15,723 matches
-
În epoca de dinainte de fundarea Romei (Wilhelm Putz, Manual de geografie și istorie antică, p. 412-413). Pliniu cel Bătrân mai vorbește de un trib În părțile de apus ale munților Alpi, numit decites, o denumire grecizată ce corespunde la forma latină vulgară deciani. Acești deciani ocupau o Întreagă regiune a Alpilor maritimi (Regio Deciatium, În fosta provincie romană Nicaea, unde se afla actualul oraș Nice). Pliniu Îi numără printre cele mai celebre popoare ligurice, ei fiind primii care s-au luptat
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
cca. 103 d.H), consul, orator și poet roman ne amintește de cetatea Uxama din Hiberia, un oraș Înconjurat de ziduri „sarmatice”, În care locuitorii aveau „obiceiuri sarmate”. Același oraș figurează la Ptolemeu sub denumirea de Uxama Argelae. O inscripție latină descoperită În Lusitania pomenește de o femeie având epitetul local de Uxame(n)sis Argelorum, iar o inscripție din Tarraconia ne vorbește de un magistrat Iarum din Uxama că era din gintea Ambirodacilor. Deci locuitorii Uxamei erau numiți fie sarmați
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
lor, dovedesc că limba engleză este o limbă francofonă". Varujan Vosganian afirmase anterior că la nivelul UE sunt state care au cerut cu insistență o flexibilizare a ajutorului de stat. El a adăugat că din această categorie fac parte țările latine, în vreme ce statele anglo-saxone sunt pentru menținerea unor rigidități în acest domeniu, scrie Mediafax.
Vosganian, ironii despre politicienii care vorbesc "engleza francofonă" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37113_a_38438]
-
pe dimensiunea conjuncturală (măștile camuflând identitățile unor scriitori sau critici notabili) a făcut ca fondul acestui proiect să le alunece comentatorilor printre degete: modernitatea era aparent pusă între paranteze în favoarea unor poetici mult mai vechi, care era cel al satiricilor latini (Martial și Catullus, în primul rând). De aceea, mi se pare curios felul în care Mușina și-a renegat un posibil aliat și emul, pe Gabriel H. Decuble, care adopta, în volumul său de debut (Epistole... din 2001) o retorică
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
convingător. Mai mult: ea pune, paradoxal, accentul pe tipul de educație de care a avut parte Montaigne și care azi este ieșit, așa-zicând, din uz. Până la șase ani, Montaigne a fost obligat de tatăl său să vorbească exclusiv în latină. Generația eseistului va fi însă, spre deosebire de a tatălui, una pesimistă și realistă, pe fondul războaielor religioase și al epidemiilor care au însângerat Europa. Tolerant, pragmatic, ateu, Montaigne se proteja cu ajutorul umorului său amar contra bolilor și neputin- țelor vârstei. „Își
O englezoaică despre Montaigne () [Corola-journal/Journalistic/3724_a_5049]
-
regizoare, și ea cunoscută, se întâlnesc ca participanți la un festival de artă cinematografică, desfășurat trei zile într-un mic oraș de la Mediterana. Țara e nenumită, iar despre personajul narator, Paul, nu ni se spune mai mult decât că este latin. Provine, oricum, dintr-o țară latină, după cum și orășelul de la Mediterana este tot latin. Latinitatea este mereu invocată, alt fel de a vorbi despre exuberanță și pasionalitate. Sunt trei zile de vară încinse, de foc, cum sunt și trăirile celor
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
ca participanți la un festival de artă cinematografică, desfășurat trei zile într-un mic oraș de la Mediterana. Țara e nenumită, iar despre personajul narator, Paul, nu ni se spune mai mult decât că este latin. Provine, oricum, dintr-o țară latină, după cum și orășelul de la Mediterana este tot latin. Latinitatea este mereu invocată, alt fel de a vorbi despre exuberanță și pasionalitate. Sunt trei zile de vară încinse, de foc, cum sunt și trăirile celor doi care culminează, desigur, cu întâlnirea
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
desfășurat trei zile într-un mic oraș de la Mediterana. Țara e nenumită, iar despre personajul narator, Paul, nu ni se spune mai mult decât că este latin. Provine, oricum, dintr-o țară latină, după cum și orășelul de la Mediterana este tot latin. Latinitatea este mereu invocată, alt fel de a vorbi despre exuberanță și pasionalitate. Sunt trei zile de vară încinse, de foc, cum sunt și trăirile celor doi care culminează, desigur, cu întâlnirea trupească, atunci când s-au iubit „ca nebunii”. Trei
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
Epistola a fost publicată în cartea amintită mai sus. G. Călinescu îi mulțumește profesorului și istoricului literar Gheorghe Cordoș (n. 1890 - m.1983) pentru ajutorul acordat domnișoarei Georgeta Ghimpeanu. 6 Călugăr sau preot catolic. A se vedea pater în limba latină.
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
puțin captivant decât sublimul Tacit, acesta îi dă satisfacții serioase prin felul cum își strânge cu severitate micile capitole, compunândule din nimicuri încordate savant, și prin alternarea capitolelor scurte cu cele lungi (p. 33). Reține unele observații surprinzătoare ale istoricului latin (p. 37), afirmă că tâlcuiește cu plăcere anumite capitole (p. 43) sau, dimpotrivă, că transpunerea nu îl mai preocupă decât pentru exercițiu (p. 48). La un moment dat, își mărturisește intenția de a rivaliza în rigoarea compoziției cu scriitorul antic
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
limbilor clasice, în România. Inactuală, s-ar zice, deși Alexandru Cizek, Andrei Cornea, Ioana Costa, Mihnea Moroianu, Liviu Ornea, Mihaela Paraschiv și Zoe Petre, cei care răspund întrebărilor anchetei, ne conving că Antichitatea merită un viitor. Pentru că suntem o țară latină și, cu toate astea, spune profesorul Cizek, ocupăm ultimul loc în gintă ca prezență a latinei în programele liceale și universitare. Nemaivorbind că, dincolo de interesul strict filologic, orice intelectual ar trebui să-și cunoască bine limba, ceea ce nu se poate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3498_a_4823]
-
multe adevăruri. Tot el constată însă, aproape admirativ, dificultatea limbajului arghezian, de natură să-i dezarmeze pe cei care îl traduceau folosindu-se, deseori, de traduceri brute aproximative sau îl simplificau abuziv: „Sunt convocate toate cuvintele limbii, cuvântul de origine latină se învecinează, de exemplu, cu unul de origine slavă, arhaismul cu neologismul, regionalismul alături de cuvântul prețios, argoul cel mai căutat stă în vecinătatea celor mai obișnuite și prozaice cuvinte, făcând unele cu altele schimburi de categorii în versuri când fin
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
permanentă savoare și capacitate de a emoționa. Deși muzicalitatea lor e copleșitoare, ea nu devine un scop în sine, ci se nutrește dintr-o viziune de o caldă umanitate, animată de idealurile păcii, concordiei, frumuseții. O adevărată fiesta a sensibilității latine, căreia - într-un binevenit impuls universalist - i s-a alăturat incendiarul baterist israelian Noam David (iar la bis și camaradul său, Omri Mor). Spectacolul a avut și accente de „teatru instrumental”, incluzând instrumente tradiționale chiliene, nemaivăzute pe la noi, precum charango
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
încadra Cuvintelnicul în specia satirei erudite, cred totuși că accentul ar trebui să cadă asupra celui de-al doilea termen. Având (și) formație de clasicist, Andrei Cornea impune cu deosebire prin precizia culturală ieșită din comun. Știe greacă veche, știe latină (superlativul e subînțeles), ceea ce face ca articolele de aici să depășească de la bun început perimetrul îngust și uneori uscat al lingvisticii. Nu legitățile de transformare fonetică fac deliciul acestei cărți. Miezul ei e altundeva: în excelenta orientare conceptuală. Pentru el
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
unei confuzii dintre cele mai spectaculoase (și, dacă stăm să ne gândim, dintre cele mai populare). Este vorba chiar despre arhicunoscuta „la început a fost Cuvântul”, aparținându- i evanghelistului Ioan. Termenul lógos din textul grecesc a fost echivalat (în interpretarea latină datorată Sfântului Ieronim) prin verbum (însemnând „cuvânt” sau „vorbă”). O eroare evidentă, arată Andrei Cornea, dar una care s-a perpetuat nestingherit până azi. Căci lógos, aflăm, putea fi citit oricum numai ca particulă izolată nu. Fie ca „discurs articulat
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
în 1957 la Universitatea Ludwig Maximilian din München (sub titlul Die Geschichtstheologie des heiligen Bonaventura). La numai opt ani după prima ediție în limba română a Itinerariului, în traducerea profesorului Gheorghe Vlăduțescu (Bonaventura, Itinerariul minții spre Dumnezeu, traducere din limba latină, note și postfața de Gh. Vlăduțescu, Editura Științifică, 1994), care deschidea Bibliotecă de filosofie Medievalia, în 2012 a apărut o nouă traducere în Biblioteca medievală a Editurii Polirom, datorată unei tinere doctorande de la Universitatea din Iași, Florina-Rodica Hariga, sub îndrumarea
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
două versiuni e marcată însă de o ruptură mult mai mare, deschiderea informațională produsă la începutul noului mileniu. Edițiile critice și studiile apărute după anul 2000 au fost consultate și avem în față o scriere științifică atent elaborată, cu textul latin citibil în paralel (în ediția Vlăduțescu era la sfarsitul cărții, ceea ce îl făcea mai greu consultabil), cu note și comentarii bine documentate care însoțesc fiecare punct obscur. Sunt sigură că domnul profesor Vlăduțescu, ale cărui cursuri de filozofie greacă și
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
Limitele diferă și în privința criteriului informațional. Din punctul meu de vedere, mi se pare greu de explicat - în contextul unei dezvoltări fără precedent a comparatisticii interculturale -, ignorarea surselor arabe (căci, așa cum spune Herder, Europa s-a născut din sâmbure grec, latin și arab). Cand citesc despre urma divină în lucruri la Bonaventura, mă gândesc la semnăturile în lucruri de la Avicenna. Cele șase „iluminări treptate, care încep de la cele create și continuă până la Dumnezeu” îmi amintesc de remanatio - treptele urcării intelectului spre
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
îmbogățite cu o nouă problematică și un nou vocabular. Pe scurt: a traduce un text medieval, indiferent din ce limbă, presupune un oarecare talent literar, pe lângă rigoare științifică. Cu o îmbinare echilibrată a termenilor moderni și arhaici. Presupune cunoașterea limbilor latină, elenă și arabă, precum și a filozofilor care au abordat aceleași teme în alte culturi. E provinciala cantonarea doar în dogmatica creștină. Cu atat mai mult sunt de salutat tinerii care, ca Florina- Rodica Hariga, îndrăznesc să se avânte într-o
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
epopeea }iganiada, ci și prin scrierile sale istorice, care, din păcate, au rămas mult timp uitate printre manuscrisele sale. Așa este cea mai importantă lucrare, De originibus populorum Transylvaniae, editată pentru prima dată în 1991, de Ladislau Gyémánt, reproducând textul latin și transpunându-l în limba română. Lucrarea lui Ioan Budai Deleanu, argumentează Mircea Popa, constituie "unul din textele fundamentale ale istoriografiei noastre din epoca jozefinistă, una dintre pledoariile cele mai avizate în favoarea latinității și continuității poporului român în Dacia." Dintr-
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
italiană) ocupă, cum am văzut, un spațiu consistent în Plecând de la cărți. În siajul acestei observații, mai fac precizarea că, în articolul care deschide culegerea, criticul insistă asupra motivelor care l-au determinat să aleagă titlul: „a pleca” are etimon latin). Uneori, luate ca repere, aceste literaturi „imperiale” potențează cazuri dintre cele mai neașteptate: a făcut școală paralelă (trasată de Mihai Zamfir) între Céline și Radu Aldulescu. În capitolul rezervat acestuia din urmă, Mihai Zamfir încheie pledoaria cu un portret demn
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
frază și să-și toarne gândul în pagină. Calitățile sale narative au fost bine conservate de transliterarea operată de Ioan Chindriș și Niculina Iacob. Cel de-al doilea obstacol constă în cantitatea mare de citate și de documente în limba latină, idiom tot mai puțin accesibil cititorului român. Aceste documente, grupate într-un capitol separat, reprezintă o contribuție istorică de mare valoare a lui Augustin Bunea, care, prin cercetări proprii în arhivele transilvănene, a îmbogățit cu mult sursele deja expuse de
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
românești ar fi facilitat, poate, lectura, însă ar fi alterat profund cadrul demonstrației lui Augustin Bunea, ca și autenticitatea istorică a ediției. La 1900, cunoscători de latină erau mulți, nu numai în Ardeal, iar prezența masivă în text a citatelor latine avea, între altele, și menirea de a sugera atmosfera pe care episcopul-cărturar a instaurat-o la Blaj. Una de severă carte latinească și de regăsire a rădăcinilor naționale. Editorii au preferat, prin urmare, să grupeze traducerile românești ale textelor latine
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
latine avea, între altele, și menirea de a sugera atmosfera pe care episcopul-cărturar a instaurat-o la Blaj. Una de severă carte latinească și de regăsire a rădăcinilor naționale. Editorii au preferat, prin urmare, să grupeze traducerile românești ale textelor latine la finalul ediției, într-un capitol intitulat Note. Traduceri, nici cel mai mic citat nerămânând netradus în română. De același tratament beneficiază și vocabularul lui Augustin Bunea, în care figurează, pe de-o parte, termeni teologici și ecleziastici catolici (mai
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
pe seama și pe riscul lui fapte interzise; Dante se lasă călăuzit de forțe mai înalte”. O altă, comparație între Ulise și Sindbad, ne îndreaptă spre explorarea Orientului, de care nici Dante nu era (prin lecturile vremii și lecțiile lui Brunetto Latini) străin. Borges descoperise fascinația Orientului încă din copilărie. Citise în biblioteca tatălui său („marele eveniment al vieții mele a fost biblioteca”) traducerea celor 1001 de nopți, scrierile lui E.W. Lane, R.F. Burton și John Payne despre Orient, trăind impulsul
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]