145,625 matches
-
nu au fost incluși în această listă. Mă gîndesc la Raymond Queneau, de pildă. El este din punctul meu de vedere un "nou romancier" (iarăși același surîs). R.B.: Da, este foarte adevărat, dar "Noul Roman" ca atare a intrat în istoria literaturii ca un curent autonom... A.R-G.:...în sociologia literaturii! R.B.: ...de altfel Raymond Queneau a fost foarte sensibil la "stilul Noului Roman". Se mai vorbește însă și despre "noua filozofie", "noua școală de istorie" etc. Se încearcă așadar aflarea
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
ca atare a intrat în istoria literaturii ca un curent autonom... A.R-G.:...în sociologia literaturii! R.B.: ...de altfel Raymond Queneau a fost foarte sensibil la "stilul Noului Roman". Se mai vorbește însă și despre "noua filozofie", "noua școală de istorie" etc. Se încearcă așadar aflarea unui epitet pentru anumite curente și mișcări cu scopul unei orientări mai ușoare în spațiul culturii... Totuși Noul Roman se distinge prin cîteva trăsături care sunt definitorii pentru cititorul avizat și familiarizat cu literatura. Aceste
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
critici, ca fiind "datate" istoric. Romanul La Reprise cel puțin prin titlul său, neagă această opinie și reia unele teme. A.R.-G.: Neagă care opinie? R.B.: Neagă opinia că Noul Roman ar constitui o etapă încheiată, bine dstinctă în istoria literaturii... A.R.-G.: (Replică brusc, vădit nemulțumit): Deloc. Este oricum o părere complet idioată. Trei pătrimi din ceea ce se scrie în ziare sunt prostii. Jurnalismul nu este făcut pentru a scrie lucruri inteligente ci este făcut pentru a trezi
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
acest punct de vedere asupra Noului Roman, iar eu nu am făcut decît să reiau această opinie! A.R.-G.: Întocmai, întocmai! François Nourrissier mi-este un bun prieten dar nu cred că Academia Franceză ar avea vreo importanță în istoria literaturii! (rîs puternic, aproape batjocoritor) R.B.: Să revenim la romanul dumneavoastră... A.R.-G. (intervine din nou brusc, agresiv dar vădit incitat): Dați-mi voie să reiau eu unele idei. Acești scriitori ai Noului Roman, cei incluși în listă, cei
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
complet din punctul meu de vedere automatismul psihic pur. Tot ceea ce Bréton denumea scriitură automată etc. nu mă interesează absolut deloc. Deci din acest punct de vedere resping complet suprarealismul. Este adevărat că suprarealismul a fost o mișcare importantă în istoria gândirii. Dar eu nu m-aș considera ca un fiu al suprarealismului. R.B.: Ca cititor, la lectura unei cărți avem libertatea de a face unele investiții de sens și în acest spirit m-am referit la o filiație suprarealistă... A
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
lunei, pă macavei, pă marțolea cu fasolea [...], pă fus și pă toți cei, dacă vei fi credincios. Așa ziua de azi să te bată." Ion Istrate - Primul Occident - începuturile poeziei și teatrului în cultura română, colecția "Deschideri", seria Critică și Istorie literară, Ed. Paralela 45, Pitești, 154 p., 36.000 lei.
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
Asociația ARCHES, Facultatea de filosofie a Universității "Al.I. Cuza" din Iași) și-a propus o dezbatere asupra dialogului pe care Michel Foucault și Gilles Deleuze l-au purtat neîntrerupt încă de la începutul anilor '60 și pînă la dispariția autorului Istoriei nebuniei, în 1984. Foucault a publicat în revista Critique recenzii ale cărților lui Deleuze (Ce este filosofia?, Diferență și repetiție), iar acesta i-a consacrat celebrul eseu de la Editura Minuit. Mai mult, la începutul anilor '70, cei doi au intrat
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Bouvarel. Publicăm în exclusivitate textul comunicării lui Philippe Artière de la Colocviul Foucault - Deleuze. Într-un strălucit articol omagial, pe care Michel de Certeau l-a intitulat "Râsul lui Michel Foucault", istoricul consideră că râsul este semnătura filosofului Foucault în fața ironiei istoriei. De Certeau plasează la originea întregului efort foucaldian formele jubilatorii explozive, cvasi-extatice. Râsul ca geneză a operei. De Certeau scrie astfel despre Foucault: "străbătea cărțile așa cum cutreiera Parisul pe bicicletă sau San Francisco ori Tokio, cu mare atenție pentru a
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
practica milenară a Aceluiași și a Celuilalt" (Les Mots et les choses, Paris, Gallimard, p.7). La fel, ceea ce constituie capodopera lui Foucault în concepția lui Deleuze, Viața oamenilor infami, începe cu următoarele cuvinte: "aceasta nu este o carte de istorie. Alegerea nu a avut o regulă mai importantă decât gustul meu, plăcerea mea, emoția, râsul, surpriza, o anumită frică sau oricare alt sentiment căruia cu greu i-aș putea justifica intensitatea, acum că a trecut primul moment al descoperirii" (cf.
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
își trimitea din Suedia prin poștă manuscrisele la Poitiers, pentru dactilografiere. Dar mai ales analiza întrebării "cum a scris Foucault unele dintre cărțile sale" confirmă și consolidează această ipoteză. Să amintim aici cronologia redactării a două dintre cărțile sale: ˇ Istoria nebuniei în epoca clasică își are originea în 1956. Colette Duhamel îi cere lui Michel Foucault, pentru editura La Table ronde, o scurtă istorie a psihiatriei. Foucault lucrează pentru carte la biblioteca din Uppsala.; redactează în Suedia un prim manuscris
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
confirmă și consolidează această ipoteză. Să amintim aici cronologia redactării a două dintre cărțile sale: ˇ Istoria nebuniei în epoca clasică își are originea în 1956. Colette Duhamel îi cere lui Michel Foucault, pentru editura La Table ronde, o scurtă istorie a psihiatriei. Foucault lucrează pentru carte la biblioteca din Uppsala.; redactează în Suedia un prim manuscris al unei istorii a psihiatriei, pe care i-l dă lui Jean Hyppolite în decembrie 1957; în 1958 rescrie în Polonia ceea ce avea să
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
epoca clasică își are originea în 1956. Colette Duhamel îi cere lui Michel Foucault, pentru editura La Table ronde, o scurtă istorie a psihiatriei. Foucault lucrează pentru carte la biblioteca din Uppsala.; redactează în Suedia un prim manuscris al unei istorii a psihiatriei, pe care i-l dă lui Jean Hyppolite în decembrie 1957; în 1958 rescrie în Polonia ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință și la Crăciun îi înmânează lui Canguilhem această nouă versiune; în 1959, la Varșovia, reia
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
care puteau să-i servească pentru alte lucrări. Nu își dădea manuscrisele, nu le păstra, le distrugea (spre exemplu, a distrus, după Voința de cunoaștere, un manuscris inedit intitulat Carnea și trupul). Atunci de ce manuscrisele celor două ultime volume ale Istoriei sexualității au fost păstrate? Sînt oare contrafăcute? Să fi jucat Foucault o festă arhiviștilor? Nu, sînt manuscrisele originale și ar trebui să adaug "din păcate". Reprezintă etapa a II-a din Practica plăcerilor și din Preocuparea de sine scrise de
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
numită "Condițiile bolii", care devine "Nebunie si cultură"). La fel se întâmplă și cu Nașterea clinicii (1963) pe care o va modifica în 1972, suprimând terminologia cu conotație structuralistă; în fine, același lucru se petrece cu Nebunie și nesăbuință. O istorie a nebuniei în epoca clasică, care la prima ediție, în 1961 la Plon, avea o prefață lungă ce a dispărut asemenea titlului inițial în momentul republicării în 1972 la Gallimard, dar căreia Foucault i-a adăugat două apendice: "Trupul meu
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Trupul meu, această foaie, acest foc" și "Nebunia, lipsă de operă", apendice ce vor dispărea la rândul lor prin publicarea în colecția Tel în 1976. Foucault a întrerupt legăturile cu editorul Plon atunci când acesta a publicat în colecția de buzunar Istoria nebuniei în epoca clasică fără acordul autorului pentru abreviere și nedorind să reediteze cartea într-o versiune integrală. Dacă arhiva este în operă, aceasta nu înseamnă neapărat că are același statut cu cărțile; trebuie să deschidem aici o paranteză pentru
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
aberantă a virgulei. Prin consemnarea după dictare sau prin descifrarea notițelor scrise de mînă se produc false interpretări, pe care o simplă revizie atentă la înțeles le-ar fi putut imediat îndrepta: absurditatea coordonării "au avut urmări foarte importante în istoria românilor și a limbilor", de pildă, se explică prin interpretarea greșită a ultimului segment din frază: "și a limbii lor". Tema lingvistică presupune informații de specialitate și denumiri necunoscute "referenților", care le deformează la întîmplare. Sînt supuse unui asemenea tratament
Iarăși despre referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15222_a_16547]
-
de nume și cîte o minuțioasă "Errata", separat, pentru ambele volume anterioare. Expunerea urmează ordinea alfabetică a numelor. Fiecare text are dimensiunea impusă de rigoarea demonstrației, urmează structura logică a datelor, se construiește pe solida cunoaștere și apreciere a faptelor istoriei, se desfășoară ca un montaj erudit și dezvoltă o rețea densă de analize și teorii, deduse din concretul detaliului. Textele cuprind studii despre marii etnografi și folcloriști, despre marii scriitori, preocupați de folclor, despre personalități, cu specializare în alte domenii
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
Noul program Cultural al Televiziunii Române demarează greu, dar promițător. În primul rînd, avem și noi, ore în șir, muzică, literatură, operă, dans, talk-show-uri și știri culturale, recitări, concerte, cărți etc. Baza documentară e folosită intens. La un talk-show Dezbateri: dosarele istoriei, pe lîngă invitați și telefoane în direct, am văzut filme documentare din anii '40 care ne-au dat fiori. Tehnic, mai sînt multe de făcut. Emisiunea cu pricina a fost lentă, lipsită de nerv, statică și cu prea multă vorbă
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
superficiilor erudite, a structurilor informative oricît de apetisante ori autoritare: "De Nae Ionescu nu se pot apropia în mod real și cu folos decît oameni cu plămadă și "weltanchauung" asemănătoare. Oameni care cred în Dumnezeu, în intuiție, în realități, în istoria care se face singură mai mult decît printr-o metodă, iar nu în infailibilitatea științei și care sînt lipsiți de suficiența protestantă privitoare la posibilitățile nelimitate ale persoanei și voinței lor". Membrii generației interbelice care l-au glorificat pe Nae
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
a bîntuit pelicula cinematografică, Greta Garbo. Faptul nu e întîmplător și nici doar decorativ. Greta Garbo apare ca personaj, e una dintre iubitele imaginare ale poetului, dar dincolo de acest amănunt alegerea spune foarte mult despre gustul lui Iulian Tănase pentru istoria aurită, a artei în general și a literaturii în special. Ioana Nicolaie a ales pentru copertă propria fotografie, o fată blondă, într-o postură nestudiată, dar într-o tăietură originală, gîndită interesant de Florin Iaru. Istoria celebrității și istoria personală
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
lui Iulian Tănase pentru istoria aurită, a artei în general și a literaturii în special. Ioana Nicolaie a ales pentru copertă propria fotografie, o fată blondă, într-o postură nestudiată, dar într-o tăietură originală, gîndită interesant de Florin Iaru. Istoria celebrității și istoria personală, așadar. Rareori am întîlnit coperți care să spună mai mult despre ceea ce se ascunde dincolo de ele. Dacă ar fi să interpretăm acest lucru, concluzia ar fi optimistă: avem de-a face cu scriitori care au învățat
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
pentru istoria aurită, a artei în general și a literaturii în special. Ioana Nicolaie a ales pentru copertă propria fotografie, o fată blondă, într-o postură nestudiată, dar într-o tăietură originală, gîndită interesant de Florin Iaru. Istoria celebrității și istoria personală, așadar. Rareori am întîlnit coperți care să spună mai mult despre ceea ce se ascunde dincolo de ele. Dacă ar fi să interpretăm acest lucru, concluzia ar fi optimistă: avem de-a face cu scriitori care au învățat în acești ani
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
sistemul de climatizare ales de conducerea Muzeului este neperformant, iar vitrinele sînt menite să apere, bunăoară, Tetraevangheliarul lui Gavriil Uric doar de muște, neavînd climatizare proprie? Doi ditamai profesori universitari au fost prinși recent cu studii plagiate. Șefii catedrei de istorie de la o mare universitate românească au pus în circulație un manual care nu doar îl relua pe acela scris de altcineva decît scria pe copertă, dar mai era și plin de citate din Ceaușescu. Luați la întrebări, au răspuns candid
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
relua pe acela scris de altcineva decît scria pe copertă, dar mai era și plin de citate din Ceaușescu. Luați la întrebări, au răspuns candid că n-au profesor propriu la specialitatea cu pricina. Iar coordonatorii unui tratat academic de istorie a României consideră că prezența sursei în bibliografie ne scutește de ghilimelele citatului. Și un ultim exemplu. Dispar, unul după altul, din funcții profesioniști valoroși, înlocuiți de niscai nulități profesionale, propuse, la rîndul lor, de alte nulități (politice, acestea). O
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
Pleșu), acest volum cuprinde și o serie de dosare (tip almanah sau revistă de popularizare) cum vedem din ce în ce mai rar la noi, pe diverse teme: giulgiul lui Iisus de la Torino, mesajul de la Fatima al Fecioarei, datarea greșită a Nașterii Domnului și istoria datei de 25 decembrie, biografia lui Nostradamus sau a Vangăi, clarvăzătoarea din Petrici, mitul lui Hiram, de la baza francmasoneriei etc., sau relatările unui ofițer român prizonier ani buni în Rusia. în ciuda unor subiecte atît de variate, cîteva teme se află
Eleganța stilului jurnalistic by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15261_a_16586]