KorAP: Find »[drukola/base=izbuti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...235 >

5,860 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

că cel puțin colonelul MacAndrew m-ar fi apreciat dacă aș fi putut să îi aduc la cunoștință refuzul meu categoric de a mă așeza la aceeași masă cu un om având un asemenea individ. Însă teama de a nu izbuti să-mi îndeplinesc misiunea mi-a dat întotdeauna sfiala de a adopta o atitudine moralizatoare. Iar în cazul de față siguranța că simțămintele mele n-ar avea absolut nici un efect asupra lui Strickland m-a încurcat groaznic, împiedicându-mă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
închipui că o să fie mulțumită de mine. Nici eu nu eram mulțumit. Strickland mă lăsă perplex. Nu-i puteam înțelege motivația acțiunilor. Când îl întrebasem ce i-a insuflat prima dată ideea de a se face pictor, ori n-a izbutit să-mi spună, ori n-a vrut. În orice caz, n-am înțeles nimic. Am încercat să mă conving singur că în mintea lui greoaie crescuse încetul cu încetul până la paroxism un sentiment de revoltă, dar împotriva acestei idei se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
sa vină după mine. Oricum mă voi muta de la hotelul ăla, așa că n-o să mă poată găsi. — Impresia mea este că e mai bine pentru ea că a scăpat de dumneata, i-am zis. — Dragul meu, trag nădejde că o să izbutești s-o faci și pe ea să vadă această realitate. Dar, femeile sunt total lipsite de inteligență. XV Când m-am întors la Londra mă aștepta un bilețel cu rugămintea insistentă de a mă duce s-o văd pe dna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
pocite decât alea. Noi îl luam în râs pe tema asta. N-avea nici cea mai mică înzestrare pentru pictură. — Bineînțeles că asta e doar o scuză, spuse dna MacAndrew. Dna Strickland medită profund o vreme. Era limpede că nu izbutea să înțeleagă nimic din anunțul meu. Între timp își aranjase puțin salonașul (instinctele ei de gospodină învinseseră năuceala și dezorientarea, și încăperea nu mai avea aerul acela părăsit, ca de casă mobilată oferită de mult spre închiriere, pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
am ridicat să plec, dna Strickland nu și-a dat nici cea mai mică osteneală să mă rețină. XVI Ceea ce a urmat a dovedit că dna Strickland avea un caracter foarte puternic. Chinurile pe care le va fi suferit a izbutit să le ascundă. Cu multă inteligență, a văzut că lumea se plictisește repede de relatările nenorocirilor ei și că preferă să evite spectacolul suferinței. Ori de câte ori ieșea - și compasiunea pentru nenorocirile sale îi îndemna prietenii și prietenele s-o invite cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
ale sale. Ori de câte ori vorbea de soțul ei, o făcea cu milă. Atitudinea aceasta m-a lăsat la început perplex. Într-o bună zi mi-a spus: — Știi, sunt convinsă că te-ai înșelat în privința singurătății lui Charlie. După câte am izbutit să aflu din anumite surse pe care nu ți le pot dezvălui, știu că n-a părăsit singur Anglia. În cazul ăsta înseamnă că e într-adevăr genial în ascunderea urmelor. A întors capul și s-a îmbujorat puțin: — Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
orașului. Mi-a vorbit despre ceasurile îndelungate pe care le-a pierdut plimbându-se pe Boulevard de la Madeleine în căutarea unor englezi - preferabil cât mai amețiți de băutură - dornici să vadă lucrurile pe care legea le interzicea. Când avea noroc, izbutea să câștige o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească oameni destul de dornici de aventură ca să aibă încredere în el. Apoi a căpătat din întâmplare un angajament pentru traducerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
căutarea unor englezi - preferabil cât mai amețiți de băutură - dornici să vadă lucrurile pe care legea le interzicea. Când avea noroc, izbutea să câștige o sumă frumușică. Dar până la urmă hainele lui jerpelite îi speriau pe turiști și nu mai izbutea să găsească oameni destul de dornici de aventură ca să aibă încredere în el. Apoi a căpătat din întâmplare un angajament pentru traducerea reclamelor de leacuri băbești care erau trimise medicilor din Anglia. În cursul unei greve fusese angajat ca zugrav. Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
ordinară, vulgară, de ultima speță, vreo ființă animalică în care strălucește cu înflăcărare oroarea sexualității, și te năpustești asupra ei ca o fiară. Și sorbi din ea până-ți potolești furia oarbă. Se uita la mine fără să se clintească. Izbuteam să-i susțin privirea. Vorbeam foarte rar: — Am să-ți spun ceea ce ți se pare probabil straniu, și anume că atunci când totul s-a sfârșit, te simți extraordinar de pur. Te simți ca un spirit eliberat de trup, imaterial; și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
felul său greoi, cu multe întreruperi. Niciodată nu spunea vreun lucru inteligent, avea o vână de sarcasm brutal care nu era lipsit de efect și întotdeauna spunea numai ceea ce gândea cu adevărat. Nu-i păsa de susceptibilitățile altora, iar când izbutea să-i rănească, se amuza. Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca jurând că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar era la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
citeam ziarul a venit și s-a așezat lângă mine. — Văd că până la urmă nu te-ai spânzurat totuși, am remarcat. — Nu. Am căpătat un angajament. Fac portretul unui instalator pensionar în schimbul sumei de două sute de franci. — Și cum ai izbutit să aranjezi lucrul ăsta? — M-a recomandat femeia de la care cumpăr pâine. Individul îi spusese că e în căutarea cuiva care să-i facă portretul. A trebuit să-i dau ei douăzeci de franci. — Și cum arată tipul? — Splendid. Are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
îndoiesc că depășea puterea ei de înțelegere. Cânta cu mult gust, dar cu mai mult sentiment decât era justificat și turna în muzica lui tot sufletul său cinstit, sentimental și exuberant. În felul ei, viața lor era o idilă și izbutea să dobândească o frumusețe singulară. Absurditatea care atingea tot ceea ce era legat de Dirk Stroeve îi dădea o notă curioasă ca un dezacord nerezolvat în muzică, dar o făcea într-un fel mai modernă și mai umană. Ca o glumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
o tăcere furioasă. Îmi aruncă o privire plină de antipatie. Am înfruntat-o în liniște. — Dacă vrei să faci ceva pentru mine poți să-mi aduci niște lapte, spuse Strickland în cele din urmă. De două zile n-am mai izbutit să ies din casă. Lângă pat era o sticlă goală în care fusese lapte și într-o bucățică de ziar mai rămăseseră niște firimituri de pâine. Ai mâncat ceva? l-am întrebat. — Nimic. — De câtă vreme? a strigat Stroeve. Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
zice că băutura îl adusese în halul acesta de evidentă disperare. Fața lui de obicei atât de trandafirie era acum pătată într-un mod nefiresc. Îi tremurau mâinile. — S-a întâmplat ceva? l-am întrebat. — M-a părăsit nevasta. Abia izbuti să scoată aceste vorbe. Apoi i se tăie respirația și lacrimile începură să-i picure pe obrajii, rotunzi. Nu știam ce să-i spun. Primul meu gând a fost că ea își pierduse răbdarea față de slăbiciunea lui pentru Strickland și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
putea întoarce în atelier? zise el obosit. Sunt acolo. Le-am lăsat lor locuința. Atunci înseamnă că nu nevastă-ta te-a părăsit: tu ți-ai părăsit nevasta! — Pentru numele lui Dumnezeu, nu-mi vorbi în felul ăsta! Încă nu izbuteam să-l iau în serios. Nici măcar o clipă nu puteam lua drept bun ceea ce-mi spusese el. Dar se vedea bine că e groaznic de necăjit. Mă rog, ai venit aici ca să-mi vorbești despre asta. Ai face mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
prin ce chinuri am trecut! Și apoi îmi povesti încă o dată cum i-a cerut lui Strickland să plece. Și-a ales cu multă grijă momentul și a încercat să facă rugămintea lui să pară absolut întâmplătoare. Dar n-a izbutit să-și stăpânească tremurul din glas, și a simțit că în cuvintele acelea pe care le dorise joviale și prietenești se strecurase amărăciunea geloziei. Nu se așteptase ca Strickland să-l asculte pe loc și să-și facă imediat pregătirile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
mai puțin se așteptase la hotărârea soției lui de a se duce cu Strickland. Am văzut că acum regreta din inimă că nu și-a ținut gura. Prefera chinurile geloziei celor ale despărțirii. — Am vrut să-l omor și am izbutit doar să mă fac de râs. Tăcu multă vreme, iar apoi rosti gândul care bănuiam că-l frământă: Dacă aș fi avut măcar răbdare să aștept, poate că ar fi plecat. Nu trebuia să mă grăbesc. Ah, biata copilă, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
pentru el însuși darmite pentru alții! În iubire există un sentiment de slăbiciune, o dorință de ocrotire și nerăbdarea de a face bine și de a oferi plăcere altuia - dacă nu chiar mărinimie altruistă, în orice caz un egoism care izbutește minunat să se deghizeze. E un sentiment care se caracterizează și printr-o anume sfială. Dar acestea erau trăsături pe care la Strickland nici nu puteam să mi le închipui măcar. Dragostea te absoarbe. Îl scoate pe îndrăgostit din pielea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
anume sfială. Dar acestea erau trăsături pe care la Strickland nici nu puteam să mi le închipui măcar. Dragostea te absoarbe. Îl scoate pe îndrăgostit din pielea lui. Până și omul cel mai ager, chiar de-ar ști, poate nu izbutește să-și dea seama că dragostea aceasta va înceta. Ea întrupează ceea ce el știe că e o iluzie, și știind că nu e nimic altceva, ține la ea mai mult decât la realitate. Îl face pe un bărbat să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
prilejul de a-și revedea nevasta și poate de a o convinge să se întoarcă la el. Însă și-a găsit boccelele așteptându-l în cabina portarului și portăreasa i-a spus că Blanche a ieșit. Nu cred că a izbutit să se împotrivească ispitei de a-i relata portăresei toate necazurile lui. Am constatat că și le depăna tuturor cunoștințelor. Se aștepta la compătimire, dar nu reușea decât să fie ridicol. Se purta într-un mod cu totul nepotrivit. Știind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
viața cu Strickland, dar proverbul după care cum îți așterni așa vei dormi este unul dintre cele mai false. Viața arată că oamenii fac neîncetat lucruri care în mod inevitabil duc la dezastru și totuși prin cine știe ce concurs de împrejurări izbutesc să scape de efectul nebuniei sau nechibzuinței lor. Când Blanche avea să se certe cu Strickland, era suficient să-l părăsească și soțul ei avea să o aștepte umil, s-o ierte și să uite. Nu eram deloc dispus să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
A dat buzna în odaie și s-a repezit la masa la care stăteam: — S-a omorât, mi-a spus eu glas răgușit. Ce vrei să spui? am strigat speriat. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi vorbit, dar nu izbuteau să scoată nici un sunet. Gâlgâia prostește. Mi-a sărit inima să-mi spargă pieptul și nu știu de ce m-am enervat: — Pentru numele lui Dumnezeu, vino-ți în fire, omule! i-am zis. Ce naiba tot spui? Făcea gesturi disperate cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Nu e nici o primejdie iminentă, a răspuns el la întrebările noastre. Nu știm ce doză a luat. Se prea poate să scape doar cu spaima. Femeile încearcă mereu să se sinucidă din dragoste, dar în general au grijă să nu izbutească. De obicei e doar un gest menit să stârnească mila sau spaima în inima iubitului. În tonul lui răzbătea un dispreț glacial. Pentru el era evident că Blanche Stroeve nu era decât o unitate ce trebuia adăugată la statistica încercărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-și mai putea pierde timpul cu noi. Ne-a spus că dacă venim la o anumită oră a doua zi, în cazul când Blanche e mai bine, ar fi posibil ca soțul ei s-o vadă. XXXV Nici nu știu cum am izbutit să trăim până la capăt ziua aceea. Stroeve nu suporta să rămână singur, iar eu mă extenuasem încercând întruna să-i abat gândurile negre. L-am dus la Luvru și el s-a prefăcut că se uită la tablouri, dar vedeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
romanelor ieftine?). Stroeve încerca să dea glas unui sentiment pe care nu-l mai cunoscuse niciodată până atunci, și nu știa cum să-l exprime în cuvinte obișnuite. Era ca un mistic care încearcă să descrie inefabilul. Dar un lucru izbuti să-l dezvăluie clar: oamenii vorbesc cu prea multă ușurință despre frumusețe, însă, fiind lipsiți de adevărata măsură și înțelegere a cuvintelor, abuzează de acesta, așa că el își pierde forța; iar lucrul pe care-l întruchipează, împărțindu-și numele cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]