1,604 matches
-
arătîndu-se gata să dezlănțuie de aici atacuri împotriva altor zone, aflate câteodată la mare depărtare. Pretutindeni unde igiena individuală și colectivă rămâne deficitară, unde condițiile desfășurării activităților social-economice nu corespund cerințelor vieții moderne, unde nivelul educației sanitare este coborât, pericolul ivirii neobservate și al extinderii grăbite a infecției holerice pare inevitabil. Cercetări din ultima perioadă tind să demonstreze că intestinul uman nu este "unica gazdă" a germenilor holerei, cum s-a crezut multă vreme de către epidemiologi. S-a constatat că vibrionul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
om este un soi de "incident biologic", neobligatoriu pentru derularea ciclului vital al vibrionului. Cu alte cuvinte, omul ar constitui doar "un rezervor secundar temporar" al agentului etiologic al holerei. Pe de altă parte, s-a pus în evidență eventualitatea ivirii unui "stadiu de hibernare" în dezvoltarea vibrionului, care, în condiții vitrege de existență, își reduce dimensiunile de 15-30 de ori, transformîndu-se într-un "coc" minuscul, cu metabolismul redus la maximum. Când ambianța redevine favorabilă, vibrionul recuperează forma, dimensiunile și procesele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu explozia unei grenade. Prizonierii stăteau întinși pe jos, fără să-și vorbească; așteptau, nu dormeau. Ar fi fost greu să-ți dai seama dacă simțeau teama celui aflat în primejdie sau fericirea celui care stă în preajma unui bolnav, pândind ivirea primelor semne de însănătoșire. Chavel stătea la fel de neclintit ca și ceilalți: nu-i era frică, era prea adânc îngropat în locul acesta pentru a fi descoperit. Primarul își acoperi ceasul cu amândouă mâinile, încercând în zadar să reducă la tăcere sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
înainte să se ducă la cortul lui Burcilă. Îl știa pe acesta destul de rebel și nu era mare lucru ca el să fi renunțat la pază și să se fi strecurat în așternuturi. După ce trăgea un pui de somn, înainte de ivirea zorilor, se întorcea la locul lui, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Ridică din umeri indiferent. Ce mare lucru? Lui oricum nu îi era somn, așa că putea să rămână el mai departe. Noaptea era liniștită și nu se întrevedea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
V., scuturându-și în trecere, în oglinzile uriașe, coama de armăsar). Eu, doamnă, beau numai apă din aceea care pe rusește se cheamă voda sau apușoară, pe rusește vodka. Ăsta-i secretul - râs sonor, care dă imediat în tuse la ivirea Zinei, cu aerul de om trezit din somn, totuși aranjată, în negru din cap până-n picioare, părul strâns spre spate lăsându-i la vedere tâmplele albicioase, în contrast neplăcut cu tenul ei, doar puțin machiată cu movul acela despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și, fiind mai puternică decât dorința comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și mai odihnitor somn, pe care îl dormiseră cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le primea cu multă amărăciune și în tăcere, privindu-le ca pe o descurajare clară și definitivă. Însă să înăbuși o idee, punându-i brutal frână încă dinaintea ivirii zorilor ei, nu este, oare, cea mai mare greșeală, pe care o poate face cineva - mai ales o mamă - față de tânărul ce clocotește puternic de ambiția vie a gândurilor mari? Ba sigur că este, iar, în cazul de față, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
desaga-fără-fund arcul uriaș de lapis lazuli, apoi înfigând săgeata galbenă a clanului urșilor abenaki în pictatele floricarnivore de sub nisipurile albe, trecând mai departe către tine. onestitatea ta îți aduce mare noroc, dormi nemișcată, neîntoarsă de pe o parte pe alta, până la ivirea dimineții de lapte. plimbare mă îndrăgostesc de tine și plec să mă plimb prin oraș plouă și e destul de frig, zilele mele din urmă s-au îngrămădit ciufulite, sub streșini troleibuzele, cu ușile deschise și amintiri pe scară, pleacă cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
își închipuie că șmecheria asta naivă face parte din arta războiului? În noaptea aceea, Nubumori organiză o petrecere cu băutură și le arătă vasalilor săi scrisoarea. Dacă asta îl impresionează pe careva de-aici, poate părăsi castelul fără ezitare, înainte de ivirea zorilor. Bătură tobele, intonară cântece din teatrul Nô și petrecură seara cu bucurie În noaptea aceea, fură invitate și toate soțiile generalilor și li se oferi un rând de sake. Toți își dădură seama imediat care erau intențiile lui Nobumori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o deschizătură de vreo patru sute cincizeci de metri, iar, prin spărtura aceea, canalizăm apele îndiguite ale râului Ashimori. Hideyoshi urmări linia munților îndepărtați, de la apus, la miazăzi. Direct la sud, sub bolta cerească, se distingea Muntele Hizashi de la graniță. Odată cu ivirea zorilor, pe munte apăruseră nenumăratele steaguri ale avangardei clanului Mori. — Sunt dușmanii, dar nu poți să nu-i compătimești pe Kikkawa și Kobayakawa, pentru ceea ce au simțit, desigur, azi dimineață, când au ajuns și au văzut lacul. Trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e foarte scurt. — Suntem abia în ziua a treia. Dacă mâine cerem o întrunire oficială de pace, se poate organiza în două-trei zile, sugeră Hikoemon. Nu, e prea mult, ripostă Hideyoshi. Trebuie să încapă imediat, fără a aștepta nici măcar până la ivirea zorilor. Hikoemon, cheamă-l din nou aici pe Ekei. Să trimit un mesager chiar acum? întrebă Hikoemon. Nu, așteaptă puțin. Un mesager sosind în toiul nopții i-ar stârni suspiciuni. Trebuie să ne gândim foarte bine la ceea ce vom spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mesager, cu un raport de la Shonyu. Mormăind în sinea lui, Hideyoshi bău alene supa de pe fundul castronului. În seara aceea, focuri de muschete se auziră, de departe, din spatele taberei principale. Împușcăturile răsunaseră, ici și colo, din primele linii, încă de la ivirea zorilor și continuară până a doua zi. Chiar și în acel moment, se credea că era acțiunea de deschidere a unei ofensive generale din partea armatei apusene a lui Hideyoshi. Dar prima lovitură din ziua precedentă fusese un truc al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trupul meu până mai ieri aproape curat? Ce e moartea asta care cuprinde sufletele tuturor celor vii, trăgându-le în negura neființei? Și care gest nepriceput și al cui anume a putut naște un calvar de o asemenea gravitate precum ivirea conștiinței supreme? Arătați-mi-l, ca să-l sfâșii, așa cum mi-a sfâșiat și el mie viața de acum, cu cine știe câte mii de ani în urmă. Ce Hermes Trismegistus necugetat a fost și din care timp a venit și a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
În vreme ce toți ședeau și ascultau muzică, ospătându-se, când deodată, au intrat în sală patru uriași purtând între ei o doamnă de o frumusețe fără seamăn, însoțită de un singur cavaler. Se aflau acolo multe femei, care păruseră frumoase până la ivirea ei, dar după aceea, toate aceste chipuri aratau ca șterse. Cavalerii creștini nu-și mai puteau lua ochii de la ea, iar păgânii se strânseră în juru-i, în vreme ce prințesa, cu o dulceață , care ar fi înmuiat și o inima de piatră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
noi, figurile noastre, faptul că ne aflam aici. Am avut impresia că se pregătea să ne ia în bășcălie, să ne tragă înjurături de mamă și să ne pună pe fugă. Câteva minute mai târziu, apăru procurorul Silviu Angheliu. La ivirea sa, inculpatul nu schiță niciun gest, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Rămase nemișcat pe scaun. Doar senzația de nonșalanță pe care o degajă se întări mai mult. În schimb, ofițerul și subofițerii luară poziția drepți și salutară cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
afli într-adevăr în una. Timpul a dispărut și eternitatea cu fața ei cea serioasă te privește din fiece lucru. Se pare că te-ai trezit într-o lume încremenită cu toate frumusețile ei și cumcă trecere și naștere, cumcă ivirea și pieirea ta înșile sunt numai o părere. Și inima nu mai e în stare a te transpune // în această stare. Ea se cutremură încet din sus în jos, asemenea unei arfe eoliane, ea este singura ce se mișcă în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
roman i-a fost luat glasul. În Saepta Julia, locul unde se vota, se țin acum spectacole“. Din nefericire, lăsase să-i scape acel comentariu acid în preajma unui ascultător în care nu putea avea încredere. Intraseră în casa lui înainte de ivirea zorilor și îl luaseră. Nero, fratele mai mare, reacționă nesăbuit. — E o acuzație ridicolă. Îl vor achita. Gajus însă fu cuprins de panică, pentru că arestatul era bun prieten cu Nero, plin de viață și imprudent ca și acesta. Agrippina, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu trista lui clarviziune, Cremutius Cordo - și glasul lui lăsa să se înțeleagă că ideea îl înspăimânta. Dar cred că nimeni n-a înțeles încă asta. Sfârșitul lui Cremutius Cordo și al lui Caius Silius — N-aș fi crezut că ivirea zorilor poate provoca teamă, spuse Drusus. Orice glas care răsuna mai tare în liniștea grădinii îi făcea să tresară; zorii erau momentul arestărilor neșteptate, iar soarele aducea noutățile polițienești de peste noapte. Abia se luminase de ziuă, când își făcu apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Eu am un proiect grandios, pentru întregul imperiu, am plătit pentru el în fiecare zi a tinereții mele“, se gândea el, „și n-o să mă opriți voi“. Se trezea în toiul nopții și nu reușea să adoarmă la loc înainte de ivirea zorilor. Într-o noapte își spuse: „Și Julius Caesar a luat măsuri asemănătoare, dar după uciderea lui toate au fost anulate“. Se simțea legat de mâini și de picioare. Încet-încet însă, înțelegea tot mai bine vasta putere pe care Senatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce se ascunde înlăuntrul său până când nu se ivește ocazia“. Nimeni nu știa unde și în ce fel își petrecuse noaptea Callistus. Mai târziu s-a descoperit că acei conjurați îi erau mai apropiați decât s-ar fi crezut. Înainte de ivirea zorilor, toți fuseseră decapitați; leșurile lor sfârșiseră în apele fluviului, unde un vârtej înghițea imediat orice lucru. Apa curgea, câte unul se oprea pentru scurtă vreme în stufăriș, apoi apele umflate duceau cu ele totul, departe, spre gura tulbure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
principiu, ci în calitate de fenomen mimetic, fără tradiție reală și fără acoperire în calitate: „Putem plăsmui biblioteci și antologii naționale, fără să imităm, cu îndîrjire, modelul străin. Ne putem lipsi de roman, căci peste graniți el este o apucătură scriitoricească seculară. Ivirea lui, în bune condițiuni de calitate, ne-ar fi bucurat, firește. Dar lipsa lui nu era neapărat pricină de melancolie”. Infirmată de evoluția istorică, poziția lui Vinea seamănă, în destule privințe, celei a altor adepți interbelici ai „morții romanului”: N.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și văd cum florile de câmp, obosite, s-au culcat în căpițele de fân, iar cântecul greierilor se înalță către văzduhul înstelat. Se simte o umezeală înăbușitoare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este la îndemâna oricui, fiecare trebuie să se fi bucurat cumva, cândva, de ea. Este privilegiul fiecărui muritor. Însă, dacă nu există nici măcar o amintire a ei, atunci clipa morții, vreau să spun a trecerii, ar trebui să conțină măcar speranța ivirii ei dincolo. Praznicul sentimentelor (Epilog) Praznicul sentimentelor (Epilog) Stau la masă cu sentimentele mele la un Bruderschaft. Subțiate, livide, tremurânde, ridică pe rând câte o cupă în care și-au adunat lacrimile și se leagănă fulgurate, foșnindu-și trupurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
această poziție-înainte ca atare, este obiectivitatea și ceea ce o fundamentează în ultimă instanță. Eliminarea de către fenomenologia post-hussserliană, heideggeriană și mai ales post-heideggeriană a conceptelor de "subiectivitate" și "conștiință" este tocmai respingerea a tot ceea ce nu s-ar reduce la această ivire primitivă a Exteriorului unde se găsește Obiectul. Am afirmat că trăsătura distinctivă a cunoașterii științifice este obiectivitatea sa, înțelegînd prin aceasta caracterul său supra-subiectiv și supra-individual, universalitatea sa. Ceea ce este adevărat din punct de vedere științific este astfel încât poate fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]