5,195 matches
-
3. Crestin-catolica: nicio frumusețe în bisericile gotice, spre care bătea bunica Olga. 4. Creștin-ortodoxă: catedrală Sfântă Sofia din Constantinopol, ce frumusețe în arhitectură, design, slujba încât “Nu știai dacă te afli pe pământ sau în ceruri”. Și uite așa, după ce izbește ochiul și nu e prea auster, s-au ales rușii cu creștinismul ortodox. În 988 se botează Vladimir și poruncește populației din Kiev să se prezinte la Nipru pentru botez. Construiește catedrale, repudiază cele 5 neveste oficiale și se căsătorește
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
anterior, unii dintre tineri, băieți și fete m-au întrebat, cum își pot da seama că se iubesc cu adevărat, pentru că uneori pare confuz „amalgamul” de sentimente pe care îl au. Majoritatea susține că, de obicei, oamenii se ghidează după ce „izbesc ochii” și consideră că e destul când funcționează doar atracția fizică, deoarece oricum, „băieții sunt mai superificiali”. Fetele spun că se simt uneori derutate atunci când li se spune că sunt iubite, deoarece nu pot ști cu adevărat dacă e vorba
DESPRE SIMŢIRILE DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367543_a_368872]
-
pe pământ. Sufletul i se întoarce la loc. Finalul aduce cu sine și ambiguitatea specifică literaturii fantastice. Ceea ce părea a fi autentic se dovedește a fi fost numai un vis din care se trezește și află că în cădere se izbise de un sloi, leșinase și a fost pescuit cu greu cu ajutorul prăjinilor, că a făcut dublă pneumonie care l-a ținut timp de două săptămâni la limita dintre viață și moarte. Tot timpul aiurase ceva despre Crăiasa apelor, despre Radu
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Nu negru, plin de ură, ci alb imaculat. Te-au aparat cu viața părinții și strămoșii, Te-au înțepat în spate, cu ură, spini adânci, Acum plângi de durere și-ți mor pe rând coloșii, Te simți ca valul mării izbindu-se de stânci. Eu încă am speranța că tinerii să vină Să vindece un cancer ce s-a întins treptat, Mă simt debusolat când țara mea suspina Și mă gândesc la mâine când azi este ratat. Pentru un colț de
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
fieNu negru, plin de ură, ci alb imaculat.Te-au aparat cu viața părinții și strămoșii,Te-au înțepat în spate, cu ură, spini adânci,Acum plângi de durere și-ți mor pe rând coloșii,Te simți ca valul mării izbindu-se de stânci.Eu încă am speranța că tinerii să vinaSa vindece un cancer ce s-a întins treptat,Mă simt debusolat când țara mea suspinaȘi mă gândesc la mâine când azi este ratat.Pentru un colț de pâine ei
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
scoteau vagonetele cu huilă din subteran. Își aprinse pipa, trase două fumuri lungi și continuă: - Într-o dimineață, pe când treceam peste liniile de cale ferată în drum către grajduri, a scăpat un vagonet pe un plan înclinat și m-a izbit în plin. Am căzut secerat, pierzându-mi cunoștința. Nu pentru mult timp însă. Mi-am văzut apoi corpul de undeva de sus, cam de la circa cinci-șase metri. Eram speriat. Nu înțelegeam ce se întâmplă. Am fost dintr-odată aspirat într-
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
Când au văzut că sunt viu au răsuflat ușurați. „Da’ știi ce sperietură am tras din pricina ta ?” - zise unul dintre ei. Eram din nou eu, dar simțeam o durere în piept și coaste pe partea stângă, acolo unde m-a izbit vagonetul. Ce zici de asta ? Ce puteam să zic ? Trecusem și eu printr-o asemenea experiență și-l înțelegeam perfect. Moș Trivale (așa era poreclit bătrânul, plecase de trei ori din Valea Jiului și tot de atâtea ori se întorsese înapoi
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
serviciu (Maria era contabilă-șefă la o firmă privată de construcții din Bușteni), pe trecerea de pietoni din fața firmei am fost lovită de o mașină. Am fost aruncată la circa patru-cinci metri lateral dreapta de pe capota automobilului și m-am izbit cu capul de asfalt. Bănuiam ce va urma. De aceea am fost extrem de atent la relatarea ei. - Am plecat din trup, continuă Maria, am ajuns în fața Ființei de Lumină dincolo de tunelul de care mi-ai povestit, iar acesta m-a
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
Ta suntem împliniți Prin mântuirea Ta să nu lăudăm Că părinții noștri au păcătuit În strâmbătatea rea ne-am alcătuit În Egipt n-am știut cum să cugetăm În adâncul mării ca prin pustie Din mâna vrăjmașului El i-a izbit Sub apă s-au sfârșit cei ce i-au lovit Cei răi au ars în văpaie târzie N-au nimicit neamurile slăvite Lăudat vei fi în cele clădite PSALMUL 106 Lăudat fie Domnul că i-a salvat Au rătăcit prin
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
sub vorbe care dor,/ Dacă mai crezi în tine când alții nu mai cred/ Și-i ierți și nu te superi de îndoiala lor,/ Dacă de așteptare nu ostenești nicicând,/ Nici de minciuna goală nu-ți clatini gândul drept,/ Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând/ Și totuși nu-ți pui mască de sfânt sau înțelept ... ), omenirea ar ajunge departe”, așa crede Dumitru Sinu și mulți dintre noi suntem în asentimentul său. Fiecare lucru își găsește rezolvarea și fiecare drum
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
și numele hotelului de “Circus-Circus” ... După îmbăieri succesive și neostenite ale trupului și minții laolaltă, abia de mai puteai să-ți urmezi firul logic al gândului, să-ți mai planifici următorul pas, creasta valului luminiscent te-arunca încolo și încoace “izbindu-te” de stăvilare umane ce-ți ieșeau de peste tot în cale parcă oprindu-te să admiri, să pipăi, să auzi și să-ți reiei “ciupicăturile” cu și mai multă înverșunare pentru a realiza evanescența. Atât cât putea percepe ochiul și
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
afară. Printre cele cu vechime pe litoral se aflau și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți la mare vara, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TRISTEȚI LA MALUL MĂRII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 153 din 02 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Valuri, zbucium, stânci izbite Pietre reci, umbra-nserării Suflete desțelenite Și tristeți la malul mării Gânduri tainice, căințe Sparte-oglinzi în largul zării Cioburi de fagăduințe Din tristeți la malul mării Încercări nereușite Peste lacrima uitării Amintiri neprihănite Și tristeți la malul mării Toate-mi
TRISTEŢI LA MALUL MĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367264_a_368593]
-
Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele...visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura./ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața spre lună/ Aripi creșteau/ Pe acolo pe unde zbura/ Și-n nebunia ei mare se izbi/ De cealaltă jumătate a ei./ Luă foc tot pământul/ Și-n această ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă.” Arderea de jertfă ne trimite cu gândul la actul religios, la părăsirea zonei profanului și întoarcerea la sacralitate. „În cântec de clopot
ATUNCI CAND GANDUL PUR IA FORMA DE STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367236_a_368565]
-
munte păstrăvul iute că un cuțit de argint. Ca niște păstrăvi în cer, fulgere scurte și iuți luminau noaptea neagră și-o ploaie mare și grea se prăbușea pe pământ. Lena alerga iute la geam, deschidea larg fereastră și ploaia izbea geamul negru, sticlos. Undeva, peste drum, sub coroană udă a salcâmului înflorit, doi îndrăgostiți se fereau de ploaie și de lume. Lena se scurgea la pământ, ca o ploaie neagră și rece și deasupra, stropi reci, mari și grei loveau
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
spus că în român este remarcabil redata ideea de pustietate, pe care Lăură o trăiește la aflarea vești morții mamei. Cu toate că dorește să o întâlnească, încercările ei de a-i face o vizită în Germania, acolo unde aceasta locuiește, se izbesc de refuzul autorităților comuniste. Tristețea, suferință eroinei în momentul când realizează că orice speranță de a-si mai revedea mama a fost spulberata, sunt zugrăvite prin analiza sentimentelor și trăirilor profunde ale acesteia. “Scrisoarea avea un chenar negru și o
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
Ce-ncet încet te schingiuiește ! Încerci să mergi pe drumul tău Orbecăind , năuc , în întuneric Dar iar te-mpiedici de ce-i rău Și cazi în hăul luciferic ! Sunt obosită ! Asta-i tot ! Aș vrea să caut vieții antidot . Dar mă izbesc de-un zid de piatră, De mine-n lanțuri ferecata! Aș vrea să pot să rup acea strânsoare Să mă înalt din nou spre al meu soare Dar lantu-i greu , mă ține la pământ Ploi mă lovesc , si ger și
UN JOC MESCHIN de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368641_a_369970]
-
nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Din stelele mănunchi ce mi le-ai prins în păr Spunând cuvinte calde ce ma topeau arzând Nu au rămas , iubite , decât trei flori de măr Ce cad pierdute- n vânt izbite de pământ ! Au mai rămas cuvinte mute , durere și mult dor Ce nu îmi vor mai spune " Iubito , te ador !" Nu au rămas nici luna , nici norii cei pufoși Nu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas
NU A RAMAS NIMIC! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368643_a_369972]
-
2016, 240 pag., 20 lei. Am citit multe predici aparținâd multor autori. Am predicat de nenumărate ori în cei peste patruzeci de ani de preoție și, la rândul meu, am ascultat predicatori de toate categoriile. Niciodată nu am fost însă izbit de atâta sinceritate și franchețe ca în lecturile lui Grigore Maerean. El este omul care, fără jenă, menajamente sau diplomație, spune lucrurilor pe nume, indiferent dacă deranjează, supără sau enervează pe cineva. El coboară analiza până în substraturile cele mai intime
OFERTĂ DE CARTE (25) FEBRUARIE 2017 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368603_a_369932]
-
Acasa > Cultural > Traditii > MARIA ȘALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Să uiți propria supărare, și singurătate de care te-ai izbit cândva (și te vei mai izbi) e de neiertat, dar să urci aceste trăiri sufletești deasupra gândului, neîncetat, e asemenea... încalci firea omenească, pășești prin ani goi nu pe arterele vieții, ci prin galeriile ei. Dacă nici nu uiți, nici
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
ȘALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Să uiți propria supărare, și singurătate de care te-ai izbit cândva (și te vei mai izbi) e de neiertat, dar să urci aceste trăiri sufletești deasupra gândului, neîncetat, e asemenea... încalci firea omenească, pășești prin ani goi nu pe arterele vieții, ci prin galeriile ei. Dacă nici nu uiți, nici nu clădești supărărilor și singurătății, casă
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
a unui dialog dacă nu ciudat, curios: eu întreb în fraze, ea răspunde versificat - invers artista ar putea foarte bine, eu deloc... nu scriu versuri căci nu știu a meșteri cuvinte scurte. La o întâlnire cu Maria Șalaru tăcerea se izbește ca valul de stâncă și se sfarmă. Plina de mistere tăcere poate fi a înțeleptului, a vicleanului, dar și, goală de știință, a săracului cu duhul. De față cu Maria Șalaru tăcerea nu coexistă cu a doua stare de fapt
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. Din stelele mănunchi ce mi le-ai prins în păr Spunând cuvinte calde ce ma topeau arzând Nu au rămas , iubite , decât trei flori de măr Ce cad pierdute- n vânt izbite de pământ ! Au mai rămas cuvinte mute , durere și mult dor Ce nu îmi vor mai spune " Iubito , te ador !" Nu au rămas nici luna , nici norii cei pufoși Nu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Totul e mort și rece lipsit de-orice culoare ! Citește mai mult Din stelele mănunchi ce mi le-ai prins în parSpunand cuvinte calde ce ma topeau arzandNu au rămas , iubite , decât trei flori de marCe cad pierdute- n vânt izbite de pământ ! Au mai rămas cuvinte mute , durere și mult dorCe nu îmi vor mai spune " Iubito , te ador !" Nu au rămas nici luna , nici norii cei pufosiNu a rămas nimic în ochii tăi frumoși ! Nu a rămas iertare , nu
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]