2,185 matches
-
mai importanți: UO, UO și UO. Primul se poate obține din calcinarea diuranatului de amoniu și azotatului de uraniu, UO rezultă prin calcinarea azotatului, iar UO prin reducerea UO cu H. Uraniul natural este un uraniu sărac in izotopul U, izotop fisionabil utilizat la reactoare nucleare. În cazul reactoarelor cu moderator de grafit și apa ușoară se pune problema îmbogățirii uraniului, crescând concentrația în izotopul U (care există cam în proporție de 0,5-1 % în uraniul natural, restul fiind U nefisionabil
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
iar UO prin reducerea UO cu H. Uraniul natural este un uraniu sărac in izotopul U, izotop fisionabil utilizat la reactoare nucleare. În cazul reactoarelor cu moderator de grafit și apa ușoară se pune problema îmbogățirii uraniului, crescând concentrația în izotopul U (care există cam în proporție de 0,5-1 % în uraniul natural, restul fiind U nefisionabil). Un exemplu de proces de îmbogățire este următorul: în prima fază se amestecă UF cu un gaz purtător (H sau He). Curentul de gaze
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
prima fază se amestecă UF cu un gaz purtător (H sau He). Curentul de gaze este trecut printr-o centrifugă de îmbogățire compusă dintr-un cilindru metalic care se rotește foarte repede (20 000 rotații/minut). Aici are loc separarea izotopilor după masele lor. Spre centrul cilindrului ajunge izotopul ușor, U care părăsește cilindrul printr-o serie de conducte și ajunge într-o uzină de procesare unde este transformat în oxizi. Izotopul U se va deplasa spre exteriorul cilindrului, loc de unde
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
purtător (H sau He). Curentul de gaze este trecut printr-o centrifugă de îmbogățire compusă dintr-un cilindru metalic care se rotește foarte repede (20 000 rotații/minut). Aici are loc separarea izotopilor după masele lor. Spre centrul cilindrului ajunge izotopul ușor, U care părăsește cilindrul printr-o serie de conducte și ajunge într-o uzină de procesare unde este transformat în oxizi. Izotopul U se va deplasa spre exteriorul cilindrului, loc de unde va fi colectat și va fi utilizat, în
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
repede (20 000 rotații/minut). Aici are loc separarea izotopilor după masele lor. Spre centrul cilindrului ajunge izotopul ușor, U care părăsește cilindrul printr-o serie de conducte și ajunge într-o uzină de procesare unde este transformat în oxizi. Izotopul U se va deplasa spre exteriorul cilindrului, loc de unde va fi colectat și va fi utilizat, în general, la prepararea unor reactivi de laborator [UO(CHCOO), UO(NO)] care nu trebuie să conțină izotopul periculos (emite și raze gamma) U
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
procesare unde este transformat în oxizi. Izotopul U se va deplasa spre exteriorul cilindrului, loc de unde va fi colectat și va fi utilizat, în general, la prepararea unor reactivi de laborator [UO(CHCOO), UO(NO)] care nu trebuie să conțină izotopul periculos (emite și raze gamma) U. Alte metode de îmbogățire sunt difuzia gazoasă, separarea electromagnetică (în calutron), etc. În anul 2009, producția mondială de uraniu a fost de circa 50.000 de tone, cea mai mare cantitate fiind extrasă din
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
din particule încărcate pozitiv protoni și particule neutre neutroni, denumite generic nucleoni. Toți atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea numere diferite de neutroni. În funcție de numărul de nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța de respingere dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleoni elementul chimic are mai multe specii numite izotopi. În interiorul nucleului acționează două tipuri de forțe: forța de respingere dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
dintre protoni (de natură electrică) și forța de atracție dintre nucleoni (de natură nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleară). Când cele două forțe sunt în echilibru izotopul este stabil. Pentru nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleele care conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
conțin neutroni în exces cele două forțe nu mai sunt în echilibru, iar izotopul este instabil și se dezintegrează spontan prin emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri ale uraniului
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
emisie de radiații. Spre exemplu izotopul Bi are 83 de protoni și 126 neutroni și este un izotop stabil. Izotopul Bi are doi neutroni în plus și este instabil. Pentru a atinge stabilitatea nucleul Bi emite o particulă alfa. Acești izotopi sunt radioactivi. a naturală a fost descoperită în 1896 de Henri Becquerel, pe când studia luminescența unor săruri ale uraniului. În 1898, soții Marie și Pierre Curie au descoperit poloniul și radiul, două elemente cu radioactivitate mult mai puternică decât a
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
decât a uraniului. Radioactivitatea artificială a fost descoperită de soții Irène și Frédéric Joliot-Curie în 1934. Legile generale ale radioactivității au fost elaborate de către Ernest Rutherford și Frederick Soddy în 1903. Dezintegrarea radioactivă este fenomenul "spontan" prin care nucleul unui izotop radioactiv instabil emite radiații nucleare. În funcție de radiația emisă putem avea dezintegrare alfa, beta sau gama. Transformarea unui element radioactiv în alt element prin dezintegrare se mai numește și transmutație nucleară naturală. Procesul nu depinde de temperatură, presiune sau de combinația
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
perioade de înjumătățire dintr-o cantitate egală cu masa Pământului ar rămâne un singur atom. Timpul de înjumătățire variază în limite foarte largi, de la fracțiuni de secundă până la miliarde de ani. Printre cele mai lungi perioade de înjumătățire le au izotopii U, U , Th și K. Există următoarele forme de dezintegrare: Dezintegrarea spontană este un fenomen de transformare a atomilor grei prin procese radioactive. Nucleul atomic se va despica în două sau mai multe fragmente, respectând regula prin care două fragmente
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
transformare a atomilor grei prin procese radioactive. Nucleul atomic se va despica în două sau mai multe fragmente, respectând regula prin care două fragmente rezultate vor avea totdeauna dimensiuni egale. Suma masei fragmentelor rezultate fiind egală cu masa nucleului inițial. Izotopii uraniului se transformă prin procesul dezintegrării spontane: Acest fenomen are loc la nucleii cu un număr mic de protoni. He → He + n B → Be + p In acest caz în loc de emisiune de protoni sau neutroni, are loc o emisiune de nuclei
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
sau prin alte reacții nucleare. Cel mai stabil nucleu izomer este Ta care are o abundență de 1/8300 și un timp de înjumătățire de 10 ani, sensibil mai mare decât vârsta universului. Uraniul 238 (U, cel mai greu dintre izotopii naturali), se dezintegrează foarte încet (timp de înjumătățire 4,5 milioane ani) prin emisie de raze α. Pierzând astfel 4 unități din numărul său de masă și două unități din numărul său atomic, uraniul se transformă în nucleul de thoriu
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
din urmă este și el radioactiv, nucleul său emite o particulă β și se transmută în nucleul de Pa (protactiniu); acesta tot prin emisie de raze β se transmută în mai departe în nucleul de U, luând naștere un alt izotop al uraniului, decât cel de la începutul seriei căruia i se dă numele de Uraniu II, fiind radioactiv prin emisie de raze α. Acesta se transmută mai departe în Th, adică un nou izotop toriu căruia i se dă numele special
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
nucleul de U, luând naștere un alt izotop al uraniului, decât cel de la începutul seriei căruia i se dă numele de Uraniu II, fiind radioactiv prin emisie de raze α. Acesta se transmută mai departe în Th, adică un nou izotop toriu căruia i se dă numele special de Ioniu. Ioniul se dezintegrează tot prin emisie de raze α și dă naștere izotopului Ra, adică radiul descoperit de soții Curie. Mai departe, radiul dezintegrându-se prin raze α, dă naștere izotopului
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
II, fiind radioactiv prin emisie de raze α. Acesta se transmută mai departe în Th, adică un nou izotop toriu căruia i se dă numele special de Ioniu. Ioniul se dezintegrează tot prin emisie de raze α și dă naștere izotopului Ra, adică radiul descoperit de soții Curie. Mai departe, radiul dezintegrându-se prin raze α, dă naștere izotopului radioactiv Rn (radon), care este un gaz inert asemănător din punct de vedere chimic cu heliul, neonul, etc. Cascada aceasta de dezintegrări
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
izotop toriu căruia i se dă numele special de Ioniu. Ioniul se dezintegrează tot prin emisie de raze α și dă naștere izotopului Ra, adică radiul descoperit de soții Curie. Mai departe, radiul dezintegrându-se prin raze α, dă naștere izotopului radioactiv Rn (radon), care este un gaz inert asemănător din punct de vedere chimic cu heliul, neonul, etc. Cascada aceasta de dezintegrări succesive se continuă mai departe până ce se ajunge la izotopul Po, adică poloniul descoperit de soții Curie. Poloniul
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
radiul dezintegrându-se prin raze α, dă naștere izotopului radioactiv Rn (radon), care este un gaz inert asemănător din punct de vedere chimic cu heliul, neonul, etc. Cascada aceasta de dezintegrări succesive se continuă mai departe până ce se ajunge la izotopul Po, adică poloniul descoperit de soții Curie. Poloniul se transmută mai departe în Pb, adică un izotop al metalului plumb. Acesta este „stabil” ceea ce înseamnă că prin nici unul din mijloacele cunoscute în prezent nu putem constata o eventuală dezintegrare a
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
asemănător din punct de vedere chimic cu heliul, neonul, etc. Cascada aceasta de dezintegrări succesive se continuă mai departe până ce se ajunge la izotopul Po, adică poloniul descoperit de soții Curie. Poloniul se transmută mai departe în Pb, adică un izotop al metalului plumb. Acesta este „stabil” ceea ce înseamnă că prin nici unul din mijloacele cunoscute în prezent nu putem constata o eventuală dezintegrare a lui. Astfel succesiunea de dezintegrări în cascadă se oprește practic aici și putem vedea că a luat
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
al cărei strămoș comun este uraniul. Familia pe care tocmai am descris-o se numește familia „radiu-uraniu”. În natură mai există încă două familii radioactive: una dintre ele, începe cu U(numit și actino-uraniu) și se termină cu un alt izotop de plumb(Pb). Cea de-a treia familie este cea a thoriului, care începe cu Th și se termină iarăși cu un izotop de plumb(Pb). [Sanielevici Alexandru - Radioactivitatea, editura Tehnică - București] În natură radioactivitatea a fost prezentă de la început
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
familii radioactive: una dintre ele, începe cu U(numit și actino-uraniu) și se termină cu un alt izotop de plumb(Pb). Cea de-a treia familie este cea a thoriului, care începe cu Th și se termină iarăși cu un izotop de plumb(Pb). [Sanielevici Alexandru - Radioactivitatea, editura Tehnică - București] În natură radioactivitatea a fost prezentă de la început. Cei peste 60 radionuclizi prezenți în natură se clasifică în trei categorii: 1. Primordiali - prezenți de la formarea Pământului; 2. Cosmogenici - formați în urma interacției
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]