1,908 matches
-
postiri ale nevoilor tinereții nu i se păruseră îndeajuns pentru premiul mântuirii promis de Hristos oricui va fi ca El. Căci Hristos nu știa de vapoare și nu cunoscuse împreunarea trupească. Și la Evanghelie scria răspunsul Domnului nostru când îl ispitiseră întrebînd a cui avea să fie, în rai, femeia ce avusese șapte soți: "Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; dar cei găsiți vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
parte, într-un asfințit de foc și nori argintii, Selivanov văzu o țărancă așezată pe vine în dosul unui hambar, cu fustele suflecate și fundul de carne rotundă și tare, din care țârâia un pârâiaș străveziu, știu că Neprietenul îl ispitește peste puterile lui. Cuprins de ură pentru ticăloșia din el, pentru carnea din care nu putea afla nici o ieșire (căci o simțea acum țeapănă sumețindu-se spre buric), se repezi în izba cu pereții goi, văruiți alb, ce le slujea de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mie niște secrete. Știu că vrei certitudini, dar crede-mă că nici măcar eu nu le am pe acelea pe care le cauți tu. Nu cred că nu înțelegi măcar și în parte cât de importante sunt momentele astea. Nu-l ispiti pe Dumnezeu să mă facă să resimt păreri de rău. Maria se așeză pe o treaptă, privind mut la întinderea sălii, în rânduri ordonate stătea o mulțime de schelete metalice care sprijineau containere ovoide, strălucitoare. Încăperea degaja un aer paradoxal
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
păcatului originar, împărtășită cu fervoare de altfel și de Sfântul Augustin cel Nou. ― Damnarea, îi spusese ea, a venit din partea șarpelui și a lovit acolo unde omenirea e mai slabă: în sufletul femeii. Crezi că pe tine te-ar putea ispiti mărul acesta? Spionul zâmbise larg. ― Nu în felul în care te gândești tu că aș putea fi ispitit. ― Și totuși, Sfântul Augustin crede că suntem condamnați la a fi mereu păcătoși, cedând ispitei. Chiar și aceia dintre noi care sunt
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
venit din partea șarpelui și a lovit acolo unde omenirea e mai slabă: în sufletul femeii. Crezi că pe tine te-ar putea ispiti mărul acesta? Spionul zâmbise larg. ― Nu în felul în care te gândești tu că aș putea fi ispitit. ― Și totuși, Sfântul Augustin crede că suntem condamnați la a fi mereu păcătoși, cedând ispitei. Chiar și aceia dintre noi care sunt virtuoși au de ispășit vina primordială de a fi mușcat din măr și de a-l fi înșelat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu putea prinde aproape nimic din ce își spuneau cei cinci; instinctiv, cerând ajutor, privi spre Kayuk. Băiatul era în picioare, la câțiva pași de el, lângă cele două cufere, și urmărea atent fiecare mișcare a tovarășilor săi. Audbert fu ispitit să ceară explicații, dar renunță, știind deja că n-ar fi primit niciun răspuns. Constată că din partea hunilor vorbea doar Balamber și că acesta folosea un ton scăzut și cuceritor; burgunzii, în schimb, îi răspundeau însuflețiți, vorbind uneori unul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bărbia îi tremura și lacrimi de spaimă îi străluceau în ochi. Toate acele suflete sărmane i se încredințau lui. Iar el își închipuia și ce sentimente contradictorii sălășluiau în momentul acela în sufletele confraților ce îl urmau: de ce - se întrebau, ispitindu-se - oamenii aceia urcaseră până la sihăstrie să-i tulbure pacea? Comunitatea lor își întocmise de curând regola, alcătuită din precepte severe: munca la câmp și îngrijirea puținelor animale de lapte, posturi, mărturisirea periodică a păcatelor și penitență, tăcere în afara liturghiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adâncuri moare nemurirea De glasul lor eu te-am ferit. Și peste clipa ce-a rămas amprentă Voi ști să not în valuri mai atentă Și dacă doare rostul meu în mare Voi ști cândva , să chemăchemare! ȘI DACĂĂ Mă ispitește luna care plânge Și stelele ce pier în nopțile-mpietrite Când lațul greu de gât mi se tot strânge Taie-mi în somn coșmaruri retrăite. Și dacă toate fi-vor întâmplare Sau dacă am un nume nerostit Cântă-mi o
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
fost Și vreau să știu dacă se poate Și dacă toate-s în zadar sau au un rostă Îmi vând durerile din vise Și las ca moștenire Universul meu Și toate câte-au fost promise: Gânduri hoinare, dorul greu. Îmi ispitesc destinul cu-ntrebări Și îmi doresc șuvoaie de lumină Scriu litere, cuvinte și chemări Din depărtarea ce-o să vină. Și dacă tot ce am nu e de-ajuns Sau dacă libertatea de a fi n-o știu Și dacă-n
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
dregătoriși către mine ca să contenească cu totul tăierea cărnii de la orânzile numitelor sate cu care mi-au pricinuit nu niște păgubiri aducându-măîn pretențiile orândarilor ce au cumpărat orânzile cu căsăpie,ci și nu puțin atac cinstei mele care nu am ispitit în douăzăci și mai bine de ani. Pentru care cu smerenie mă rog Înălțimii tale să am punere la cale cu îndestulare atât întruna a satisfacției și a păgubirii pricinuite din arătari 108 neadevărate,cât și întru nestrămutarea folosului orânzilor
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
Despre ce? Despre orice. Acum, pentru că tot este o zi urâtă, s-a ntins o discuție... Când voi fi mare, eu vreau să mă fac doctor de mașini, zice micuțul Theo. Mecanic auto, îl corectează sora lui, Melania. De ce? îl ispitește Sebastian. Pentru că îmi plac mașinile și motoarele. Aș vrea să știu să le demontez și să le repar pe toate. Să meargă iarăși frumos și bine. Eu cred că am să fiu doctor adevărat, întărește Sabin. De care? Uman sau
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
unde era s-o mărite cu dobitocul cel de Frige-Linte. O, Ermence... drăguța mea... să fie Ermence Frige-Linte! INTENT [ATIONEM] Ei, nu-i nimeni pe aci să te cunoască? VULT[UREANU] Nu... Nu cred... INTENT[ATIONEM] Bun patruzeci... Acu să ispitim noi cum am intra în casă sub nume străin. VULT[UREANU] Dar sub care nume? INTENT[ATIONEM] Ei las'! las'! c-om găsi nume... Dar cine vine acolo?... SC[ENA II] LEIZER ZOLFANGEZIND. CEI DE SUS LEIZER E guten tag
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în suflet, „Se deschid porțile iadului“, „La Jilava continuă sadismul“. Uite de asta aș vrea să le am pe toate, spune Bătrînul fără să l audă, dacă ai putea să renunți la colecție mi-ai face o mare bucurie, îl ispitește luînd de pe masă o scobitoare, începînd să se se joace cu ea printre dinți. Îmi cereți prea mult, zice Poștașul, aș fi dispus să vi le pun la dispoziție oricînd, dar să mă descotorosesc de ele așa dintr-odată, chiar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu ne-ar face față, la asta sper. — Care echipă, ce pont? Vrei să mă șantajezi, simte Comandantul că este rănit în orgoliu. — Nu ești curios? Eu n-aș avea încredere oarbă în toți subalternii ăștia de doi bani, îl ispitește încă o dată Regizorașul, jur pe onoarea mea.. — Astea-s minciuni și speculații, dă Comandantul semne de plictiseală, nici n-ar trebui să avem discuții din astea. — Lăsați cu toți impresia că n-ați ieși nici în ruptul capului din ordinele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unele străzi, instituții, mai vedem noi pe unde, ideea e ca amintirea ta și a faptei tale mărețe să nu se șteargă niciodată din memoria colectivă a cetățenilor, și asta doar în schimbul unui mic gest nebunesc, tovarășe General, te a ispitit cu darul lui de orator ratat. Cred că e destul de echitabil, în ideea că vremurile se vor schimba, că valorile vor fi răsturnate, că albul va fi considerat negru, că binele se va transforma în rău. Privește afară pe fereastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cineva din nou să-i satisfacă curiozitatea băgîndu-i o lanternă în ochi, am să ți-o spun și pe asta. Dar promite-mi c-o să-ți ții gura și n-o să ne faci necazuri. Drept cine mă iei? se simți ispitit pentru o clipă să-i răspundă, dar se abținu, mulțumindu-se doar să-i apuce încheietura mîinii și să-l oblige să-și îndrepte spotul luminos în altă direcție. Ei las că știu eu de-al cui îmi ești, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se murdărească pe labe. Credeam că e nevoie de mai mult decât omorârea fiicei unui milionar ca să-l facă să-și miște fundul ăla mare. Mi-am aruncat țigara, În direcție opusă față de casa devastată: nu avea nici un sens să ispitesc soarta. I-am zis: — Am auzit că a fost vorba de un incendiu provocat. E adevărat, Wilhelm? — E de ajuns să mirosiți aerul. Am inspirat adânc și am scuturat din cap. Nu simțiți mirosul de benzină? — Nu, Berlinul miroase Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
laolaltă/ verbul și lutul fac solia Întreagă”) este și „prințesa ce vrea să-și pedepsească o vină”? Vina Îndoielilor, canibalismul cunoașterii, cenușa de după ardere? „Nu știu - răspund - nu știu. Sunt singură/ sunt tristă trufașă vie crispată canibală. Programatic/ răul mă ispitește. Eu/ nu-mi sunt mie prieten./ Visam - cu juvenilă trufie - să port În creier/ cunoașterea deplină a umbrei/ visam/ din fiere și din moarte din boală și din pulbere/ să nasc deplin poemul.” * „Dumnezeu nu poate fi Înțeles decât personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
zone sufletești ambigue, mutațiile lor potențiale. După momentul de pace tăcută a ceaiului, fericiții soți simt nevoia să-și vorbească. Ei revin la un subiect deja atins, anume personajul unei cărți citite recent: un bolnav psihic, se pare, corupe copii, ispitește femeile spre depravare și rămâne, mereu, zâmbitor, Încântat de erotismul care licărește, pentru el, ca scurte iluminări Înalte ale verii. Deși nu este decât o inofensivă dezbatere despre o carte care pare a-și ascunde adevărata față („de parcă și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
păreau extinse”. Recunoaște această stare de tranziție: „Își dădu seama că tot așa Începuse uneori În trecut”. Nu străinul o domină, ci senzația că ea este vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
avea să fie cules în câteva zile. Toamna, anotimpul care-l paraliza mereu pe Weber cu speranțele sale. Adierea rece, uscată și înviorătoare îl tulbură pe Weber așa cum nu i se mai întâmplase de ani întregi. Pulsul i se acceleră, ispitit de ziua aceea perfectă să creadă că avea să se întâmple ceva. Mark mergea pe lângă el, morocănos și resemnat. În pasul lui nu se mai ghicea nici urmă de accident. — Uneori mă gândesc că era, știi tu, Mark Schluter. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poală și începu să-l legene ușurel: Firele, Firel,/ Zamfire, Zamfirel,/ Dormi cu mama, mititel, Să te scoale măricel... Lacrimi mari și calde din ochii mamei scăldau obrăjorul copilului. Femeia nu simțea nici frigul, nici umezeala. Nu putea pricepe. Nu ispitise niciodată soarta. De ce Firel? Gândurile nu puteau depăși întrebarea. Reîncepu să cânte. Se opri deodată, strigând spre odaia unde dispăruse Stanca: — Cucoană, crezi că m-am răscumpărat? Rămâi cu Costandin, că eu o să plec... Am plătit și vreau să rup
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încovoiat de ani - i se păreau doamnei că toate zidesc un fel de scară pe care să se ridice rugăciunea ei spre ceruri. „Doamne, facă-se voia Ta, adu mi l, Doamne, înapoi sănătos”, șopti ea neauzită și se simți ispitită în gând să promită ferecături de argint aurit pentru șapte evanghelii, la șapte mânăstiri, și reluă în aceeași șoaptă tăinuită: „Iartă-mă, Doamne, pentru mulțimea greșelilor mele”, închise pleoapele și enumeră în minte păcate neștiute de nimeni, începând cu acela
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Este aproape gata. O luăm și pe doamna Stanca... — Iertare, neică Mihai, dar am sosit aci cu treburi. Nu este domnia ta obraz de făcut treburi, poruncește doar și isprăvniceii or să îndeplinească totul. E drum de două ceasuri. — De ce mă ispitești, neică Mihai? Două ceasuri dus, pe urmă întorsul, și eu trebuie cu soru-mea să ajungem la vecernie la Mitropolie că mâine este praznic mare. Unde mai pui că și prâslea e cu noi. Stanca ajutată de slugile venite în grabă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
A, adică DA, În germană. E animalul afirmativ”. E clar : eu sunt un om inferior...Ia! (Re)văd a 10-a oară filmul Evita. Am revăzut, tot de-atîtea ori, Noaptea iguanei. În schimb, La vita e bela nu mă mai ispitește. O fi normal?... Găsesc În Jean Prevost o subestimare a publicului (nu neapărat de teatru). Exigentul frînc susține că orice succes imediat al unei opere de artă este rodul unei neînțelegeri. „Opera de artă e admirată din rațiuni străine frumuseții
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]