2,406 matches
-
de cafea, nu prea concentrată și nu prea mare, adecvată vârstei, în fursecuri, sucuri și chiar un pahar de vin pentru cei ce și-au putut permite o asemenea extravaganță. Tratațiile s-au suprapus discuțiilor cu conținut evocator și cu iz nostalgic. Întrunirea a fost filmată pe întreaga desfășurare a ei, s-au făcut fotografii pentru a imortaliza ineditul eveniment. În final s-a convenit ca viitoarea întâlnire să aibă loc peste șase luni fără să se stabilească data și cine
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
când Revelionul era o mare sărbătoare și un prilej de bucurie și de petrecere pentru familia mea, atunci întreagă și unită. Nădăjduiesc că voi avea șansa să sărbătoresc și primul revelion european al românilor, 2008. Dramă Năzuiesc spre viitorul cu iz de trecut bulversat, doresc să-mi potolesc foamea de amintirile nenăscute ale mileniului III, caut o făclie miraculoasă cu care să-mi luminez calea prin tunelul timpului trecător, dar, trăiesc drama maratonistului silit să abandoneze cursa pe ultima sută de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de deasupra lor și o umbră grea se strivește de coroanele copacilor. După o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe să respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai avea aceleași puncte de reper ca înainte. Înainte de plecare, existența ei evoluase în strânsă legătură cu Andrew, ca o stea învârtindu-se în câmpul de atracție al unei planete enorme, gazoase. De cum simți mirosul Bombayului de pe puntea vasului, acel iz de lemn ars ce plutea la suprafața mării, știu că ceva s-a schimbat radical. India era de acum parte din orbita ei personală. Noua atitudine a lui Elspeth schimbă total misiunea, făcând-o de nerecunoscut. Ignorând protestele lui Andrew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este nevoie decât de o acțiune, de un miros, de un cuvânt, sau o frântură de melodie pentru a readuce vechiul sentiment, este tentant să faci acea acțiune, să rostești cuvântul, sau să ții în buzunar o batistă veche, cu iz de mosc, doar pentru ca să ajuți lucrurile. Iar dacă simpla lovire de trei ori cu bastonul în pavajul din fața colegiului Worchester te face fericit pentru că-ți amintește de după-amiaza în care ai primit ceva, vei fi tentat s-o repeți, ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cântă liliecii. miejii nucilor se coc și pocnesc din coji pe rând, Eu n-am stare și n-am locdoar același vis și același gând, în care colț din buză-ncet îți gust. gura ta, de-acuma are gustul toamnei, iz de must. Iu al meu, e toamnă, dară! Te iubesc și te-am iubit! stau ciorchinii-n vii povară îmi respiră-a fân cosit și-mi adie a răcoare ... și miresme-n ceruri suie. pielea ta-i de vină, oare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Privesc spre cer și văd o stea în zbor, E steaua care zboară către ea! Te-aștept în vis, nu pot în altă parte, Dar nepăsarea ta mă înfioară! Ești ca o floare prinsă într-o carte, Care păstrează-un iz de primăvară. Aș da ... Annei! Aș putea să-mi dau și viața pe un strop de fericire, Să-mi dau chiar eternitatea pentru-o clipă de iubire, Iar din lacrimile toate, un torente-aș vrea sa fac Și le-as
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la final. Calm-înainte-drept! Cu țel epocal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Natură statică într-un decor mahon încremenit Stă într-un colț
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
menite. Mă doare timpul și mă dor și vise E vremea să îmi fac o insulină, Mi-e dor de amintirile promise Și doctore! Mai fă-mi înc-o morfină ... Iluzorie primăvară Zăpezile au început să plângă Iar zilele-s cu iz de primăvară, Vreau mâna ta încet, să mă atingă, Să îmi culeagă visele de seară. Vom fi copii pentru încă o iarnă Ne-or îngheța cuvintele în muguri, Când cerul va începe iar să cearnă Vom înflori fără să știm
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă leagă de mireazma cîmpului în care m-a crescut cu mare simplitate o bunică. Renunțînd la mine, părinți măi expediaseră undeva la țară, la aer și la lapte. De aceea mă înconjoară și acum cruziciunea brazdelor în înserare și izul de verdeață putredă al gîrlelor. Mi aduc aminte că, într-o dimineață, am văzut o femeie care își scălda pruncul în rîu: avea șaisprezece ani iar copilul era din flori. Pe sub arini șușuia apa, unduind niște albituri; o piatră le
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sărutat pe pleoape. Plin de nostalgii, în fiecare primăvară cutreieram măgurile din împrejurimi. Mă copleșea, în țintirimul în care cînta un cuc, tristețea. Pe sub nuci rotați se strecurau cărări iar, cînd soarele cobora în asfințit, răsufla din văi întunericul cu iz de mlaștină și răcnet de broaște. Luna vărsa lumină printre crengi. Lătra un cîine. Din liliacul înflorit picura viersul unei privighetori. Înfiorat, mă opream în loc. Case cu poteci sub iarbă se tupilau pe margini. Adia slab parfumul florilor de păr
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
încăpere avusese anume destinație: dormitoare, camere de zi, cabinet, sufragerii, bibliotecă, bucătărie; după naționalizare, imobilul fusese invadat de o colonie pestriță și săracă. În fața ușilor care dădeau pe culoar te împiedicai de cîrpe tăiate din rămășița unor peticare. După sezon, izuri dulcege de varză sau ardei copți, combinate cu altul persistent de mucegai, îmbîcseau aerul cu o duhoare pe care, la cursuri, o simțeam și-n rochiile fetei. La gîndul că o să iasă în ușă, prepuelnică, vreo babă, m-a cuprins
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vorbitorului, se sprijini apoi cu palmele în canaturi. În luptă cu o atenție anevoioasă, puțin cîte puțin, maxilarul omului scăpa în jos. O vreme nu s-a auzit decît răsuflarea sa. Edificat, părăsi apoi ușa, lăsînd bărbătește în urmă un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la vale În tăcere, rostogolirile apei erau moi, fără bolboroseli ori clipocituri; până și Dunărea, povestea unul care avusese vitejia să se Îndepărteze de sat, Își domolise curgerea și părea că dă să se oprească. În toată liniștea asta cu iz de morticică - așa zisese Primarul, ca să mai Îndulcească și chiar să ia un pic peste picior cuvântul moarte - oamenii, ca și cum sar fi Înțeles Între ei, Își lepădară Încălțările și porniră desculți pe ulițe și prin curți. Băgaseră de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a tutun stătut și a praf, iar hârțoagele de prin dulapuri răspândeau iz de mucegai. Secretarul, despre care se știa că era omul celor care nu-l aleseseră, Îl lăsa să se descurce singur și să greșească. Îi aducea la semnat hârtii pe care nu avea vreme să le citească ori, dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un arendaș pe moșiile vechiului boier muncise ca un câine să Îngroape de teama bolșevicilor o Întreagă batoză care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-o iubească nebunește și cu sfâșieri până la moarte. Habar n-avea ce cuvinte Îi ieșeau din gură și singurul lucru pe care Îl simțea era o fericire copleșitoare și luminoasă. Noaptea mirosea a frig, din hainele fetei ieșea un iz ciudat, care pe Ectoraș aproape că Îl Îmbolnăvise cu voluptatea lui, un amestec de igrasie și de parfum ieftin de trandafiri. Nu Întâlniseră nici măcar un câine și, când Își descleștaseră degetele Înțepenite de nemișcare și de frig, ea Îl pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care una din resursele aflate mereu în criză era timpul. Încă nu se grăbea să ajungă sus, întrunirea nu începuse. Urcușul către mansardă deveni după numai câteva trepte un târșâit de picioare, care combinat cu scârțâitul treptelor împrăștia sonorități cu iz de ritual ancestral. În sine, totalitatea zgomotelor reprezentau un mixaj sonor mereu invocat de preaonorabil atunci când își clarifica gândurile. Un picior pe treapta următoare, un nou hârșâit, o notă șuierată printre buze, rotiță așezată lângă rotiță, gândurile proiectaseră de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
îngrămădit de nori hidoși, iar apa era tulbure și parcă mirosea a moarte...Valurile răsunau a bocet înfundat în colț de basma veche. Mă dezbrac și mă arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile agățate în colțurile ochilor. Fără să o întreb, mi se destăinuie: apa e tulbure, feciorul meu s-a înecat ieri aici, și aștept...poate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a fost. John Joe a strâns din umeri. îDin nou!) De-acum începuse să mă enerveze. Nu putea să-i spună pur și simplu lui Josephine de ce nu se însurase? Era imposibil să nu existe o explicație tipic irlandeză cu iz economic. Poate că ferma n-ar mai fi fost viabilă dacă era împărțită între el și fratele lui sau poate că ar fi trebuit să aștepte să-i moară mama fiindcă n-ar fi putut ține două roșcate sub același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la viață. Și nu numai că se trezise, dar își cerea și micul dejun. Nu puteam să-l văd pe Luke, dar puteam să-i simt mirosul. Un miros de țigări și pastă de dinți și încă ceva, ceva cu iz de mosc, ceva sexy, un miros masculin. Esența masculinității. Simțeam că încep să mă excit. Trupul lui mare și solid, moale și catifelat chiar mă făcea să mă simt bine. Dar putea să se ducă dracului, am decis foarte hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ducă la un restaurant franțuzesc. Am simțit un fior de teamă când l-am auzit vorbind de restaurante franțuzești, fiindcă numai țăranii și turiștii mergeau la restaurante franțuzești. Ca să impresionezi o fată trebuia s-o duci într-un loc cu iz de Turkmenistan. Dar apoi mi-am zis: și ce-i cu asta? M-am pregătit încet și cu calm. Nu simțeam genul ăla de nerăbdare de nestăpânit pe care o asociam de obicei cu absența lui Luke, ci o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sălbatice. Autorul aparține tradiției lui Franz Kafka, Robert Musil și Herman Broch. Recunoaștem satira neagră a lui Musil și pătrunzătoarea psihologie socială a lui Broch, avem uneori senzația că ne aflăm într-o lume absurdă asemănătoare labirinturilor kafkiene. Romanul are iz de hotel habsburgic lugubru, dar și de naufragiu și exterminare. Norman Manea este, fără îndoială, unul dintre cei mai însemnați prozatori europeni.“ (KARSTEN ALNAES, Kultur Dagbladet, Norvegia, 1 decembrie 1999) * „Romanul Plicul negru relevă o reală exuberanță lingvistică într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
într-un fel de obligație de familie, a cèrei inutilitate amarè a început s-o simtè tot mai acut, în ultimii ani, mai ales de la despèrțirea de Corina, Nu înțeleg febră de pe stradè și din magazine, toatè aceastè euforie cu iz apocaliptic, extrem de profitabilè, din punct de vedere comercial, vestind atât de colorat și vesel sfârșitul anului, mè umple de o tristețe neînțeleasè, Ioana m-a întrebat ce planuri am de revelion, Nu am planuri, i-am rèspuns, în ceea ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]