1,874 matches
-
vorbit eu. "Unul dintre marii noștri violoniști cu renume mondial, George Enescu, a spus la o adunare de intelectuali când i s-a dat cuvântul: Aș prefera să cânt în loc să vorbesc. Cuvintele acestea mai fuseseră spuse cândva de un umil lăutar țigan. Enescu l-a înnobilat. Aș putea să spun și eu astă-sară că aș prefera să-mi citiți unele din cărțile mele, care au început a se tipări în traduceri rusești. Prefer să scriu în loc să vorbesc; sunt mai mult scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
afacerile lui, la Iași, și ea nu se dă dusă de la țară. Îi vine câte-un musafir doi, ea nu șede acasă, se plimbă cu oaspeții toată ziua prin părțile cele mai frumoase ale moșiei și la hapcă. Duminica chiamă lăutarii și face joc la poarta curții. Se strânge satul la priveală și flăcăii și fetele joacă. Acu într-o Duminică, era un flăcău mai chpeș, curat îmbrăcat, al unei văduve. Cucoana a trimes pe fete să-i spue să vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Fălticeni, își amintește învățătorii pe care i-a avut dar și momentul când l-a cunoscut pe Mihail Sadoveanu "un băițoi mare parcă era fiu de lipovan"(p.45). Frânturi din viața cotidiană a Fălticenilor sunt surprinse prin "taraful de lăutari a lui Anghel Balica" alcătuit din opt cântăreți "și mort să fi fost tot te sculai, așa cântau de frumos" (p.46), taraful lui Balica, fiind cel mai vestit din zona Fălticenilor. Un alt episod este cel cu protopopul Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o chema Olga. Era foarte frumoasă și vorba lui M. Eminescu, [11] era fragedă ca o floare albă de cireș. Era frumoasă, s-o rupi în genunchi! Când își sărbătorea Iorgu Mironescu patronu lui la Sfântul Ghiorghi, venea taraful de lăutari a lui Anghel Balica, alcătuit din 8 cântăreți și mort să fi fost, tot te sculai, așa cântau de frumos. Cine lua parte la sărbătorirea patronului lui Iorgu Mironescu? Dl.Costică Mălinescu, om foarte frumos și de petrecere, cu Dna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dacă simt din ce în ce mai mult că nu mai am inimă? Dacă ți s-ar da ție să faci un proiect de sfârșit al lumii, cum ar arăta acesta? Cum ar suna "Apocalipsa după Flora"? Ar fi o chermeză, cu sau fără lăutari, undeva într-o poiană, vara, șapte zile și șapte nopți la rând, unde o minte luminată ar vorbi neîntrerupt despre adevărurile eterne (și absconse), iar toți ceilalți comeseni, o sută, l-ar privi cu cinism pe față, l-ar scuipa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
curând un simbol), resimțită ca "impură", ca o simplă anecdotică a "devenirii întru ființă". Este explicabilă așadar iritarea pe care i-o provoca tagma oamenilor de litere, altceva decât, de regulă, specialiști în greaca veche, însă în vederile sale "urechiști", "lăutari". Ni-l putem imagina mustrându-i cu severitate, socotindu-i neîmpliniți pentru că nu și-au însușit limba lui Platon, pe Arghezi și pe Bacovia, pe Sadoveanu și pe Rebreanu. O asemenea mustrare i-a făcut-o postum și lui P.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
săracilor și streinilor”. Breasla avea și o viață juridică destul de strictă, dacă ținem cont de pedeapsa maximă care se aplica: 100 de toiege și închiderea dughenei. Biserica exercita un control asupra modului de organizare și de funcționare a breslelor. Breasla lăutarilor (scripcarilor). Din al doilea catastih, întărit la 17 februarie 1795 de episcopul Hușilor, Veniamin Costachi, aflăm că era cea dintâi breaslă din Moldova. Scripcarii hușeni erau „robi mănăstirești și boierești”, adică ai Episcopiei, care i-a cumpărat, i-a schimbat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
boierești”, adică ai Episcopiei, care i-a cumpărat, i-a schimbat sau i-a primit în dar. Așa se și explică așezarea cartierului țiganilor, chiar lângă Episcopie. Se prevăd condițiile primirii de străini în breaslă. Punctul 4 al Catastihului breslei lăutarilor din Huși din 2 iunie 1792 prevedea că meșterul străin „așezându-se la breaslă, să aibă a da o pereche de papuci starostelui și 6 potronici la breaslă banii vedrii”. Statutul breslelor lăutarilor specifica, totodată, că „feciorul de herar, sau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în breaslă. Punctul 4 al Catastihului breslei lăutarilor din Huși din 2 iunie 1792 prevedea că meșterul străin „așezându-se la breaslă, să aibă a da o pereche de papuci starostelui și 6 potronici la breaslă banii vedrii”. Statutul breslelor lăutarilor specifica, totodată, că „feciorul de herar, sau de bucătar, de vizitiu de va învăța scripcăria, să aibă a da un leu la breasla cutiei și 1 leu starostelui și 3 potronici a vedrii”. Breasla lăutarilor, ca și breasla ciobotarilor, acorda
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
breaslă banii vedrii”. Statutul breslelor lăutarilor specifica, totodată, că „feciorul de herar, sau de bucătar, de vizitiu de va învăța scripcăria, să aibă a da un leu la breasla cutiei și 1 leu starostelui și 3 potronici a vedrii”. Breasla lăutarilor, ca și breasla ciobotarilor, acorda ajutor material bisericii și celor săraci. Catastihul breslei lăutarilor din Huși constata că banii strânși din breaslă timp de un an „să aibă a-i strânge la cutia cea pecetluită și la ziua praznicului deschizând
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bucătar, de vizitiu de va învăța scripcăria, să aibă a da un leu la breasla cutiei și 1 leu starostelui și 3 potronici a vedrii”. Breasla lăutarilor, ca și breasla ciobotarilor, acorda ajutor material bisericii și celor săraci. Catastihul breslei lăutarilor din Huși constata că banii strânși din breaslă timp de un an „să aibă a-i strânge la cutia cea pecetluită și la ziua praznicului deschizând-o la episcopie, fiind starostele de față împreună cu breasla cu câți bani se vor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
starostele de față împreună cu breasla cu câți bani se vor afla să cumpere făclii, untdelemn, tămâie, să se ducă la biserica hramului lor; iar ceea ce va rămâne să împartă la săraci și la alte faceri de bine, la lucruri creștinești”. Lăutarii din Huși foloseau o metodă specifică de luptă împotriva concurenței neloiale. Catastihul lor preciza următoarele: „Meșterul de la țară de va veni, să cînte numai la ziua târgului, să aibă a da 2 pot., după obiceiu și a doua zi, să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
femeile și copiii din vecinătate, nu am șovăit... [Mă îndurera să văz, trecând pe lângă terasa hotelului sau oprindu-se și privind cu jind, ochii mari ai micilor țărani, așa de slăbuți pe când oaspeții Palace-lui mâncau din belșug și ascultau la lăutari. Am organizat cu destulă greutate, căci s-au ivit diferite incidente între publicul evreu și [publicul] român. Cel român era condus din nenorocire de un d. Teodorescu de la Gazeta Bucureștilor. Eu am bănuit că era o înscenare, ca să nu reușească
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
el. A doua zi s-a înfățișat la judecată, dar dezbrăcase hainele și le aducea pe braț! A fost condamnat la închisoare. Nu știu cât a stat acolo. D. Radu Polizu, la Govora, s-a certat cu un ofițer ungur, care cerea lăutarilor cântece și marșuri ungurești. Lăutarii nu le-au cântat, dar el a fost arestat în camera hotelului. La percheziție s-au descoperit manifeste și protestul miniștrilor liberali. A fost expediat în Moldova. Costăchel Sturdza, condamnat la 6 luni fortăreață, a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a înfățișat la judecată, dar dezbrăcase hainele și le aducea pe braț! A fost condamnat la închisoare. Nu știu cât a stat acolo. D. Radu Polizu, la Govora, s-a certat cu un ofițer ungur, care cerea lăutarilor cântece și marșuri ungurești. Lăutarii nu le-au cântat, dar el a fost arestat în camera hotelului. La percheziție s-au descoperit manifeste și protestul miniștrilor liberali. A fost expediat în Moldova. Costăchel Sturdza, condamnat la 6 luni fortăreață, a fost dus deocamdată la Vâlcea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Și o nouă ploaie de petre distruse transparentul cu desăvârșire, de nu mai rămase nici un petic din el. Iar publicul, în loc să ieie partea grecoteiului, făcu imediat cauză comună cu noi și prinse să strige: Muzica!... Hora Unirei!... Atunci tarafurile de lăutari, cari în atâtea rânduri și-au văzut scripcele 12 și cobzele lor umplute cu sorocoveții 13 și irmilicii noștri, intonară în aplauzele frenetice ale publicului întreg Hora Unirei, vestita horă a lui Alecsandri, care era cântecul înălțător, hrana noastră sufletească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
trăiau la țară simplu, în mod patriacal și în strânsă intimitate unii cu alții. În fiecare toamnă, după ce-și umpleau coșerile și hambarile cu pâne23, ei se vizitau pe la moșiile lor; ziua făceau vânaturi, sara stăteau la masă cu lăutari care le cântau pe gâtul scripcei cântece de cele lungi bătrânești ce-i gâdileau la inimă, și așa o duceau într-o petrecere până-n iarnă de la moșie la moșie, de vuiau satele și pădurile de cheful boieresc. Erau primitive, barbare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
miere se cumpăra o moșie, pe când fiecare își făcea numai atâta semănătură cât îi trebuia pentru casă, iar restul pământului era acoperit cu turme de vite și herghelii de cai, pe când icosarii 24 și galbenii serveau pentru a umplea cobzele lăutarilor și a cumpăra șaluri turcești pentru podoaba cucoanelor. Da, erau barbare acele vremi, dar aveau și ele partea lor bună precum și civilizația de astăzi are partea ei rea. Nu erau pe atunci partizi politice care să vrăjmășască oamenii, nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când râdea în deal la Trei fagi, cascadele glasului lui se auzeau tocmai în vale la Stânca lui Negri. El era vecinicul iscoditor de petreceri. Nici un vânat, nici un chef, nici o serenadă cu lampioane la cascadă, nici un prânz în pădure cu lăutari, nici o excursiune la Poiana Sărată sau aiurea nu se făcea fără imboldul lui Codreanu. Ei, Codrene, ce mai plănuiești, îl întrebai eu, pe când el admira ghibăcia turcului în meșteșugul văcsuitului 122. Am înjghebat pe mâni, dac-a fi vreme bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sănătăți, istorisea anecdote cu haz, priveghea ca nimene să nu rămâie în urmă cu paharul, într-un cuvânt da mereu cep entuziasmului și butoaielor cu vin. Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu Lăutariul cu cobza în mână, cu fața zbârcită ca o ciupercă, cu poala antereului aninată de brâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe care Alecsandri l-a cântat, care a cântat și el la mesele multor boieri și fii de boieri, pe când era belșug în țară, de-i curgeau galbenii nenumărați în cobză. Să trăiți, boieri dvs.!..., zise el. Eu sunt Barbu Lăutarul Starostele și cobzarul, Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care, întovărășite de glasul lui bătrânesc, deșteptau amintiri din alte timpuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și aceste din timpuri apuse și care se împărecheau așa de bine cu cântecul bătrânesc. Iată că în momentul când el cânta mai cu foc, Buiucliu și Burada se ridicară iute de pe scaunele lor, înșfăcară câte o vioară din mâinile lăutarilor și așezați unul la dreapta și celălalt la stânga lui Barbu începură să cânte împreună cu el. O! Atunci a fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întâmpinat pe noii lăutari care cântau frumos de tot, mai frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lor, înșfăcară câte o vioară din mâinile lăutarilor și așezați unul la dreapta și celălalt la stânga lui Barbu începură să cânte împreună cu el. O! Atunci a fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întâmpinat pe noii lăutari care cântau frumos de tot, mai frumos decât adevărații lăutari, mai frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
unul la dreapta și celălalt la stânga lui Barbu începură să cânte împreună cu el. O! Atunci a fost momentul culminant al entuziasmului. Un ura frenetic și nesfârșit a întâmpinat pe noii lăutari care cântau frumos de tot, mai frumos decât adevărații lăutari, mai frumos decât ar fi cântat ei însuși altă dată, pentru că atunci erau încălziți de ospățul câmpenesc și mai știu eu de ce alte focuri nemărturisite? Apoi dânșii schimbară cântecul de jale într-un cântec de brâu de acelea care îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
părechi, un joc năstrușnic, pe iarba verde, un joc cum nu s-a mai văzut în via lui Șendre, de răsuna pământul sub bătaia călcâilor, de ne venea nouă înșine sufletul la gură. Trageți, măi? Să turbe cățeaua!... strigam noi lăutarilor, aruncând cu pălăriile într-înșii. Dar și ei, mai ales lăutari-boieri, cum îi numeam noi, nu se lăsau mai prejos; electrizați, fermecați, ei nu-și puteau stăpâni mișcările, țineau tacul cu mânele, cu capul, cu picioarele, și din strunele nebune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]