66,303 matches
-
scris cartea Mircea Eliade - rădăcinile românești am apelat în unele cazuri la acele traduceri făcute în grabă în România și îmi dau seama acum că nu erau, întotdeauna exacte. Totuși, pe baza acestor pasaje, la care se adaugă citate din Jurnalul lui Mihail Sebastian, Adriana Berger, Norman Manea și alții și-au lansat atacul postum împotriva lui Eliade, acuzându-l că ar fi fost legionar și antisemit". (Ce dezvăluie textele, în Jurnalul literar, august-septembrie 2002). Să mai insist asupra obligației elementare
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
baza acestor pasaje, la care se adaugă citate din Jurnalul lui Mihail Sebastian, Adriana Berger, Norman Manea și alții și-au lansat atacul postum împotriva lui Eliade, acuzându-l că ar fi fost legionar și antisemit". (Ce dezvăluie textele, în Jurnalul literar, august-septembrie 2002). Să mai insist asupra obligației elementare a cercetătorului onest de a merge întotdeauna direct la sursă, și nu prin intermediari? Invectivele, calomniile și acuzele gratuite erau combinate cu suspiciunea și insinuarea. încropite în grabă de procurori improvizați
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
sunt aceste "rapoarte politice" ale fostei Siguranțe și apoi ale Securității, ne-a descris detaliat un implicat direct, cumnatul lui Lucrețiu Pătrășcanu, scriitorul Petre Pandrea, în volumul Memoriile mandarinului valah. Am discutat pe larg această mascaradă în două recenzii din Jurnalul literar și România literară. Falsurile și minciunile ocupă fotoliul de orchestră a acestor delațiuni, alături de incompetență și agramatism. Anatomia mistificării (1944-1989) de Stelian Tănase dezvăluie trucajul declarațiilor proceselor-verbale, unde defăimarea e pe primul plan (cu sau fără motiv). Să nu
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
din Bacău (dar și alte publicații și volume) s-a folosit acest procedeu. Autorul a protestat, spunând că e inadmisibil atâta vreme cât există originalul în limba română. Au apărut în presă informații că Eliade, printr-o dispoziție testamentară, a hotărât că Jurnalul inedit (59 de caiete mari, cuprinzând 4097 de pagini) poate fi oferit publicului doar peste câteva decenii. Propun să fie încredințat tiparului facsimilul acestei decizii, deoarece în discuțiile scriitorului cu Dinu Noica, Mac Ricketts și cu mine dorea tipărirea neîntârziată
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
care a fost omisă o pagină incendiară. Este vorba de Elogiu Transilvaniei, apărut prima oară în Vremea la 28 noiembrie 1936. Finalul ultranaționalist nu figurează nici în paginile reproduse în Vatra, nr. 6-7/2000. Am transcris acest fragment reprobabil în Jurnalul literar, oct.-decembrie 2005 și în interviul pe care i l-am dat lui Gabriel Stănescu (Viața Românească, nr. 4-5, aprilie-mai 2006). Dacă pretindem de la alții precizie, corectitudine și responsabilitate, trebuie să fim exigenți și riguroși, în primul rând, față de
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
un salariu de 100.000 dolari, mai mult decât dublul celui primit la Chicago, plus multe alte avantajii materiale dar și posibilități superioare de lucru. Mare consternare la Chicago, dar când Eliade vine la el să discute probleme legate de Jurnal (The History of Religions Journal”), la sfarsit Eliade, foarte nonșalant îi spune: cred că știi că mi s-a oferit catedră la New York. Încordarea lui Brauer atinge culmea. Ei bine, continuă Eliade, am refuzat. “Aici am studenți excelenți, prietenii mei
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
lor esențiale: „Poate a contat că Îmi doream să văd ca bufnițele, În beznă, dincolo de forme și contururi.” Pe tot parcursul narațiunii se conturează cuplul călăuzăneofit sau maestru - discipol, În care călăuza nu acționează mereu pe cale directă, ci și prin intermediul jurnalului său, un fel de „jumijuma, calea de mijloc, regula de aur În viață”: „În timp, Emil nu m-a ferit de grozăviile lumii, ci m-a lăsat să gust din ele, să aflu singur ce e acru, ce e dulce
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
poate bazându-se pe tehnica folosită, explicată primitiv de mine astfel: dacă, uneori, citind, pierzi ideea sau nu Înțelegi ruperile de imagini și aparenta inconsecvență a lor, las-o așa. Nu căuta logică acolo unde este spontaneitate. Ai bucăți de jurnale, frânturi de povestiri, fragmente din alte romane, dialoguri neterminate și chiar niște firmituri de poezie. Romanul natural este intuitiv. Căutam legături simbolice Între capitole, dar am agățat pălăria lui Indiana Jones la loc În cui. Nu citeam un cronicar. Curgerea
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
Lumină, a vorbit despre inițiativa înființării acestui club și despre oportunitățile educaționale din rețeaua unităților de învățământ Lumină. Despre preocupările jurnalistice din această universitate și despre revista universității a vorbit doamna bibliotecar Elenă Matache, iar domnul Nic Iliescu, Redactor șef „Jurnalul Bucureștiului”, a răspuns unei întrebări privind specificul acestui jurnal și a făcut o propunere de colaborare care să sprijine promovarea Universității Lumină în contextul manifestărilor organizate de Jurnalul Bucureștiului, Asociația Culturală „Cultinet” și Casa de Cultură a Studenților din București
Lansarea „Clubului de jurnalism Lumina” [Corola-blog/BlogPost/93830_a_95122]
-
despre oportunitățile educaționale din rețeaua unităților de învățământ Lumină. Despre preocupările jurnalistice din această universitate și despre revista universității a vorbit doamna bibliotecar Elenă Matache, iar domnul Nic Iliescu, Redactor șef „Jurnalul Bucureștiului”, a răspuns unei întrebări privind specificul acestui jurnal și a făcut o propunere de colaborare care să sprijine promovarea Universității Lumină în contextul manifestărilor organizate de Jurnalul Bucureștiului, Asociația Culturală „Cultinet” și Casa de Cultură a Studenților din București. A fost o lansare neconvenționala, care a oferit participanților
Lansarea „Clubului de jurnalism Lumina” [Corola-blog/BlogPost/93830_a_95122]
-
a vorbit doamna bibliotecar Elenă Matache, iar domnul Nic Iliescu, Redactor șef „Jurnalul Bucureștiului”, a răspuns unei întrebări privind specificul acestui jurnal și a făcut o propunere de colaborare care să sprijine promovarea Universității Lumină în contextul manifestărilor organizate de Jurnalul Bucureștiului, Asociația Culturală „Cultinet” și Casa de Cultură a Studenților din București. A fost o lansare neconvenționala, care a oferit participanților (invitați, presa, profesori, studenți) o întâlnire sau reîntâlnire cu asistența tehnică pentru Google și You Tube Cristinel Calmus, web
Lansarea „Clubului de jurnalism Lumina” [Corola-blog/BlogPost/93830_a_95122]
-
Gheorghe, Tarkan, George Strait, Grupul folk Atlantis și cu mărturii din activitatea jurnalistică. Ioan Iacob, inițiatorul Clubului de jurnalism Lumină, a anunțat și inițiativa înființării Grupului folk SPECTRUM al Universității Europei de Sud-Est Lumină. La finalul manifestării Red. șef al Jurnalului Bucureștiului a menționat că la Cenaclul literar MARIN PREDA din 12 noiembrie (pentru care a fost lansată invitația de colaborare Universității Lumină) va avea un recital interpretul de muzică folk Mircea Vintilă. M.C.D.
Lansarea „Clubului de jurnalism Lumina” [Corola-blog/BlogPost/93830_a_95122]
-
de Ministerul Culturii (1992), redactor șef-adjunct la ziarul „Acțiunea” al Editurii „Porto-Franco” din Galați, redactor responsabil al revistei de informație „Instanța Publică” - supliment al revistei „Porto-Franco” din Galați, director al Editurii „Hypatya”, redactor-șef al Editurii „Hypatya”, precum și al ziarului „Jurnalul de Galați”, director al Editurii și revistei „Pax Aura Mundi” din Galați. Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Membru al Societății Scriitorilor „C. Negri” din Galați. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Opera scriitorului MIRCEA IONESCU înseamnă proza de
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
la sfințirea Bisericii din Hagi-Curda, singura Biserică din Ucraina care ține de Patriarhia Română, refăcuta în anii din urmă, după ce a fost aruncată în aer de sovietici. Ei au fost declarați persona non grata pentru seria de materiale apărută în Jurnalul Național sub tiltul “Reporter în Basarabia de Sud”. Reportajele lor vibranțe despre pământurile românești rapițe de URSS, cu frumusețile lor nepieritoare, si despre frații români obidiți sub stăpâniri străine se găsesc și pe blogurile Românii de lângă noi și Basarabia - Celălalt
Premiul “Mile Cărpenişan” pentru Curaj şi Excelenţă în Jurnalism [Corola-blog/BlogPost/93940_a_95232]
-
comercial. Tot proiecte jurnalistice pot fi considerate și rubricile, domeniile, emisiunile dedicate constant și pe o durată minimă (asupra căreia urmează să ne hotărâm) unei idei, unui adevăr, unui concept, unei descoperiri, unei acțiuni civice etc. Să luăm următorul exemplu: „Jurnalul Național” nu poate fi considerat proiect jurnalistic în perspectiva și termenii hotărâți de UZPR, dar „Mișcarea de Rezistență”, sau Festivalul „Folk You! - Florian Pittiș”, ambele promovate prin „Jurnalul Național” - da. Și unul, și altul sunt concepute și susținute de jurnaliști
UZPR instituţionalizează conceptul de „proiect jurnalistic” [Corola-blog/BlogPost/94015_a_95307]
-
unui concept, unei descoperiri, unei acțiuni civice etc. Să luăm următorul exemplu: „Jurnalul Național” nu poate fi considerat proiect jurnalistic în perspectiva și termenii hotărâți de UZPR, dar „Mișcarea de Rezistență”, sau Festivalul „Folk You! - Florian Pittiș”, ambele promovate prin „Jurnalul Național” - da. Și unul, și altul sunt concepute și susținute de jurnaliști, cu instrumentele specifice presei. SCOPUL ȘI MODALITATEA Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a hotărât să instituie și să instituționalizeze „proiectul jurnalistic” ca formă de implicare a sa în
UZPR instituţionalizează conceptul de „proiect jurnalistic” [Corola-blog/BlogPost/94015_a_95307]
-
școlii de cercetare de la București, Comarnescu s-a simțit constant mai apropiat de Golopenția, și mai puțin, dacă nu chiar deloc, de Mircea Vulcănescu, al cărui țărănism "idealizant, cu pretenții de realism sociologic" îl supăra (cum nota în 1947, în jurnalul său). Pe Golopenția și Comarnescu îi unea chiar pasiunea comună pentru literatură și artă, acesta apreciind la sociolog că este probabil singurul dintre prietenii săi care "vorbește atât limba artei cât și cea a sociologiei". Golopenția este fondatorul, la Fundațiile
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
avea oare timpul să scriu acolo o nuvelă de vreo sută de pagini, în care să fie înfățișată o parte din copilăria mea? Subliniez că vreau să scriu nuvela aceasta pentru că mentalitatea oamenilor mi-o cere; se spune că scriu jurnal intim pentru că nu sînt în stare de creație. Deși în sinea mea, disprețuiesc aceste stupidități și mediocrități, totuși, ceva superficial din temperamentul meu se simte prost cu povara acestei judecăți în spinare. Nuvela va fi scrisă, tot la persoana întîia
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
mărunțișele și umilințele lor, sperînd și ei să se salveze prin literatură, m-apucă rușinea. îmi dau seama că lucrul acesta este nedemn, meschin. E lesne să reușești în literatură, tocmai din cauza mediocrității ei. Totuși, încă nu am renunțat ca jurnalul acesta să poarte urmele unor lupte, unor probleme mari, unui angajament pentru lume, unor generozități. Dar, în fond, atîta vreme cît voi scrie în acest jurnal, și atîta vreme cît nu voi încerca să ies dincolo de lume, nu mă voi
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
să reușești în literatură, tocmai din cauza mediocrității ei. Totuși, încă nu am renunțat ca jurnalul acesta să poarte urmele unor lupte, unor probleme mari, unui angajament pentru lume, unor generozități. Dar, în fond, atîta vreme cît voi scrie în acest jurnal, și atîta vreme cît nu voi încerca să ies dincolo de lume, nu mă voi putea aștepta la nici o victorie spirituală, la nici o depășire a condiției mele inferioare de om, de om torturat. (Tortura este har sau josnicie?) Seara. Mîine plec
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
spune "tot ce am pe inimă", o facilitate, deplorabilă în a însemna tot ce-mi trece prin gînd. Și "elocvența" mea se epuizează pe o pagină. * Am oroare de tot ce este tehnică și nu viață. De aceea, îmi place jurnalul. Romanul organizat elimină anumite conținuturi și dă altora intensități false. Mă-ntreb dacă literatura nu intensifică, ci falsifică? Dă o înțelegere greșită a realității. De aceea, se știe că un literat este un om falsificat. (Distincție: un "literat" nu este
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
De aceea, se știe că un literat este un om falsificat. (Distincție: un "literat" nu este un poet; romanul nu este un poem: i se văd schemele). Un prieten îmi spune: "nu-ți place romanul, pentru că nu poți face decît jurnal intim". La care se poate replica: "cu atît mai bine". De fapt, sunt într-adevăr înclinat a crede că nu sunt în stare să fac o construcție artistică. încerc să fac o nuvelă a copilăriei. întîmpin dificultăți pentru că vreau să
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
poate replica: "cu atît mai bine". De fapt, sunt într-adevăr înclinat a crede că nu sunt în stare să fac o construcție artistică. încerc să fac o nuvelă a copilăriei. întîmpin dificultăți pentru că vreau să mă exprim ca în jurnal: sunt sincer. Știu, e totdeauna suspectată posibilitatea sincerității directe și conștiente; e-o sinceritate care nu coboară în adîncimi; dar nici romanul, proza literară nu poate face asta. Visul poate face asta, și poezia. Jurnalul e însă mai valabil decît
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
să mă exprim ca în jurnal: sunt sincer. Știu, e totdeauna suspectată posibilitatea sincerității directe și conștiente; e-o sinceritate care nu coboară în adîncimi; dar nici romanul, proza literară nu poate face asta. Visul poate face asta, și poezia. Jurnalul e însă mai valabil decît romanul. Paris, 10 August 1939. întors de la țară, revin într-un Paris plin de așteptare și febră. Presentimentul războiului. Agonia. Europei? Elitele presimt moartea. Mă-ntorc în București, curînd. Va fi, cred, nevoie să fiu
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
politicii de deznaționalizare, lingvistul și filologul Cipariu ne apare ca un apărător tenace al "tezaurului limbii", în care vedea însăși puterea de viață și dăinuire a națiunii noastre. Istoria literară din ultimii ani a relevat și calitățile lui de scriitor: Jurnalul său ne amintește de Amintirile... humuleșteanului Creangă (evocarea casei părintești, chipul mamei și al tatălui, obiceiurile satului, credințele și superstițiile rustice). Imaginile din copilărie, îmbrăcate în vraja duioasă a amintirilor, respiră, ca și la Creangă, un aer de nostalgie. La
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]