feciorii ei, Radu și Constantin, pe beizadelele Radu și Constantin. Treaba lui vodă, să țeasă... Adică cincizeci de ani de viață de când urmărește un țel, să redea Cantacuzinilor Bizanțul, s-au irosit în van? Doar pentru că el, spătarul, legase acest țel de visul grecilor, căci asta visau cu ochii deschiși toți de la mic la mare: să vină ca un mesia țarul rușilor și să-i izbăvească de otomani... Ah, de câte ori nu i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
două noaptea și încă nu adormiseră. Naiba știe ce așteptau și cine mai știe de câtă vreme. De o veșnice, pasămite, și nu se mai termina odată. Cât o mai fi până la ziuă? se întreba Rafael, și cum ne mai irosim aici, în ocna asta și nu se mai termină, nu se mai termină, nu se mai termină... Ție și frică să te gândești că într-o bună zi s-ar putea termina. Cât o mai fi? Cât a trecut? Șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-ar fi lipsit nici ele de distracția asta, măcar că-i duminică, și-ar fi fost aiurea ca niște femei ca ele, cele mai multe fără soți care să le țină socoteala și să le aștepte acasă la oră fixă, să-și irosească timpul la coadă la urne. Cică ducă-se casa, mă piș, mă fut și mă mut, ne-om descurca noi cu ce luăm pă ea... Păi, cum să nu ne descurcăm, dragostea mea, suntem oameni în toată firea, atâta că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude și de corcodușe care se irosește, pe puțin o sută de litri dacă le-ai aduna din tot parcul, dar cine să se ostenească? Și până la urmă, cine ar fi în drept? De când se știe Rafael, pomii și parcul, balta asta puturoasă a Văcăreștilor, toate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu e vorbă, îi oblojise rana lăsată de dispariția lui Milică și parcă-l anesteziase. Era ca și cum s-ar fi trezit, catadicsind să-și dea seama că o încurcase aiurea pe biata femeie și se încurcase și el. Se vedea irosindu-și viața în timp ce lumea o făcea pă treabă, da, toată lumea ieșise pe străzi să-l răstoarne pe Ceaușescu. S-a umflat tărâța în lume, în popor, da, trebuia neapărat să se ducă și el acolo. Se întunecase de mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei, și uite așa s-au împăcat din nou, și din nou era bine. Era bine și din nou se iubeau, deh, vorba vine. Mirela tânjea iarăși, așteptându-l câte patru-cinci zile, văzându-și tot mai limpede soarta, cum își irosea viața stând la mâna cui n-ar fi trebuit... Oricum, se strâmtase și se subțiase și se rărise, Mirelo, nu mai era ce fusese pe vremea când lucra la cantină și avea banul ei și nu depindea de nimeni. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și astfel adevărul referitor la evoluția existenței noastre ca ființe umane rămâne ascunsă sub grămezi de doctrine, teorii, dogme, păreri și concluzii ce nu urmăresc de fapt decât să ne aducă în sfera lor de influență. Această viață nu trebuie irosită în zadar. Scopul ei este să ne facă să ne elevăm permanent pe plan moral, să explorăm și să ne îmbunătățim la nivel de cunoaștere nemijlocită, să ne eliberăm definitiv de toate atașamentele ce ne alterează frecvența de vibrație. A
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
numai mata? - Las-că mai vii mata, mai dau la câini, mai pică vreun suflet de creștin, lasă să fie acolo, să se găsească. - Da, dar n-ai nici frigider și pe căldura asta... - Lasă că Dumnezeu are grijă de toate. - Irosești banii aiurea și parcă te văd după o săptămână că n-ai bani să cumperi arpacaș pentru porumbei! - Las-că Dumnezeu e bun și mare! îmi răspundea. Și avea răspuns la toate. Erau zile când răbda pur și simplu de foame
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
preotul satului să mă primească în vizită. Preotul, m-am gândit eu, suflet înalt, gata să-i ajute pe cei scufundați în întunericul neștiinței, îmi va netezi drumul spre Shambhala, unde trebuia neapărat să ajung fără amânare, ca să nu-mi irosesc complet viața. Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fără să iau micul dejun. Asta mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească“, a fost de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]