6,022 matches
-
se dea nici o cale de scăpare? Era cu adevărat sortit să fie sacrificat ca un miel nevinovat în jocul de neînțeles al celor puternici? în vreme ce se lăsa astfel cuprins de disperare, văzu strălucind în iarbă, foarte aproape de piciorul său stâng, lama unui pumnal. După câteva clipe de teribilă nehotărâre, aruncă în jur o privire iute și, cu o mișcare imperceptibilă, acoperi lama cu bocancul; după care se aplecă, prefăcându-se că își aranjează legăturile încălțărilor, și, fulgerător, puse mâna pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al celor puternici? în vreme ce se lăsa astfel cuprins de disperare, văzu strălucind în iarbă, foarte aproape de piciorul său stâng, lama unui pumnal. După câteva clipe de teribilă nehotărâre, aruncă în jur o privire iute și, cu o mișcare imperceptibilă, acoperi lama cu bocancul; după care se aplecă, prefăcându-se că își aranjează legăturile încălțărilor, și, fulgerător, puse mâna pe el, strecurându-l între călcâi și bocanc. Gestul acela - absolut inutil, de vreme ce era înconjurat de cei care intenționau să-l omoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Fulgerător, cu marginea tăioasă a scutului său strâmbat și spart de lovituri, romanul lovi în partea din mijloc scutul adversarului, i-l împinse la o parte, forțându-l astfel să-și lase garda, și fandă fulgerător. Cu o precizie implacabilă, lama îl atinse pe Gualfard la gât, singurul punct rămas în parte descoperit de armură. Din mulțime se ridicară atunci strigăte de oroare și stupefacție, cărora le urmă o tăcere de gheață. în vreme ce armele sale se prăvăleau pe caldarâm cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e adevărul. în vreme ce Chilperic încrucișa brațele și se rezema de perete, cercetându-l atent, Sebastianus se simți prins în laț. Privirea rece și atentă a lui Gundovek îl măsura din cap până în picioare țintuindu-l pe linia - subțire ca o lamă de brici - ce desparte minciuna de adevăr. înțelese că ar fi fost inutil să se arate jignit. — Eu... Nu pot, firește, să știu mai multe decât comandantul meu, dar pot să-ți garantez pe onoarea mea că intenția lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apărându-se dezordonat și puțin eficace. Cu furie, Sebastianus își făcu loc și îl doborî pe unul din ei, în vreme ce acesta își pregătea sulița să-l lovească pe războinicul cu creastă. Bărbatul încă nu se prăbușise și arma sa cu lamă lungă și curbată, gândită astfel pentru a produce răni îngrozitoare, trecea în mâinile lui Sebastianus, care, lăsându-i lui Maliban sabia nu prea folositoare în lipsa unui scut, se folosi de acel moment pentru a lovi mortal câțiva adversari. în scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
intra hunii. Cei doi ofițeri schimbară o privire plină de îngrijorare. Sebastianus mai întrebă câți oameni avea cu el Eudoxiu pentru acea acțiune. Chinuit de Metronius, care, ținându-l de păr, îi trăgea capul înapoi și îi împungea gâtul cu lama, Eucherius răspunse cu voce sugrumată: — Nu știu exact, dar Bassianus îmi spusese că ar trebui să fie vreo treizeci, împărțiți în mici grupuri, ca să nu bată la ochi. Divicone, pe care Vitalius îl lăsase iarăși să se apropie, confirmă: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vreau să spun? Pe trei r-â-n-d-u-r-i! înțelegeți sau... O voce ironică, sonoră și tăioasă, se auzi în spatele său: — Hai, las-o baltă, soldățelule! Furios, Metronius se întoarse, căutându-l din ochi pe cel care vorbise, și întâlni imediat vârful unei lame la un deget de gâtul său. Cel care o ținea în mână era un bărbat pe la patruzeci de ani, înalt și robust, cu o barbă deasă și neagră. Unde te crezi, tinerelule? Doar nu suntem pe câmpul de manevre aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
țepușa de frasin care-i sfâșia carnea, dădu îndărăt, clătinându-se, până ajunse cu spatele la zidul de piatră al turnului. De îndată, Sebastianus fu lângă el pentru a-i da ultima lovitură. Cu o clipă înainte de a-i primi în pântece lama, Eudoxiu îl privi cu ochii strălucind de exaltare; cu buzele lățite într-un zâmbet răutăcios, mârâi sarcastic, cu furie: — Acum e prea târziu, Prefectule! în timp ce bagaudul, lovit de moarte, se ghemuia la poalele zidului, alți adversari se iviseră deja lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și cu părul negru, lung și răvășit, care îi conferea, împreună cu barba neîngrijită, o înfățișare sălbatică și neliniștitoare. Purta cămașa de zale a soldaților auxiliari și pantaloni militari, dar singura sa armă era un soi de suliță scurtă, cu o lamă lată și puțin încovoiată, luată probabil de la un războinic hun. Omul se întorcea către ceilalți membri ai grupului și, cu strigăte răgușite, îi incita să-l urmeze. Sebastianus întinse mâna să-l apuce și să-l oprească, însă acela, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bătrânul secretar al lui Magister, un servitor tânăr și două gărzi de corp uriașe, impasibile. Etius zăbovi câteva clipe, fixând gânditor ieșirea din cort, în vreme ce de afară se auzeau tropotul cailor căpeteniilor aliate și ai escortelor acestora; apoi, bătând cu lama pumnalului în palma celeilalte mâini, se întoarse spre harta încă deschisă pe masă. în cort se lăsa din nou tăcerea, spartă doar, din când în când, de pasul cadențat al paznicilor de rond și de vocile scăzute ale soldaților adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și explicații sigure. într-o noapte, s-a strâns o ceată formată din mahalagii înarmați până-n dinți, căci omului când îi e frică se adună în haite și se înarmează, chiar și atunci când cauza fricii nu poate fi suprimată de lama vreunui cuțit. Au spart cu topoarele ușile și au năvălit înăuntru. O duhoare pestilențială de vegetație în descompunere le-a oprit pentru o clipă înaintarea. Tălpile tăbăcite și ghetele scâlciate s-au afundat în grosimea și moliciunea covoarelor persane. Au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că era noapte, dar mi-a venit în minte imaginea mergătoarei pe funie care-și ține echilibrul cu ajutorul unei umbrele. Apoi, când ne-am apropiat unul de altul, am văzut că de fapt ținea pe umăr câteva coase ale căror lame despicau vântul, șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de genul: "Ia ssseama la coassse... Sssunt assscuțite șșși nu șșștii când...". Apoi a trecut cumva prin mine. Totul a durat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
va necăji. Nu va cunoaște dragostea de femeie, da' din ea va pieri. Va putrezi, da' nu în pământ, după datină. Nu-și va da duhul de bătrânețe, da' nici de boleșniță, nici de rană de pușcă, da' nici de lamă de cuțit. Hârdăul cu murdărie îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nici cu nisipul umed, nici cu cenușa amestecată cu leșie, nici cu detergenții mai noi apăruți puzderie după revoluție. Lingurile și farfuriile stăteau strâns lipite unele de altele și, dacă voiai să te folosești de ele, trebuia să apelezi la lama unui cuțit, altfel riscai să le Îndoi sau chiar să le faci bucăți. Mașa se apucase deja să umble la sertare, Însă Extraterestrul, care ațipise pe scaun, o opri din avânt: - N-are nici un rost să te obosești, dragă Mașenca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
apoi silabisi. „Poți să-mi spui și mie cucoană, cum se face de ai În casă un stoc de douzeci de suluri hârtie igienică, În timp ce În magazinele statului nu se mai găsește acest produs de ani de zile...? Iar aceste lame de bărbierit „Gillette” plus apa de colonie franțuzească, de unde a apărut În casa voastră...? Cu lame indigene tușea dacă-și bărbierea mutra lui de câine dezgustător...? Oricum, totul se confiscă până ce vom deslega misterul providenței lor...! Am zis și, am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un stoc de douzeci de suluri hârtie igienică, În timp ce În magazinele statului nu se mai găsește acest produs de ani de zile...? Iar aceste lame de bărbierit „Gillette” plus apa de colonie franțuzească, de unde a apărut În casa voastră...? Cu lame indigene tușea dacă-și bărbierea mutra lui de câine dezgustător...? Oricum, totul se confiscă până ce vom deslega misterul providenței lor...! Am zis și, am terminat investigația...?” Suficient de timorată, Atena nu opuse rezistență, de fapt nici nu avea vreo șansă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
expresii!). După ce duse șervetele de hârtie, cele leoarcă și cele uscate, Înapoi În bucătărie, Sammler Își tăie câteva felii de salam cu cuțitul de bucătărie cel mare (Margotte părea a nu avea cuțite mici și ceapa o secționa cu aceste lame mari). Făcu un sandwich. Colman’s English Mustard 1, Încă muștarul lui favorit. Sucul lui Margotte de merișor fără calorii. Neputând găsi pahare curate, sorbi dintr-un pahar de hârtie. Senzația de ceară era neplăcută, dar ieșea din casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu la cigale și la fourmi. Furnica a fost cândva eroul, dar acum greierele face tot spectacolul. Tatăl meu m-a Învățat matematici și franceză. Cea mai mare temere a tatălui meu a fost că studenții lui vor tăia cu lama Encyclopedia Britannica și vor pleca cu articolele ca să le studieze acasă. A fost un om simplu. Datorită lui, am iubit și iubesc literatura franceză. Mai Întâi În Calcutta și apoi În Manchester am studiat-o până interesul meu pentru știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din onix negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca sigur doamnele se strecurau aici din când În când să se radă pe picioare cu ea. Sammler nu avea chef să caute o altă lamă la etaj. Dormitorul principal era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca sigur doamnele se strecurau aici din când În când să se radă pe picioare cu ea. Sammler nu avea chef să caute o altă lamă la etaj. Dormitorul principal era serios avariat de apă. Doamnele trăseseră saltelele de pe paturi Într-un colț unde era uscat. Doctorul Lal dormise În camera de oaspeți. Wallace? Poate Își petrecuse noaptea stând În cap ca un yoghin. Brusc Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
etaj. Dormitorul principal era serios avariat de apă. Doamnele trăseseră saltelele de pe paturi Într-un colț unde era uscat. Doctorul Lal dormise În camera de oaspeți. Wallace? Poate Își petrecuse noaptea stând În cap ca un yoghin. Brusc Sammler lăsă lama jos, se opri pentru o clipă și se uită lung la sine În oglindă, fața mică, uscată, „tăbăcită“ fiindu-i năpădită de un val puternic de culoare. Până și ochiul stâng, umflat, opac, de guvid i se lumină oarecum. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi fost inflamate și erau pline de o miriște scurtă și neagră. Urăsc când femeile se zgârie în halul ăsta și spun că se îngrijesc, astfel. Mai bine tufa crescută în toată regula a franțuzoaicelor decât scrijelirea asta mizerabilă cu lama. Sunt atât de drăguți, a zis Elaine despre cercei, de unde i-ai luat? Sandy Pabblem, directorul, e foarte doritor să aibă foști elevi ai școlii, ca Elaine, printre profesori. Își închipuie că asta face o impresie bună faptul că ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înaltă de-atât. Măsurând abia un metru și cincizeci și doi de centimetri, Jina avea posibilitatea să tragă cu ochiul la o sumă de locuri sensibile. Gâturi palide, mere ale lui Adam fremătătoare, firele de păr de sub bărbie pe care lama aparatului de ras le ratase. Bărbatul ăsta era bronzat până-n dreptul cămășii, dar, atunci când respira profund, așa cum a făcut când Jina a început să se îndrepte către el, de sub gulerul cămășii s-a ițit o piele catifelată și rozacee. Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care respiri, gândești sau îți miști brațul. Cum te simți când pătrunzi într-o încăpere și, dintr-o dată, toată lumea tace. Alice a scris despre impresia că nu era compusă din carne și oase, ci din obiecte tăioase - cioburi de sticlă, lame, bucăți ascuțite de metal. Fiecare pas însemna o durere sfâșietoare. După liceu, Alice a devenit și mai prolifică. În facultate, după ce John Aberdeen i-a dat papucii, a umplut un jurnal întreg cu descrierea idilică a vieții pe care ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]