5,277 matches
-
de nisip, doar că Silviu se grăbise să deschidă portiera din față și o lăsase deschisă pentru mama Andreei, apoi o deschise pe cea din spate unde o invitase pe fată și se așezase și el imediat. O muzică de jazz În surdină, porni tatăl după ce se așezaseră cu toții. Întunericul părea că Începe să cedeze și treptat cerul devenea cenușiu, iar mișcarea valurilor se asemăna cu un uriaș plin de solzi sclipitori. Așteptau emoționați și tăcuți, să se Întâmple un miracol
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Découverte, Paris, 1996) cu capitolul despre islamul cecen și cel nord-caucazian. Anterior, activitatea lui publicistică inclu sese traduceri din latina renascentistă Îîn volumul colectiv Poe tica Renașterii, București, 1986) sau studii despre țigani și Joyce ΄Les Tsiganes et le jazz dans le Finnegans Wake“, în Etudes Tsiganes, Paris, 1989). Filmul său Howling for God / Iubiții Domnului, despre dervișii urlători din Balcani care practică un foarte violent ritual de yoga islamică, a obținut Premiul Criticii Internaționale la Festivalul din Amsterdam Î1998
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în râu, cu roțile în sus, într-o expectativă deprimantă... Paradoxal, un ștergător continuă să se miște bezmetic, de la stânga la dreapta, câteva minute bune, apoi se opri brusc, iar furtuna terfeli cu și mai multă înverșunare întregul decor... Smooth jazz, un saxofon și o femeie în rochie verde (fragment de roman) Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului, ca un îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune rezistență, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
îndrăgostit incurabil, chinuit de o permanentă dorință fizică în fața căreia nu putea opune rezistență, iar degetele lungi apăsau pasional clapetele metalice, în timp ce suflul extras din plămânii ascunși sub o cămașă înflorată oferea poftă de viață notelor cu inflexiuni magice. Smooth jazz, la ore pierdute prin întunericul unei alte nopți, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui anotimp rece, predispus la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire hibernală cu termometrele timorate. Câteva mese mici, rotunde
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de pe o partitură neștiută? Ei și ce (hohoti în gând, atmosfera era improprie unei astfel de exprimări zgomotoase, iar saxofonul...), doar discutăm prin reducere la absurd, așa că totul este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui proiector stingher și o femeie îmbrăcată în rochie verde. Pentru câteva minute, se văzu în postura unui pictor (un inevitabil barbișon, perciuni stufoși, o bască pleoștită într-o parte, poate chiar o mustață á la Dali, face bine
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
femeia nu dădea niciun semn din care să tragă cineva (cineva cu multă imaginație, spre exemplu) concluzia că ar fi ieșit din casă tocmai pentru a se combina cu un bărbat într-o noapte nesfârșită de iarnă, printre fulgii smooth jazz-ului... Ridică paharul și o privi atent, prin vinul roșu. Întregul decor se tulbură dintr-o dată, căpătă nuanțe sângerii, ca și cum pictorul din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Cristina Alexandrescu Considerată o rebelă a anilor '90, din cauza aparițiilor sale scenice excentrice, și apreciată pentru vocea ei deosebită, artista a ales, după Revoluție, să iasă discret din viața publică acordând atenție jazz-ului. Silvia Dumitrescu, că despre ea este vorba, dorește să revină la muzica pop, scrie libertatea.ro. Mai mult, Silvia s-a adaptat repede tendințelor și și-a lansat și o pagină de Facebook unde postează atât fotografii de arhivă
Una dintre cele mai dorite vedete în anii '90, de nerecunoscut acum by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71863_a_73188]
-
umană revărsată peste baierele rurale, "dulșili" grai "moldoviniesc" în combinație cu spusa pe șleau omoară în tine și ultima fărîmă de îngăduință. Singurul lucru bun și rar din acest film sunt cîntecele lui Alexandru Andrieș, cu un parfum ușor de jazz și disponibilitatea lor ludică pînă la ușurătate și candoare, ele se pot asculta acasă pentru că merită un alt ambient. În ceea ce-l privește pe Daneliuc, vreau să păstrez în minte altceva, atmosfera baroc-decadentă a la Visconti din Glissando, film cu
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
încap de toate, un potpuriu ca și în sacul lui Moș Crăciun, "Simfonii aparent rigide" cu "Harry Potter? Se poate trăi și fără...", "Jurnal de opinii ușoare" al lui Grigore Șoitu eliberat de inhibiții și talent, de cartier, cu "Avangarda jazz-ului, la Sibiu" o cronică informată despre jazz, cu "Romantism vs reformă" un articol de opinie bun pentru oricare ziar local despre o șezătoare culturală etc. Nu sunt deloc rele poeziile lui Cosmin Dragomir și ale Laviniei Jipa și nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
sacul lui Moș Crăciun, "Simfonii aparent rigide" cu "Harry Potter? Se poate trăi și fără...", "Jurnal de opinii ușoare" al lui Grigore Șoitu eliberat de inhibiții și talent, de cartier, cu "Avangarda jazz-ului, la Sibiu" o cronică informată despre jazz, cu "Romantism vs reformă" un articol de opinie bun pentru oricare ziar local despre o șezătoare culturală etc. Nu sunt deloc rele poeziile lui Cosmin Dragomir și ale Laviniei Jipa și nici articolul lui Dragoș Vișan, "Geo Dumitrescu, inițiatorul contestării
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
și fantasmele conform cărora triumful nu poate fi decât absolut, adică trebuie obținut prin sacrificiul suprem. Un sacrificiu depus cu mult înainte de termen, după exact patru decenii de existență fizică și nici două decenii de viață artistică. O viață închinată jazz-ului. Nu neapărat dintr-o elecție severă, ci din nerăbdarea cu care digera muzica. Simțea că nu dispune de mult timp, iar jazz-ul este terenul fertil al grăbiților, al neastâmpăraților, al celor ce parcă vânează mai mult decât au
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
după exact patru decenii de existență fizică și nici două decenii de viață artistică. O viață închinată jazz-ului. Nu neapărat dintr-o elecție severă, ci din nerăbdarea cu care digera muzica. Simțea că nu dispune de mult timp, iar jazz-ul este terenul fertil al grăbiților, al neastâmpăraților, al celor ce parcă vânează mai mult decât au nevoie pentru consumul zilnic. Dar jazz-ul pe care-l practica Richard Oschanitzky avea suficiente contingențe cu avangarda muzicală europeană, astfel încât să fie
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
elecție severă, ci din nerăbdarea cu care digera muzica. Simțea că nu dispune de mult timp, iar jazz-ul este terenul fertil al grăbiților, al neastâmpăraților, al celor ce parcă vânează mai mult decât au nevoie pentru consumul zilnic. Dar jazz-ul pe care-l practica Richard Oschanitzky avea suficiente contingențe cu avangarda muzicală europeană, astfel încât să fie îndestulat cu conotațiile muzicii savante. Clustere, organizări modale non-octaviante ori scări hiper-cromatice în câmpul structurilor spațiale; ritmuri non-retrogradabile, pulsații în regim aksaak, durate
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
eterofonice în ordinea alcătuirilor temporale nu sunt decât câteva argumente ale unui stil torențial, consistent, aflat mereu în căutare de noi formule de exprimare. De altfel, Oschanitzky exersa ceea ce Andre Hodeir afirma într-o binecunoscută butadă: "trebuie să lărgim sfera jazz-ului ca să nu fim nevoiți să-l părăsim". în anii '60, genul încă își mai aștepta poetul. Până atunci, jazz-ul românesc dăduse naștere unei literaturi mai mult entuziaste decât constructive. Reprezentațiile live, înregistrările (realizate de Casa Electrecord), improvizațiile individuale
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
noi formule de exprimare. De altfel, Oschanitzky exersa ceea ce Andre Hodeir afirma într-o binecunoscută butadă: "trebuie să lărgim sfera jazz-ului ca să nu fim nevoiți să-l părăsim". în anii '60, genul încă își mai aștepta poetul. Până atunci, jazz-ul românesc dăduse naștere unei literaturi mai mult entuziaste decât constructive. Reprezentațiile live, înregistrările (realizate de Casa Electrecord), improvizațiile individuale sau colective din jam-ssesion-urile trupelor la modă urmau o linie de mijloc, între Biblia scrisă de muzicienii de culoare și
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
scrisă de muzicienii de culoare și discursul electoral al prozeliților euro-americani. Aproape niciodată problema nu era abordată din punct de vedere strict conceptual. Superlativele înlocuiau prospecția autentică, rutina deborda inovația reavănă. A trebuit să se inventeze un Richard Oschanitzky pentru ca jazz-ul românesc să-și asume sincronizarea cu lumea subțire a genului, dezvăluind chiar și unele accente protocroniste. Și nu-i de mirare, căci Oschanitzky a fost unul dintre puținii muzicieni europeni care să poată concepe o simfonie (ori un concert
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
sincronizarea cu lumea subțire a genului, dezvăluind chiar și unele accente protocroniste. Și nu-i de mirare, căci Oschanitzky a fost unul dintre puținii muzicieni europeni care să poată concepe o simfonie (ori un concert instrumental) și un aranjament de jazz cu șansa de a le izbuti deplin pe amândouă. Nu sunt un adept necondiționat al jazz-ului. Mărturisesc însă că, ascultându-l pe Oschanitzky, mă las sedus de avatarurile acestui gen deopotrivă viu și redundant, sec și învăluitor. îmi place
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
mirare, căci Oschanitzky a fost unul dintre puținii muzicieni europeni care să poată concepe o simfonie (ori un concert instrumental) și un aranjament de jazz cu șansa de a le izbuti deplin pe amândouă. Nu sunt un adept necondiționat al jazz-ului. Mărturisesc însă că, ascultându-l pe Oschanitzky, mă las sedus de avatarurile acestui gen deopotrivă viu și redundant, sec și învăluitor. îmi place în mod deosebit pedanța construcției formale, migala cu care-și controla microstructurile, logica suspendată uneori (ca
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
în care sesizăm faptul că autorul nu a amestecat haotic genurile implicate în discurs, ci a utilizat deopotrivă juxtapunerea pasajelor simfonice cu cele jazzistice și doar pe alocuri îngemănarea celor două genuri, practicând un raport variabil, în funcție de context, între proporțiile "jazz" și "simfonic". Așa era Oschanitzky: devorator de stiluri, tehnici, idei muzicale pe care le topea, forja, polisa în creuzetul personalității sale frenetice, torențiale. S-a născut la Timișoara în 1939. La început a cochetat cu muzica din ipostaza autodidactului. Apoi
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
poate de mobilă. Ca paginări și ca personaje, ca decoruri de bibliotecă și ca discursuri scandate, totul se mișcă în acest Nicolina blues. Preum în muzica astfel numită, dar cu genul de salturi pe care le știm mai bine din jazz. Poeme în rimă, sprințare ca-n Topârceanu sau Păstorel, fluide ca-n Arghezi, epistole către Emil Brumaru, preluând din spiritul Cerșetorului de cafea, sonete generaționiste cu toate cele ce se cuvin scoase pe dinafară și tot așa. Iar peste tot
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
apărut (în concerte succesive) pe scena opulentei Fundații Calouste Gulbenkian din Lisabona. Dan Perjovschi și-a desfășurat verva improvizatorică pe tablele negre montate în holul stil art nouveau al clădirii Culturgest din centrul orașului Porto. Fenomenalul grup Trigon, cultivator de jazz postmodern cu pronunțată tentă românească, a cucerit numerosul public din trei locații diferite: la Festivalul Internațional de la Portalegre, într'o sală nou-nouță, parcă gândită de Oscar Niemeyer; în clubul de avangardă Do Imaginário din Evora; la amfiteatrul Institutului Franco-Portughez din
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
Dumitru Avakian Aflat la vârsta înțelepciunilor, Jancy Körössy a revenit pe scena Ateneului bucureștean, în zilele începutului de an, într-un concert al aducerilor aminte, într-un concert al speranțelor în ce privește destinul jazz-ului de la noi. Nu a fost un concert al retragerii, ci unul al doritelor continuități, al unor energii pornite cu decenii în urmă. A făcut-o cu un elan rostuit al dăruirilor adresate publicului, adresate muzicii. Eleganța ținutei o regăsești
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
un concert al unei aniversări pe care ne-am dori-o cu toții. În urmă cu patru decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniția o muncă de pionierat în ce privește informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea noastră în marea lume a jazzului. O făcea cu răbdare, cu cuviință, cu conștiința așezării unei importante fapte de cultură. Cântul său era clar, dispunea de limpiditatea unei gândiri muzicale atent rostuite, o gândire inspirată de o viziune poetică pe care te lăsa să o intuiești
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
a violoncelistului Florin Mitrea, doi tineri maeștri ai vieții noastre muzicale, Jancy Korossy a demonstrat extensiile atât de temeinice ale artei sale în domeniul muzicii academice. De ani buni îngrijește creșterea profesională a unui promițător talent care este pianista de jazz Ramona Horvath, un tânăr muzician în compania căruia Jancy a condus o antrenantă evoluție muzicală camerală la două claviaturi. Grație considerației cu totul speciale de care se bucură am avut posibilitatea de a-l fi urmărit dialogând cu două dintre
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
Jancy Ordinul "Meritul Cultural în Grad de Comandor" distincție conferită de președintele țării, moment după care întreaga asistentă i-a urat proaspătului octogenar "Happy Birthday to You". Pe drept cuvânt, în mod sugestiv, Iorgulescu l-a numit pe Körössy, "Patriarhul jazz-ului românesc". Nu a greșit. Ne aducem aminte, în anii '60-'70, cunoscutul comentator american de jazz Willis Connover îl considera pe Jancy a fi "cel mai autentic pianist european de jazz". De-a lungul întregului spectacol au fost poftiți
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]