2,787 matches
-
publică, ceea ce sfârșește prin a banaliza acțiunea violentă. Anomică, proliferarea agresiunilor indică dereglementarea unei societăți sub efectul pasiunilor antagonice și al absenței sancțiunilor. Tâlhărieila drumul mare de altădată i s-au substituit astăzi bandele de răufăcători (care iau ostatici sau jefuiesc bănci), precum și facțiunile, fundamentaliste sau nu, care comit atentate, cum a fost cel Împotriva turnurilor din Manhattan, la 11 septembrie 2001. Richard Hoggart și Colette Pétonnet au analizat, la rândul lor, În mod excepțional brutalitatea la nivelul claselor populare În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
echilibrat. Banul semnifică, în acest context, nu doar filonul negativ al decăderii, corupției și crimei, ci și un factor ce reface stabilitatea fragilă a existenței. Vasili, argatul familiei Mihailovici (primii înșelați cu banii falși), devine un fel de haiduc ce jefuiește bogații și împarte bani săracilor, înzestrând fete sărmane și ajutându-și foștii stăpâni, aflați în pragul falimentului. Suprafața elaborată a lumii ficționale din nuvela Cuponul fals cuprinde, între elementele esențiale ce susțin iluzia realistă, o intensă recurență a încrederii autorului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
învîrt de Sascut, resuscitarea în scenariul noaptea militară, repere credibile nu din indicii, din logica lor. Ora 3,50, în stația Adjud, în sala de așteptare clasa I. Ora 5,15, refugiat în personalul Mărășești Miercurea Ciuc, în stația Adjud, căci jefuiește CFR-ul, am luat și eu ca tine călătoria! bocănind cu cizmele, nu m-ai lăsat să mă întind pe scaune, la somn, gările din Alba Iulia, Deva, Petroșani sînt bune, la Tîrgu Jiu te ia cu parul! la Brașov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și ocupă Iliria. Acolo,în anul 400, regele Alaric își ridică o armată și pătrunde pentru prima dată în Italia de Nord. La început nu sînt decît scurte incursiuni: armata lui Alaric răsare din senin pe malurile nordice ale Adriaticei, jefuiește cîteva orașe, apoi se retrage la bazele sale ilire. Încetul cu încetul, însă, în timp ce puterea imperială dă dovadă de neputință, instalarea vizigoților se permanentizează. Vandalul Sti-licon, pe care Teodosius îl așezase alături de succesorul său Honorius, pentru a apăra astfel Occidentul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
va fi cucerit această provincie și ocupat Cartagina, el va instala aici capitala unui regat de unde vandalii, deveniți marinari și pirați, își înmulțesc incursiunile către Sicilia, Corsica, Sardinia și Baleare. În 455, Genseric debarcă la Ostia, cucerește Roma și o jefuiește, luînd cu el mobilierul palatului imperial și pe văduva împăratului Valentinian III, împreună cu cele două fiice ale sale. Pînă la moartea lui Genseric, în 477, jafurile vor continua și se vor extinde și în Egipt, Iliria și Grecia. Al doilea
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
an. Pentru a încerca să-i oprească, Imperiul lui Carol cel Mare Carol va crea în nordul Elbei Marea Normanzilor, însă mijloacele navale de care dispune regatul franc sînt insuficiente pentru a-i împiedica pe scandinavi să vină regulat să jefuiască țara. Odată cu dezmembrarea Imperiului, pericolul normand va deveni una dintre principlele preocupări ale urmașilor lui Carol. Restaurarea Imperiului de Apus La sfirșitul secolului al VIII-lea, Carol cel Mare se află în fruntea unui imens Imjeriu care se întinde de pe
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Provența (La Garde-Freinet) și-și înmulțesc raidurile pe coastele peninsulei și în Galia meridională, în 842, ci distrug Arles, în 846 atacă Roma, care rezistă, și pradă bazilica Sf. Petru. În 932, ei ocupă Genova. În interiorul teritoriilor pe care le jefuiesc pînă la păsurile alpine, ei devastează mănăstiri și vînează sclavi. Pe oriunde trece teroarea sarazină, locuitorii părăsesc cîmpiile de coastă pentru a se refugia pe înălțimi. La sfîrșitul secolului al X-lea, majoritatea fortărețelor musulmane sînt recîștigate, dar nesiguranța rămîne
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
pălească frumosul elan al cruciaților, unii încercînd, dincolo de toate, să-și croiască principate în Siria și Palestina, în cele din urmă, după un lung asediu al Antiohiei și cucerirea sa, ei ajung la Ierusalim, îl iau cu asalt și îl jefuiesc, în iulie 1099. Intenția noastră nu este aceea de a redat în amănunt istoria epopeii occidentale pe pămînturile Islamului. Să reținem numai că învingătorii au creat aici patru mici state feudale: comitatele de Edessa repede recucerit de musulmani și de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
participare la activități legionare; Ciopraga Constantin - socrul său a fost chiabur; Hălălău Ion - conduită morală îndoielnică; Haimovici Adolf - rude în străinătate; Miron Radu - tatăl său a fost chiabur, a făcut politică liberală; Topală Napoleon - tatăl său a fost legionar, a jefuit valori de artă din Transnistria; Jeanrenaud Pierre - un frate plecat în Elveția; Jacotă Mihail - în 1947 s-a manifestat ca monarhist; Teodoru Grigore - tatăl său a făcut politică liberală; Ivănescu Gheorghe - a făcut politică țărănistă; Arvinte Vasile - fiu de chiabur
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
are pulsul puternic și că ungurii se îndreaptă cu pași repezi spre finalizarea construirii unei societăți opulente, aidoma țărilor din Europa Occidentală. Însă față de realitatea percepută pe itinerariul parcurs nu puteam să nu mă întreb: oare care este valoarea bunurilor jefuite de pe urma evreilor exterminați, a familiilor întregi de evrei pieriți la Auschwitz și a căror redobândire din acest motiv, n-a fost nici măcar solicitată, căci n-a rămas cine să le solicite și care, intrând în posesia călăilor, a ajutoarelor de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
care au luat naștere din scripturile și memoriile lor; blocați de sistemul feudal de a poseda pământuri și de ghilde refuzând să admită participarea lor în industrie; închiși în ghetouri aglomerate și supuși unor persecuții continue, batjocoriți de plebei și jefuiți de regi; construind cu finanțele și negoțul lor orașele indispensabile civilizației; excomunicați, insultați și jigniți; și totuși, deși fără orice fel de structură politică, fără orice constrângere legală de a forma unitatea pe plan social, fără a avea măcar o
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Mare (Charlemagne) s-a născut în apropiere de Liège în anul 747 și a ales acest oraș ca reședință. În acest oraș se află un celebru muzeu în care sînt păstrate unele capodopere făcute la Constantinopol și care au fost jefuite de cruciații din a patra cruciadă prin anii 1204. Cruciații buimaci, mari amatori de jafuri, nu prea știau ce să atace, Egiptul, Ierusalimul sau..., de ce nu, chiar Constantinopolul. În anul 1000 Constantinopolul avea peste un milion de locuitori în timp ce Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Constantinopolul. În anul 1000 Constantinopolul avea peste un milion de locuitori în timp ce Roma și Parisul, abia aveau 40.000 de suflete. Era capitala lumii, ca știință, cultură, tehnologie de vîrf etc. Toate drumurile mergeau spre acest fabulos oraș. Cruciații au jefuit sălbatic acest formidabil simbol al progresului vremurilor acelea. Barbari și lacomi, cruciații au topit miraculoasele opere din aur și au transportat lingouri în țările lor. Ca prin minune, unele capodopere au fost transportate intacte și așa ni s-a transmis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mărețiile acestui fantastic oraș. La muzeul din Aachen puteți vedea cîte ceva din măreția Imperiului Roman de Răsărit. Finețea, fantezia, dragostea de Dumnezeu, nemaipomenita tehnologie și măiestrie a acelor vremuri ne sînt dezvăluite plenar, lăsîndu-ne muți de uimire. Cruciații au jefuit și distrus în mod barbar, așa cum au făcut-o în anul 1453, la 29 mai și barbarii musulmani, conduși de Mohamed Cel Mare. Papa Inocențiu al III-lea, inițiatorul Cruciadei a patra, critica violent jaful cruciaților: "... ei au furat vasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Papa a spus cu amărăciune "că s-a pus cruce uniunii ecleziastice...'' De fapt Cruciada a IV-a nu a avut o țintă religioasă ci o țintă a nobilimii, sărăcite de desfrîu, făcînd din superbul Constantinopol o victimă bună de jefuit. Capodoperele care ni s-au transmis, foarte puține, au fost scăpate de la topire de oameni religioși, care au plătit prețurile cerute de bandiții jefuitori din Cruciadă. Orașul Liège avea nenumărate piese de o frumusețe rară, similară vremurilor mărețe ale Constantinopolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
însă mănăstirea avea nevoie de poslușnici mulți, dragule. Si i-a avut. La 25 mai 1685 (7193) Dumitrașco Cantacuzino voievod poruncește: „Așea și noi, socotindu că svânta mănăstire Socola...fiindu aproape de Codru, ca nu cumva să meargă nescare tâlhari să jefuiască svânta mănăstire și să ucigă călugărițele, ce le întărim cu doispredzece oameni poslușnici ca să hie lăcuitori lângă svânta rugă iar de la domniia mea or hi în pace de dajde...Așijderea, și un prisecar ce vor avea, acela să hii în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
prea târziu, că are un statut de dușman. Căsăpire colectivă exista și în Evul Mediu. Dar ea avea, potrivit documentelor, fie motivația penalizării adversarului, fie pe aceea, barbară firește, a cuceririi de teritorii, dacă nu chiar a plăcerii de a jefui și tortura. Dar în ce măsură putem numi „progres“ trecerea de la brutalitatea primară, a animalității ucigașe, la premeditarea „lucidă“ a unei pedepse „principiale“, ale cărei victime n au nici o șansă? O noutate în peisajul civilizației contemporane este și asasinatul pe bază de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și nu peste prea multă vreme a sosit în sat svonul că Andrei Budac, s a în rolat în ceata de haiduci a lui Tican de prin pădurile Rucărului de Argeș, că a băgat spaima în bogătași, că pradă și jefuiește dincolo și dincoace de munți. După moartea violentă a lui Tican, Andrei al nostru a trecut la cârma cetei formată din 12 ortaci volnici și voinici pe care a condus-o vreme de apropape 20 de ani, trecând ca vântul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
zidirea și isprăvirea Mănăstirii de la Curtea de Argeș a fost nevoit să-și clădească între pietrele falnicei sale construcții ceea ce avea mai drag, dragostea vieții lui, pe Ana, soția, jumătatea ființei sale. În cazul nostru, Erich Beck, păstrând proporțiile cuvenite, a fost jefuit în drum spre Suceava în hotelul unde a făcut popasul pentru o noapte de odihnă, la Budapesta: nimeni dintre cei care l-au întâlnit, l-au privit și l-au văzut fericit la Suceava, n-au bănuit că, așa cum aflăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am parte de o ședere total neplăcută. Urmările le-am cunoscut imediat după întoarcerea acasă, în Germania. Nu numai că ne-au fost furați banii de cheltuială, încât ne-a fost frică să călătorim până la Suceava, ci ne-au fost jefuite cardul pentru căile ferate, cartea de credit, conturile legitime. Momentan suntem total goliți de toate economiile. Nu ne permitem să ne cumpărăm decât, numai din când în când, câte o carte, căci în Germania, cărțile au cunoscut în ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
simtă, păi asta mi-ai mai spus-o de cincizeci și șase de ori până acuma, păi n-are a face. Gâfâia și nu mai ostenea punând la cale averea maistrului Victor Gomoiu și a Cooperativei, chiar așa, să-l jefuiești și unde să dispari și anume cu ce bunuri mobile sau imobile sau bani? Era o casă de bani acolo. Da, o văzusem sub afișul cu tarife și poftisem și io la ce bunătățuri s-or fi găsit În frigiderul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
afecțiune și fidelitate. Se amețise și el și parcă s-ar fi liniștit În privința lui Laur. Nu-l interesa unde e, dacă n-o sta cumva ascuns În lanul ăla de porumb și așteaptă să se lase noaptea să-l jefuiască și să-i pună foc la Unitate. Părințelul se străduia la rându-i să-l liniștească ținând-o pe-a mea și gâdilându-l În neștire. — Lasă-l dracu’, bre, că s-a dus de prost ce-a fost. Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știe Laur. — Ți-am spus să taci, vere, că-ți trag una de sare toată ciorba aia din tine! Și Andrei Începu să-i explice pe Îndelete lui Laur cum că noi ăștia trei de la masa asta, noi l-am jefuit pe moșu' și l-am omorât și ne-am căcat la capu’ lui În loc de cruce ori de lumânare, În fine, cam asta ar fi, la care la o adică, că el habar n-are de una ca asta și-atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Încotro? Aia e, că n-am fi stat noi de handicapatu’ ăsta dacă n-am fi fost cu pula la cur că ne caută pentru ce-am făcut. Ce mare chestie om fi făcut? S-ar zice c-am jefuit și-am omorât, da, așa le-ar da mâna să spună, și-n loc de cruce sau lumânare ne-am căcat la capu’ lui. Păi cine? Ai? Păi În nici un caz eu, Golea Aurel, și nici Ilieș Andrei, iar Trandafir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
întăriri de la Centru. Partizanii reușeau să-i surprindă de fiecare dată.. Astfel, mânia și neputința autorităților comuniste, dădură în clocot. Ziarele nu mai conteneau cu știri mincinoase ca... „Bandele de tâlhari” ale lui Baltă schingiuiesc oameni nevinovați prin sate, îi jefuiesc de toate bunurile... Sătenii nu mai pot îndura, și cer ajutor autorităților..!”. Căpitanul Baltă, ofițer de carieră la „Vânători de Munte”, bun strateg, dar mai aes cunoscând munții și orice potecă, cu ochii închiși, îi hărțuia ridiculizându-i... umilindu-i
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]