1,650 matches
-
Da, a zis el, m-am gândit că ești foarte frumoasă. Și foarte drăguță. Dar îți respect hotărârea. Acum o să te las și-o să mă duc să mă amestec printre oameni. —Te-ai gândit? am spus apucându-l de pulpana jachetei și trăgându-l spre mine. Luke s-a întors către mine surprins. —Te-ai gândit? am repetat eu. Te-ai gândit că sunt frumoasă. Timpul trecut? A ridicat din umeri ca și cum n-ar fi înțeles. —Rachel, tu n-ai vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
meessenger. Era Bianca. Nu răspunzi la telefon. Am tastat repede și dezinteresată. Nu a sunat de ceva vreme. Probabil că tot ea mă sunase și În autobuz, m-am gândit eu. Verifică-ți apelurile nepreluate. Obosită, m-am Întins după jachetă și am căutat În buzunar telefonul. După zece secunde am scos mâna, nevenindu-mi să cred. Era gol. M-am Întors repede către laptop. Bianca, poți să mă suni din nou? Nu știu unde mi am pus telefonul. Răspunsul ei veni În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
1982 Mama a primit de ziua ei un săpun Fa, două margarine Rama, un catalog Neckermann vechi, un calendar cu foi pe 1983 și 10 hârtii higienice. Eu i-am luat „din pachet“, cu plata în rate la chenzină, o jachetă elegantă de mohair, dar mi s-a părut că se bucură mai mult de celelalte daruri (în special de hârtia de clo de la tanti Marietta). Se fac cozi interminabile la șampon, detergent, deodorant, hârtie higienică - produse intrate relativ recent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi de folos? mă întrebă el. În cămăruța aceea părea încă și mai masiv decât mi-l aminteam. Purta o jachetă sport, veche, și nu se răsese de câteva zile. Când îl văzusem ultima dată era destul de îngrijit, dar părea stingherit de hainele elegante. Acum, nețesălat și soios, părea întru totul la el acasă. Nu prea știam cum o să primească fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l doboare și să-l sfâșie. Și totuși nu părea decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu ochii mici, nasul mare și agresiv, era nu numai aspră, ci de-a dreptul sălbatică. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
căzu ca o haină pe un scaun. Convorbirea continuă, suvenirurile circulau, reflexiile melancolice fumegau. Râsul gros al lui Michel reîncepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Picioarele umflate stau depărtate unul de altul și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri și Coca, în rose și bleu. "Porumbițele noastre!" "Războiul de la 77". "Lasă, Michel, s-a terminat cu eroismul!" Riri începu la piano o romanță, cu mâna stângă trecând peste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
domnișoara, m-a crezut nebun. A trebuit s-o conving. Mă temeam să nu se scoale părinții Ginei, pe care-i cunoșteam destul de puțin, dar am avut noroc. În sfârșit, a apărut la o fereastră la etaj Gina, ținîndu-și o jachetă peste cămașă. S-a uitat buimăcită la mine. I-am țipat: - Ce s-a întîmplat cu Irina? - Păi s-a măritat cu Marcu. Sunt la Sinaia. Am mai avut tăria să întreb: - Și s-a putut să nu-mi scrii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îmbrăcat, în cea mai mare parte făcute de mâna ei, le avea în grijă. Lua măsură, croia, tăia, proba, tighelea, cosea la mașina de cusut manuală Singer, tricota cu andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se aflau și observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost la vedere. Și cum, în ciuda sărăciei, pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tăia, proba, tighelea, cosea la mașina de cusut manuală Singer, tricota cu andrelele, croșeta. Cămăși, izmene, chiloți, cearșafuri, fețe de masă, pulovere și jachete, pe toate le urmărea în ce stare se aflau și observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost la vedere. Și cum, în ciuda sărăciei, pentru ea conta și prestigiul familiei, remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la început
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu câțiva milimetri față de spira de dinainte. Rezultatul era o sferă aproape perfectă, netedă și densă. Toate ghemele pe care mama le făcea destrămând lucruri vechi deveneau sfere perfecte și așteptau să ajungă material pentru lucruri ca și noi alte jachete, alte veste, alte pulovere. Numai că mama nu se hotăra prea ușor să purceadă la un nou tricotat. Ghemele de lână se înmulțeau în casă, fiecare de altă culoare, mai mari și mai mici, rostogolindu-se de colo până colo
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ceva de dorit!": poate că ăsta era preceptul după care se călăuzea mama, alături de criza veșnică de timp, amânând crearea lucrului nou. Poate că și pentru mine fiecare ghem ar fi rămas un proiect încremenit în timp, în așteptarea noii jachete sau a noii veste, care firesc ar fi fost să mă bucure nespus dacă n-ar fi fost perfecțiunea sferei din fir de lână colorată, care o făcea să devină în ochii mei scopul final al strădaniei mamei de a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca un cașcaval brăzdat de-o furculiță, fața unui om care îmbătrânise fără să fi făcut prea mult sport, un om ce preferase să se lase în voia paharelor cu sherry, Madeira și claret. Privind pantalonii gri de flanelă și jacheta de tweed, mi-am zis că trebuie să fie un tip de vârstă mijlocie, cu înclinații ușor pederaste. Dată fiind stația la care se urcase și ținând seama de snobismul caracterizărilor pe care le făcuse, nu trebuia să fii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
anvelopă de camion. „Bing-bong“, se auzi soneria la ora șapte; Dave intrase în vestibul și stătea cu mâinile în șold; gura îi era întredeschisă, iar claia de păr sârmos, de culoarea nisipului, i se zburlise într-o parte, atingând gulerul jachetei militare uzate. Haina era semnul său distinctiv, iar Dave 2 o numea „uniforma mea“. În fiecare zi se echipa de campanie. Unul dintre buzunarele de la șold era umplut până la refuz cu pachete de Benson and Hedges Special Filter, iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Chiar și acolo, pe vârful unui deal, printre vilele în stil edwardian, cu fațadele lor zugrăvite într-o nuanță incertă și pinii chilieni din față, veneau vagabonzi, hoinari, oameni fără căpătâi și chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gradul de respectabilitate scădea văzând cu ochii, iar preocuparea pentru sănătate subția rândurile mușteriilor, persoanele ca Dan constituiau de departe cei mai buni clienți ai ei. Un alcoolic îmbrăcat cu o pelerină sau un impermeabil Gannex ori măcar cu o jachetă de calitate o făcea pe Cealaltă Carol fericită o bună bucată de vreme. Era ca un narcoman bătrân sau o matroană ofilită care trebuia să furnizeze plăceri mărunte văduvelor amatoare de sherry și agenților turistici băutori de vin. Dan fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acela reptilian. Se afla pe propriul tărâm al fanteziei. O arteziană murmură într-un bazin de piatră, înconjurată de coloane în formă de flaut. Se aud acorduri de flamenco. Din spatele uneia dintre coloane se desprinde o siluetă suplă, elegantă, cu jachetă neagră scurtă și pantaloni strâmți, pășind ușor cu încălțările sale de toreador. E incredibil de chipeș, trăsăturile îi sunt deosebit de fine. O ia pe Carol de mână și o duce spre un divan acoperit cu cele mai fine țesături persane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ținea Dan actele: pașaportul, certificatul de naștere și celelalte. Cam pe la cinci, în aceeași după-amiază, Cealaltă Carol îl văzuse pe Dan trecând pe Fortune Green Road. Recunoscuse șapca de baseball pe care o purta uneori, umerii lui înguști și inconfundabila jachetă de piele, cu gulerul rotunjit și epoleți falși. Îi păru rău că nu se oprise la prăvălie să dea bună ziua; nu l-ar fi obligat să cumpere nimic, ar fi vrut doar să fie puțin mai prietenos. Îi privise îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Știu la ce te gândești, dar o să te rog să aștepți, dacă nu te superi și dacă ești amabil. Profesorul accentuase partea cu „dacă ești amabil“ printr-o apăsare pe butonul briceagului pe care îl avea în buzunarul interior al jachetei. Îl întorcea pe toate părțile, ca și cum ar fi încercat să prindă strălucirea luminii pe lama lungă. Apoi îmi spuse: — Nu e nimic democratic în situația asta, băiete. Dar dacă te vei sătura la un moment dat de aceste deliberări, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-o hohotind încet despre frustrările și răceala din mariajul ei cu Dan. Dave 2 nu se putuse abține să nu-și pună un braț protector în jurul ei. Ea se cuibărise în deschizătura unsuroasă, cu miros fetid, dintre gulerul kaki al jachetei și pielea kaki și uzată a gâtului său. — Oh, Dave, oftase ea. Ceva tresări în poala acoperită de blugi a lui Dave 2. Penisul lui stătea ca pe ace. A fost la fel de lesne ca mulsul unei vaci. Nici măcar nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
își descheie pantalonii și îi dădu jos. Chiloții de culoarea ficatului nu ascundeau nici o surpriză. — Așa cum spuneam în povestire, am încercat să mi-o trag singur, doar că rezultatele nu au fost dintre cele mai satisfăcătoare... Se dezbrăcă și de jacheta de tweed, pe care o atârnă în cuierul din compartiment. Își scoase cravata, slăbind nodul cu o mână, așa cum fac băieții sau bărbații lipsiți de experiență. Trase de ea cu putere; poate că se simțea ușor jenat să se dezbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
imposibil de sondat, putea discerne adevăruri mai profunde, mai concrete decât cunoscuse vreodată. Numai că, urcând în mașina parcată pe aleea de beton acoperită cu mușchi din spatele străzii pline de magazine, Bull cedă nervos. Era îmbrăcat de serviciu, cu o jachetă sport, o cămașă curată, pantaloni călcați la dungă și pantofi eleganți. Singura concesie făcută vaginului fusese toaleta minuțioasă și șoseta până la genunchi pe care și-o pusese. În clipele acelea, concavitatea, organizarea internă și caracterul non-transgresiv al mașinii îi apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
colo-colo într-o cameră mare, și Feri a întrebat dacă e singură, și i-am zis că da, ei, și atunci Feri s-a apropiat mai mult, învârtind în continuare discul, și atunci femeia din film și-a dat jos jacheta, apoi fusta, rămânând numai în bluză și jupon și pantofi cu toc înalt, dar pesemne că-i era tot cald, pentru că-și făcea vânt în continuare cu ziarul, și atunci și-a dat jos și bluza, dar tot cald îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să... — John Self? Stătea în fața mea, dreaptă, privindu-mă țintă. Oricât de agresive și imperative ar fi fetele, ele nu își pierd niciodată acel aer de așteptare emoționată. Cel puțin așa sper. Purta niște pantaloni de stambă largi și o jachetă multi-peticită - haine antiviol, haine măciucă. Nu aveau nici un efect. Uite că e cineva, și mă gândeam la mine, e cineva pe care face să-l violezi. Un avocat bun te face scăpat doar cu doi ani. Azi nu e așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trezesc în zori și nu mai e nimic. Dar când mă trezesc noaptea, la ora minus... mai bine nu mai întreba - mai bine nu spun. Fără ca ochii-i diavolești să mă fi slăbit o clipă, Doris și-a dat jos jacheta cu o mișcare unduitoare, tamponându-și fruntea strălucitoare cu o batistă. Cămașa ei de mătase, bărbătească, albă, strălucea și ea. Am privit-o fix și am continuat să dau din gură. Din câte îmi puteam da seama, nu avea piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dosul ei tare ca piatra. Am însoțit-o mormăind, în timp ce urmăream ce se întâmplă pe scenă. Nu-i așa că e frumos felul în care sunt croite toate la fel? Să le dea Domnul sănătate. Doris își strângea grăbită lucrurile, cu jacheta aruncată pe umăr. Ua, iubito, mi-am spus eu. Da’ nerăbdătoare mai ești! Poate sărim și peste prânz și trecem direct la fapte. Apoi am văzut lacrimile curgându-i ca picăturile de sudoare. — Mulțumesc, mi-a spus ea în timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]