2,169 matches
-
mai dureze. E foarte de-nțeles, afirmă el. Doar nu-i scotocesc prin lucruri. Închise ochii și păli. Weber luă o fotografie cu cinci bărbați hirsuți cu chitări și tobe. Ea deschise iar ochii. —Ăștia-s Cattle Call. O trupă jalnică de garaj care cântă în barul Silver Bullet, de la periferia orașului. Au cântat și în noaptea accidentului. De acolo venea Mark. Asta-i mașina lui; am găsit o cutie întreagă de pantofi cu poze cu mașina lui, într-un dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se ivi o foarte vagă urmă a unei legături de sânge. Și tu te simți pierdută aici, nu-i așa? La sfârșitul lui iulie, viața lui Weber schimbă direcția. Când dintr-un maldăr de haine începură să se audă țârâituri jalnice, crezu că era un animal. Mai întâi, Slyvie se chinuise să evacueze familia de ratoni din pod, iar acum lăcustele se abătuseră ca o molimă peste locuința lor. Doar regularitatea țârâitului îl făcu să-și aducă aminte de telefonul mobil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măcar să le verifice scrisul de mână. Poate că au lăsat la vedere niște scrisori care trebuie duse la poștă. Poate au o listă de cumpărături lipită pe frigider cu un mic magnet Războiul stelelor. Sau or să facă o recomandare jalnică - un număr la care să sune sau o carte pe care s-o citească -, iar el poate spune Hei, ce idee mișto. Puteți să-mi scrieți chestia asta pe o hârtie? Dar nimeni nu scrie ca în bilețel. Acel scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ei bine, el e gata să-i dea o evaluare completă, dacă o interesează. Dar ea bate câmpii înainte. E convins că vrea să plece? Nu vrea să aibă sentimente mai bune față de lucruri în general, înainte să...? Lucruri destul de jalnice și de interes personal. El îi spune să ceară ajutorul unui profesionist. Dar simte nevoia să discute cu cineva, cineva care să-l ajute să pună lucrurile cap la cap. Bonnie a ieșit din ecuație. Bine, da, a rămas iubi-Bonnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
or să încerce să-i pună bețe-n roate sau să-i închidă gura, toată Nebraska centrală o să afle. Acum un an nu și-ar fi pus niciodată problema să se înjosească atât de rău. Emisiunea e pur și simplu jalnică: televiziune locală de cea mai joasă speță, care-ți face creierii pilaf. O femeie reporter și un polițist bărbat aleargă prin toată regiunea Big Bend, prefăcându-se că sunt interesați de așa-zisele mistere nerezolvate ale tuturor, deși se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiecare suflet din această sală avea să se întoarcă asupra sa cu un dezgust amuzat. Niciodată nu m-am îmbrăcat așa. Niciodată nu mi-am luat notițe cu atâta zel. E imposibil să fi gândit așa. Cine era ființa aia jalnică? Sinele era o gloată, o poteră instabilă, improvizată. Acesta era subiectul prelegerii de azi și al tuturor prelegerilor pe care le ținuse de când îl cunoscuse pe măcelarul lui dărâmat din Nebraska. Nu există sine fără autoamăgire. La două scaune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fie vindecat. Credea că a găsit calea de întoarcere către ceva adevărat, ceva ce toți ceilalți abandonaseră. Tânăra Sylvie își înălță capul și-l cercetă. Îl cuprinse disprețul față de sine. Putea să-l ierte pe bărbatul cu lista de infidelități jalnice, pe jumătate consumate. Dar bărbatul a cărui imagine de sine nepătată ștersese lista asta atât de total - ce putea să merite un astfel de om, în afară de o demascare lentă și agonizantă în public? Își încovoie umerii și se agăță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
deja tot poporul. M-a mai liniștit un pic. Dar mi-am pierdut incisivitatea. Am ajuns plicticoasă și neglijentă. Nu mi-am mai putut duce treaba până la capăt. M-au mutat de la știri la chestii de interes uman. Povești inofensive. Jalnice. Paznicul sărăntoc care moare și lasă un milion de dolari colegiului local. Gemeni care se reîntâlnesc după patruzeci de ani și tot se mai poartă identic. Asta trebuia să fie călătoria în Nebraska. Puțină odihnă și refacere. O poveste de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
numai câteva zile după ce ai ieșit dintr-o relație de douăzeci și ceva de ani sunt neglijabile. Eu știu, doar cu asta îmi câștig banii. Îmi venea fie să plâng, fie s-o lovesc. În loc de asta, am dat din cap jalnic. —Ai dreptate probabil. Și dacă printr-un miracol nemaivăzut, tu și Ed sunteți încă împreună când apare revista, atunci... Făcu un gest vag cu mâinile. Atunci ce? Ce-o să facem? Lisa avu un zâmbet vesel, nebun, disprețuitor înainte de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Iar eu i-am povestit despre Johnny, ce ți-am spus și ție, cât e de greu când se așteaptă să merg cu el prin locurile alea scumpe și să plătesc eu. S-a uitat la mine cu o față jalnică. — Când am terminat colegiul am rămas cu o datorie imensă. Nu am putut să muncesc în ultimul an pentru că am fost ocupată să-mi pregătesc examenele finale. Managerul meu bancar mi-a înghețat conturile, mi-au oprit accesul la card
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tem că Laura nu este aici. Știți cumva unde este? —Bineînțeles! Mama Laurei a izbucnit în ceea ce se poate numi un râs zglobiu. De aceea sunt eu aici. Deci era teafără. Dacă nu, mama ei ar fi avut o voce jalnică la telefon. —Laura e mai degrabă luată prin surprindere de veste, a continuat. Dar este extrem de fericită. Și David la fel. Sunt amândoi încântați. —îmi pare rău, am spus cu sinceritate, dar nu știu despre ce este vorba. Bineînțeles, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
peste trei mii de unguri. Care voievod în locul nostru ar fi putut răbda să nu se avânte spre fapte de vitejie, știindu-se urmat de hoarda hanului? Dar am rămas pe colnic înconjurat de căpitanii mei. Priveliștea de pe deal era jalnică. Tătarii, ducând cu ei pe toți cei căzuți prinși, în frunte cu marchizul Doria și cu Heissler, se retrăseseră și, pe câmpul dintre Tohani și Zărnești, zăceau morții de-a valma. Trupurile erau calde când stolurile de corbi au început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Valahiei. Mai află și că țarul Petru îi promite lui Toma tronul, dacă îl ajută în bătălie. Pune iscoade să numere oștenii lui Petru care mai rămăseseră treji după ce sărbătoriseră aniversarea victoriei de la Poltava împotriva suedezului. Aflând numărul și starea jalnică a ostașilor ruși, Brâncoveanu întârzie să le trimită hrana pentru care primise de la țar pungi grele de aur. Stă pe deal și așteaptă, după obiceiul lui... Așa este, Brâncoveanu știa exact în ce se băgase marele Petru. Să i se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și de a locui netulburați acolo ca prinți ai imperiului, găsi și toate scrisorile de la și către țarul Petru, scrise în slavonește și cu adresarea „înălțimea voastră preagrațioasă”, unul câte unul documentele prin care suveranii „preacreștini” erau informați despre starea jalnică a împărăției otomane și despre răscoalele sârbilor și bulgarilor, asigurându-li-se sprijinul Țării Românești în caz de intervenție armată, dacă se garanta integritatea și suveranitatea statului valah - condiție de care nici un stat creștin nu a vrut să țină seama
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Tipsie a reluat Urzica după 1990, și bine a făcut. Păcat că a dispărut prin 1997... Revenind la exemplarul de acum 44 de ani al revistei : șochează faptul că n-avea pic de UMOR! Brrrr!!!! Nimic spiritual ! Îndoctrinare comunistă! Atacuri jalnice la capitalism...Oh! Nu credeți! Nouăzeciștii, spre exemplu, nu pot concepe că pe coperta revistei cu pricina apărea...graficul luptei pentru pace, iar pe coperta ultimă un negru dă cu un baros, În cap, unei bestii de colonialist, care țipă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
străzii. În această zi de Rosh Hashanah, însă, totul e pe dos și, dacă taică-meu plânge în bucătărie, acolo unde ar trebui să fie mama - și dacă o face fără a se pune la adăpostul ziarului, cu hohotele astea jalnice - e din cauză că mama zace în spital, în convalescență după o operație: acest detaliu explică singurătatea lui apăsătoare din ziua de Rosh Hashanah și faptul că tânjește așa de mult după afecțiunea și supunerea mea. Totuși, în acest moment din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi pentru înseși jalnicele voastre făpturi, zău, care molfăie și tot molfăie la nesfârșit strugurele ăla acru al religiei! Evreu evreu evreu evreu evreu evreu! Îmi iese pe nas, epopeea asta a evreilor chinuiți! Faceți-mi și mie o favoare, dragii mei conaționali, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eu parte a unei multitudini fragmentate? Într-un limbaj obișnuit și simplu, sunt sentimentele senzuale ale lui Alexander Portnoy fixate pe fantazările lui incestuoase? Ce crezi, doctore? Să se fi lovit alegerea mea obiectuală de o restricție chiar atât de jalnică? E adevărat că sentimentul senzual se poate manifesta liber numai dacă obiectul sexual îndeplinește condiția degradării mele? Auzi, așa se explică, oare, preocuparea mea pentru șikse? Da, dar dacă-i pe-așa, cum să-mi explic weekend-ul acela petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și a nepoților și a strănepoților lor. Ei vor fi blestemați din neam în neam că și-au bătut joc și au jefuit un popor și o țară. A consemnat pentru dumneavoastră Rafael Ogrinjan. Iliescu și modelul suedez - altă mască jalnică a democrației originale. Petre Roman nu minte, iată, e momentul să ne aplecăm asupra biografiei politice a fostului număr doi din FSN, ajustată și romanțată de el însuși, imediat după a doua venire a minerilor în București, în septembrie 1991
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
icoanei Sfintei Fecioare, mărturiseau bucuroși că era pentru prima oară după mulți ani când se puteau bucurau de prezența lui Dumnezeu într-o biserică. Câteodată, seara, în fața unui foc la văpaia căruia frigeau slănină, voci melancolice se împleteau cu acordurile jalnice ale unei armonici. Smaranda întrebase pe unul din ei despre cuvintele care răscoleau, chiar dacă nu înțelegeai limba. Crezuse că aceștia plângeau după familiile sau țara lor, lucru de înțeles la niște oameni aflați departe de cei dragi din cauza războiului. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la cei răniți care au nevoie de ajutorul său. Tușește puternic, aproape sufocat de mirosul puternic al corditei care-i zgârie gâtul. Așezat pe un rest de scară, un tânăr numai în pantalon și maieu, cântă la acordeon o melopee jalnică ce stăpânește peste întreg dezastrul. Pe chipul împietrit ochii sunt pe jumătate închiși, ca și cum încearcă să se apere de fulgerările brutale ale imaginilor din jur. În fața lui, puse direct pe caldarâm, două cadavre. De sub unul dintre cearșafurile pătate cu sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
onoare se aliniază. "...Veșnica lor pomenire, Veșnica lor pomenire..." Vocea lui Marius comandă calm. Pregătiți arm'! Foc! Trei salve răsună zgomotos, ecoul lor izbește povârnișurile și umple cu un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
160 Valul atacatorilor este împrăștiat, nu mai există legături între grupe, plutoane, fiecare se gândește doar la viața lui. Un țipăt ascuțit și prelung, al unei ființe umane aflate în agonie, se împrăștie trist peste locul încleștării plin cu chemările jalnice ale muribunzilor. Apoi, se lasă liniștea. Numai vântul glacial alunecă ca o umbră nevăzută peste câmpul bătăliei. În tăcerea nefiresc de adâncă, Marius ajunge să audă în urechi zvâcnetul ritmic al propriei inimi. Ridică din zăpadă capul și privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Lazăr. "Acum...", un prezent fără nici un viitor, chiar fără nici un trecut. Sergentul își trece centura peste el, improvizând un ham. După minute lungi în care s-au târât peste cadavre, gropi și ziduri năruite ajung acolo unde se adunaseră rămășițele jalnice ale apărătorilor, chiar lângă treptele a ceea ce fusese subsolul. Cu un bandaj uriaș în jurul capului, Romulus trage să moară pe o pătură. O spumă sângerie se prelinge pe gât, pornind din colțurile gurii larg deschise. Alături, sublocotenentul Novăceanu continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de soarta sa? Avusese și el parte de dragostea unei femei? Se bucurase de stimă din partea colegilor din redacția ziarului unde lucrase, până când soarta nenorocită și boala îl scoseseră pe tușă, transformându-l, la treizeci de ani, într-un pensionar jalnic, izolat de toată lumea din jurul său?... Asemenea întrebări și altele de același fel îl urmăriseră câtva timp, până când le curmase cu o tresărire de orgoliu personal. La urma urmelor, ce importanță mai putea să aibă tot ce fusese și de ce s-
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]