2,723 matches
-
a Shebei Hart cu fiul meu - care avea cincisprezece ani când a început - a fost recent descrisă în aceste pagini ca „o mană cerească pentru jupânul Connolly“ („Fantezia oricărui școlar“, 20 ianuarie, 1998). Ca mamă a lui Steven, sunt profund jignită de această atitudine frivolă față de presupusa infracțiune a doamnei Hart. Mi se pare de necrezut că cineva poate considera abuzul sexual asupra unui minor o chestiune comică. Pot doar să presupun că doamna Hart beneficiază de dublul standard pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o oarecare discreție cu privire la viața ei privată. Eu știu cine sunt. Dacă oamenii vor să inventeze povești bolnăvicioase despre mine, e treaba lor. Dar nu eram sigură, totuși, că Sheba mi-ar împărtăși indiferența. M-am temut că ar fi jignită, furioasă sau teribil de rușinată. După ce m-am gândit bine, am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să nu-i spun care erau zvonurile. Era destul de greu să-mi țin gura. Era îngrozitor de iritant, de fapt, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea. I-a spus că e frumoasă și că e „cea mai bună iubită“ pe care a avut-o. Și asta, se pare, a fost suficient. — Așa fusese el învățat să vorbească, spune ea acum. N-a vrut să mă jignească. Încerca să fie glumeț. A fost groaznic, știu. Nu-l apăr. Există inconveniente când ai o relație cu un băiat ca Steven. Dar îi părea așa de rău apoi. Și, apoi... m-aș fi simțit așa de prostuță să arunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
adevărat e. E chiar așa, nu? S-a uitat la Marjorie, care zâmbea fără să spună nimic. Pe parcursul acestui mic discurs nebunesc, eu am stat pe ghimpi ca nu cumva Sheba să spună ceva care ar fi putut s-o jignească pe sora mea. Dar n-ar fi trebuit să-mi fac griji. Biata Marjorie nu avea nici cea mai mică idee ce voia să spună Sheba. Mă întorc acum, nu fără repulsie, la evenimentele din decembrie 1997. Pentru mine, perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
instinctiv pe frînă cînd mi-a apărut În față un camion cu faza lungă aprinsă. De ce să i-o plătească? Adică vrea să spună că-l pedepsește prin găsirea soțului și redarea lui soției? Nu-și dă seama că o jignește În felul acesta?... Drumul fu Înghițit de norul de praf lăsat de camion. Se spune că hoțul care pretinde că a fost jefuit e cel mai deștept hoț. — Ei bine, ești singurul pe care mă pot baza. Îmi asum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mașina. Nu eram de felul meu nici tăios, nici rău, dar puteam să Înfurii și un polițist mai mult decît se cuvenea dacă așa aveam chef. Poate pentru că meseriile noastre se Înrudeau din multe puncte de vedere. Căutam să nu jignesc pe nimeni dintr-un spirit de conservare caracteristic. Dacă puteam să beau, nu mă dădeam În lături, bineînțeles, dar dacă beam acum, trebuia să-mi las mașina aici. Și mîine... cîtă bătaie de cap să vin să-mi iau mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Ce s-a Întîmplat ? Nu vă interesează asemenea femei? După părerea mea, are picioare minunate... și vara lasă impresia unei perne moi și răcoroase. De gustibus... De ce tăceți? SÎnteti uluit, nu? Asta a fost... dar n-am vrut să vă jignesc... de fapt, mi-am dat silința să vă servesc... Mi-e rușine... Nu mă pot suferi... Întotdeauna fac așa și apoi Îmi vine să mă sinucid. De ce-oi fi avînd un caracter atît de mizerabil ? Oribil... Faceți-mi favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a motivelor ce stăteau la baza notei sovietice, care se dovedea a fi un protest oficial. După una, două fraze lungi, mujicul nostru dădea câteva propoziții de genul: Spune că nu este bine, este o gravă încălcare, Uniunea Sovietică este jignită și supărată etc.". După părerea mea, fie că omul nu știa limba română, fie că era de presupus că așa fusese instruit să se comporte. Doar că la un moment dat, N. N. Kuznetov se oprește și îl întreabă cu asprime
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Piotr Selest, primul secretar al C.C. al P.C. din Ucraina, vorbea, în aprilie 1968, de premierul român I. G. Maurer ca neputând fi nicidecum suspectat drept comunist, mai târziu, în mai 1970, L. I. Brejnev reproșa liderilor României că au jignit sentimentele Uniunii Sovietice, că nu a fost o acțiune protocolară etc. Analiștii se întrebau dacă există vreo deosebire între concluziile lucrării lui F. Engels "Politica externă a imperiului țarist", din care făcuse parte și ducatul finlandez, și politica externă sovietică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fost primul care s-a întors; nimeni nu îmi putea înfrunta mult timp privirea în perioada asta. —Bine, a zis furios. Așa o să fac. Și-a scos mobilul din buzunar și a început să lovească tastele de parcă l-ar fi jignit personal. — Sper că n-o suni pe telefonul de acasă pentru că e în Bermude, la vila lui Jessie Cheadle. S-a oprit. Vila lui Jessie Cheadle? — Da. De ce? Credeai că o să petreacă Ziua Recunoștinței stând singură acasă? Doar ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
propună apărătorilor ei o înțelegere onorabilă. Câteva ceasuri mai apoi, pe puțin zece persoane, la hammam 1, la moschee și pe culoarele Alhambrei, mi-au relatat cu bucurie aceeași întâmplare; de fiecare dată, mă prefăceam surprins pentru a nu-mi jigni interlocutorul, pentru a-i lăsa plăcerea de a mai adăuga ceva de la sine. Și zâmbeam, dar de fiecare dată tot mai puțin, căci îngrijorarea îmi sfâșia pieptul. Mă întrebam pentru ce Yahya îi lăsase pe reprezentanții lui Ferdinand să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au ajuns să mărturisească orice. - Crezi cumva că ai tăi ar putea avea parte de o soartă asemănătoare la Granada?“ Sara îmi aruncă o căutătură în care mi s-a părut că deslușesc ura. Nu știu cu ce anume o jignisem, dar, în starea în care se găsea, m-am hotărât să-i cer scuze. Nu mi-a dat răgazul s-o fac. „Când orașul ăsta va fi cucerit, crezi cumva că pământurile și casele voastre sau aurul vostru vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
umeri și a strâns-o apoi la piept. Tata s-a făcut livid și a început să tremure. Știa că era pe punctul de a o pierde pe Warda și, lucru încă și mai grav, fusese umilit în fața întregului cartier, jignit în bărbăția lui. În ce mă privește, nu pricepeam desigur nimic din drama care se juca în fața ochilor mei de copil. Îmi amintesc cu precizie doar de clipa în care soldatul s-a legat de mine. Tocmai îi spusese Wardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi preferat s-o văd plângând, să fiu nevoit să-i alin durerea, fie și de la distanță, dat fiind firul de apă dintre noi. I-am vestit trimufător făgăduiala suveranului. A reacționat exact atât cât era necesar ca să nu mă jignească. I-am vorbit de plecarea în călătorie, iar ea s-a prefăcut entuziasmată, fără să știu dacă o făcea din bucurie subită sau în bătaie de joc. Firul acela de apă pe care un om viguros l-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mine. Când am ajuns în dreptul lor, au început să vorbescă amândoi deodată: fiecare mă ruga să-i fac cinstea de a găzdui în casa lui, făgăduind să se ocupe atât de slujitorii mei, cât și de animale. Nevoind să-l jignesc nici pe unul, nici pe celălalt, am refuzat ambele invitații, mulțumindu-le celor doi pentru ospitalitatea lor, și m-am instalat la han, care era foarte puțin confortabil în comparație cu cele din Fès; nu mă plângeam însă, căci, de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceea. Caecina a poruncit ca aceia care se prăbușesc din cauza oboselii să fie biciuiți. Eu îi știu pe cremonezi, au o fire tare rea. Se uită cum muncesc soldații învinși, aruncă în ei cu zarzavaturi stricate și cu bălegar, îi jignesc... — Și Valens construiește o arenă la Bononia, interveni Marcus. Iar împăratul nostru, care se află încă în Gallia, a licențiat printr-un edict trupele de pretorieni care au luptat pentru el și le-a obligat să predea armele tribunilor. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era, dacă e să spunem adevărul, puțin neliniștit de această nouă întâmplare. Fără-ndoială că e doar o interacțiune om-maimuță extrem de bine dezvoltată, spuse el. — Interacțiune om-maimuță, zise domnișoara Jyotsna, extrem de jignită de lipsa de respect în ceea ce-l privea pe fostul ei coleg. Dă-i drumul, frate, încercă și tu interacțiunea om-maimuță și o să ajungi la spital cu mușcături de maimuță. Numai că, deși unii dintre vizitatori se bucurau de venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-i recupereze, apoi și-a ridicat rochia cu o mână și a luat-o la sănătoasa spre Seventh Avenue. Am rămas locului și l-am urmărit cu privirea. — De ce ai făcut asta? m-a întrebat în la întoarcerea mea. Ai jignit-o. Teoria mea e că nu ajungem niciodată să pătrundem adânc în intimitatea altor oameni, chiar dacă nouă ni se pare că o facem. Abia dacă reușim să-i scoatem cât de cât din ei înșiși. Tot ceea ce facem e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mergem să înfruntăm lumea. Am să-l țin pe David departe de tine dacă am să pot. M-am bucurat că Suki nu a mai comentat scena care tocmai se petrecuse; aveam senzația că orice aș fi spus ar fi jignit-o profund. Petrecerea era acum în toi. Fețele deveneau roșii, iar câțiva bărbați chiar își descheiaseră sacourile; și-ar fi desprins și părul, dacă ar fi avut ce să desprindă. David Stronge se învârtea în jurul toaletei, dar Suki îi servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
m-a șocat și pe mine, ce să mai spun de Nicola Walters, care s-a dat înapoi din instinct, ridicându-și din reflex mâinile ca pentru a se apăra. — Îmi pare rău, a zis. Nu am vrut să te jignesc. Ochii îi erau fixați pe fața mea în exact același mod în care o făcuse și fratele ei ieri, cu toată seriozitatea unui fizionomist din secolul al XIX-lea, care îmi citea caracterul după forma frunții sau după poziția ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-l cunoști? Dominic râse într-un mod foarte plăcut, sincer amuzat, arătându-și dinții albi. Normal că aici ai dreptate, a recunoscut. Și eu mi-l cunosc. Așa cum ar trebui să ni-l cunoaștem cu toții. Mă scuzi dacă te-am jignit. — Dar deloc. Chiar îmi place când lumea îmi ține piept, a spus. Altfel am tendința de a intimida. Asta este valabil și pentru angajații tăi? l-am întrebat. —Angajații mei? —De la restaurante. Dominic a zâmbit. —Personalul meu, a răspuns ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
multe, multe altele. Acum, în stație, privind-o, încercând să-i vorbesc de cartea la care scriu, aș vrea să o întreb cu indiferența nemiloasă a timpului trecut despre cele povestite de Pacula. Fără răutate, fără intenția de a o jigni, ci doar din nevoia rece în mine, pe care mi-o aflu scriind, de a descoperi, în acel timp de care mă îndepărtez acum, când s-a răsturnat clepsidra, câtă minciună, câtă iluzie și cât adevăr am trăit. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
monologul și acum fredona un fel de schelălăituri, încurajându-se de unul singur, „așa, taică, așa, oșenește“. Chelnerul venise pentru a nu știu câta oară la noi, rugându-ne să plecăm, pentru că altfel cheamă sectoristul și nu voia să ne jignească astfel. „Ați fost până acu’ o oră gentâlmeni ș-ați cotit-o dintr-odată pe mitomani. Io ce să fac, zi și mata, dom’ inginer?“ Mă întreba pe mine, după ce Bumbu, care îl tot chemase să facă nota, îl gonise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am acest infect rânjet al slugii care așteaptă ciubuc. Mi-l înfrânez din pură convenție culturală, dându-mi aerul de ins integru. De câte ori nu m-am lăsat miluit, totuși, cu scuza că așa-i tradiția, să nu refuzi sau să jignești omul care-ți dă. Și alte baliverne. Geme în mine neamul de milogi. Educația a încătușat doar instinctul. El se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cărțile. El, acest cititor tâmp, a inventat cenzura. El râde strâmb, întorcând pagina: „Lasă, că știm noi ce-ai vrut să spui“. M-am izbit de ei. M-au rănit - uneori până la sângele cuvintelor - lecturile lor tâmpe, hidoase. M-au jignit reproșurile lor otrăvitoare: „La talentul pe care-l aveți se poate să alcătuiți așa un text?“. Era o cerere către vidanjorul-șef, curățitorul haznalelor, să-mi desfunde privata din fundul grădinii. Făcusem imprudența să-i dau acelui șef o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]