1,534 matches
-
ducă el la capăt dintr-un motiv simplu: voia să afle ce puteau să însemne cuvintele băiatului, șaradă cu care se culcase și se trezise în minte. Trebuia să profite, din păcate, de durerea proaspătă, când oamenii nu-și pun lacăt la gură. Ajunse la ora patru și jumătate, exact când apunea soarele. 4 Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Primul redactor de la Universul își pierduse obișnuința scrisului. Era capul limpede al gazetei, controla, îndrepta, dar rareori mai lua tocul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Probabil, erau colegi de școală sau de clasă. Alături, se afla și un tânăr care, chiar de la începutul călătoriei, cedase locul unei femei, iar acum, călătorea tot în picioare, lângă valiza lui din lemn de brad de care atârna un lacăt imens și pe care, la nevoie, ar fi putut-o întrebuința drept scaun de campanie. Mignonă, trasă prin inel, femeia, căreia îi cedase locul, nici tânără nici bătrână, era plăcută la vedere și impunea respect. Îmbrăcată într-un costum de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și șapte de ani, că avea o hârtie în buzunar care-i garanta un viitor mai mult sau mai puțin decent, iar biletul de călătorie îi asigura drumul până acasă. Mai avea ceva: o valiză din lemn de brad cu lacăt uriaș. Ar fi vrut să arunce lacătul pe fereastră; dar dacă s-ar fi deschis, din greșeală, minunata lui valiză și ar fi ieșit la iveală conținutul, ar fi roșit până la urechi și nu ar mai fi îndrăznit să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
hârtie în buzunar care-i garanta un viitor mai mult sau mai puțin decent, iar biletul de călătorie îi asigura drumul până acasă. Mai avea ceva: o valiză din lemn de brad cu lacăt uriaș. Ar fi vrut să arunce lacătul pe fereastră; dar dacă s-ar fi deschis, din greșeală, minunata lui valiză și ar fi ieșit la iveală conținutul, ar fi roșit până la urechi și nu ar mai fi îndrăznit să se considere drept o persoană respectabilă și puțin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nesigur pe celălalt trotuar singura avere cochilia, așa și el, tot solitar, cu o întârziere de patru-cinci ani, plus încă o jumătate de oră, își va duce acasă la părinți singura avere o valiză din lemn de brad cu un lacăt uriaș și cu un conținut discutabil. Față de el, melcul avea un avantaj evident, își ducea casa în spate. Bidaru Costică ce alt avantaj ar putea avea? Într-adevăr, va ajunge la destinație cu o diplomă și o repartiție în buzunar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când și el a parcurs același drum cu o mapă în mână, în direcția indicată, spre apus, cu răsăritul în spate, pe un drum pe care nu a mers niciodată, dar pe care îl cunoștea. Valiza grea din lemn cu lacăt mare și-o aruncase undeva, într-o magazie. Acum îi era rușine cu ea. În schimb, această valiză de carton, pentru el atunci, avea o anumită semnificație. Se apropia de treizeci de ani și tot necăsătorit. Presiunea asupra lui creștea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
palizi, precum păpușile din ceară, căutându-și, cu coatele rupte, fiecare câte-un locșor! Până la urmă au încăput cu toții și am tras imediat toate cele cinci fermoare. De teamă să nu-i pierd, am încuiat fiecare fermoar cu câte un lacăt, iar cheile le am în buzunarul de la geacă. Mi-e milă de ei că stau închiși, dar nu am ce face. Dar cu cealaltă geantă ce ai făcut? Se-nțelege... I-am înghesuit pe toți diavolii. Numai că, am uitat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
capitală. Știi ce sfat i-am dat? Ce sfat? Să presoare sare în urma ei și să fie bucuros că a scăpat de ea, iar dacă cumva i-ar trece prin minte să se întoarcă, să-și ferece ușile cu șapte lacăte și să n-o primească chiar de s-ar întinde ca o râmă! Dar nu cred că a înțeles mare lucru din ce i-am spus... Acest dialog a avut loc între soții Bidaru în prima zi de toamnă a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încuie repede. Pe semne, în mediul unde își desfășura activitatea, la pregătirea “bombelor” se închideau ușile. Domnul Bogdan făcu remarca: Nu e nevoie de așa ceva. Aici, la noi, nu se încuie ușa. Noi n-avem nimica de ascuns, domnule Grig. Lacătul, gratiile și ușa ferecată nu fac altceva decât să trezească numai curiozitatea și suspiciunile, adică boala. Noi nu avem nevoie de boală. 3. Aceasta putea să sune și că în cele mai multe familii, la o anumită oră, se discută numai cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
scosesem un cuvânt toată ziua, de la discuția înfiripată cu șefa clasei. Jucam rolul enigmaticului dur. L-am privit pe Marele Bronz drept în ochi, am dus degetul peste buzele strânse, omul a priceput că există și mari secrete păzite cu lacăte grele și dus am fost. Când am ieșit din Ferentari, troleul ducea cu el un om victorios. Sfatul Ninetei prinsese: "Joacă tare; altfel ieși flenduri din Ferentari!" Și mi-a mai zis Nineta ceva: "Să nu te dai mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
viață..." Mama a devenit o adevărată tornadă: "Nenorocitule! Îi dai fiului meu, de ziua lui, busuiocul, floarea pe care o ducem la morți? Îi dai fiului meu iarba fiarelor, nenorocita asta de floare despre care tâlharii spun că deschide orice lacăt, sparge orice încuietoare, orice lanț? Pentru asta vrei să-l pregătim pe acest copil? Pentru lumea bandiților? Și mai ai și curajul să spui aici, în casa mea, tu, care-ai ținut tovărășia tuturor pușcăriilor, tuturor tâlharilor, că este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este și un fir de iarba fiarelor, el va fi singurul care se va lăsa la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
brațe. Mă mai putea atunci apropia cineva de un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă, ți-am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
stilați... Ne-ați putea spune numele lui? Noi ne-am străduit, dar n-am dat peste el... Vorbise profundul. Hopa! Era la mișto... Băieții făcuseră săpături. Știau că unchiul nu există. Știau, dar nu erau prea siguri... Tata, semn către lacătul de la gură; interdicție de la marele unchi. Eu, cu aceeași autoritate, confirm tot cu gimnastica pozitivă a părții gânditoare a corpului... Ne-ar interesa Jurnalul. Vorbesc despre Jurnalul pe care l-ai citit la căpătâiul lui Onuț, dispărutul... Hopa, hopa... Schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se Înclină, dar sunt sigur că nu există motive să-ți ceri scuze. — Omul acesta este de pază la prizonieri. — Cred că ați capturat o groază. Felicitările mele. — Doi bărbați și o femeie. — În cazul acesta, Îmi imaginez că un lacăt bun, o santinelă, o baionetă, o pușcă și douăzeci de cartușe au rezolvat probema. Maiorul Petkovici Își trecu limba peste buze. — Evident, poliția știe mai bine cum se păzește un prizonier. Mă Înclin În fața cunoașterii ei superioare. Scoate lucrurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urmă, m-am adunat și am început să citesc: “Dragule drag. De-ai ști ce foc îmi pârjolește inima, ai veni până diseară. Cum știu, însă, că pentru un asemenea drum trebuie ceva timp să te pregătești, am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te aștept ca pe o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că bătrânul e stăpân deplin asupra Zânei. Orice greșeală a ei ar aduce cine știe ce ponoase pentru biata fată” - m-a făcut atent gândul de veghe. “Amice, eu cred că dragostea îi surdă și oarbă, fiindcă degeaba încerc eu să pun lacăt pe inimă și pe gânduri, că ele tot o iau razna”. “Eu te-aș sfătui să faci câțiva pași spre locul tău de recreere și ai să vezi cum ți se limpezesc gândurile”. Nu am replicat nici într-un fel
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de tot, pentru cele de trebuință. Și după? O mașină nou-nouță. Vasile a lu' Banditu' s-a arătat mulțumit și s-a hotărît să fure icoana pentru Simion Bratu, păgînul acela, blestemat să-i fie numele. Pălimarul nu cumpărase un lacăt nou, nu se îndura să rupă din ce i se cuvenea și utiliza un lăcătoi uriaș care nu se închidea. Banditul s-a furișat prin beznă, a intrat în biserică exact la țanc, cînd îl căuta un trăsnet pe afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cîntar. Șirul gros, cam de cinci oameni și lung ca de vreo două sute este flancat de navete și lăzi ca să nu se atașeze șmecherii pe de lături. Primii cincizeci nu părăsesc niciodată ușa aceea Îngustă, nici cînd este Închisă cu lacăt. Așteaptă aici zi și noapte să pice ceva: unt, brînză, ouă, vin, vodcă, cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
telefon, un teanc de hîrtii În neorînduială, o scrumieră cu cîteva chiștoace În ea. LÎngă pereți bănci lungi de lemn negeluit, pe un suport metalic, vopsit În verde, un televizor Diamant cu butoanele scoase. În colț un dulap Închis cu lacăt, deasupra lui două cești de cafea, o savonieră goală, un sertar cu șină pripășit probabil din fișierul unei biblioteci de cartier. Aici se Înregistrează tot; ce, cît, cum? Biroul șefului. Și dintr-odată Încep să Înțeleg. Mă plimb printre silozurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Propulsorul 1“. 9. Scaun directorial. La dreapta tăietorului de iarbă, un scaun rotativ de birou, ușor uzat, cu tapiserie albastră. Ca majoritatea scaunelor de birou, acesta avea roți, însă erau blocate cu cinci sau șase lanțuri de bicicletă, mai multe lacăte și-un blocaj de volan. Pe șezutul lui se afla un arac. 10. Pisoiul Ian. Dormind. 11. Umerașe. Mai multe duzini de umerașe aranjate în jurul marginilor scândurii din față. Umerașele fuseseră unite între ele la nivelul cârligelor sau de la cârligul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un număr În Încăperea vecină, și Întorcînd capul Îl văzu pe domnul Rennit vorbind la telefon: privirea lui speriată rătăcea de la Rowe la bucata de sendviș, ce i se părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pădure magică se află o cetate, cu un castel măreț unde locuim noi, elfii. Castelul are milioane de camere, doar una este specială, deoarece pe plăcuța de pe ușa de la intrare scrie ,,INTERZIS!!!”. Încăperea nu este păzită și nici nu are lacăte la intrare. Sunt multe legende care vorbesc despre elfii ce au intrat și nu au mai ieșit de acolo. Într-o zi, trecând pe coridorul unde se afla și acea cameră, am văzut că ușa era întredeschisă. La început mi-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
zăvoaiele de pe malul Siretului, dar, chiar în lipsa lor, cererea putea fi iscălită de nevastă. La o casă echipa găsi poarta legată. Tăind sfoara cu cuțitul, tînărul în scurtă de piele ordonă celorlalți să intre. În vreme ce toți ne uitam nedumeriți la lacătul de pe ușă, șeful ne ceru să-l urmăm. Am dat colțul casei și, încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]