1,578 matches
-
dialecte franceze. Secțiunea următoare da sensul fiecărui timp în franceză; ea examinează, de asemenea, originile lor etimologice. Verbul «"Pale"»<fr."parler" "a vorbi" va fi utilizat ca exemplu. «"Pale"» provine din fr. "parler", care, la rândul său, provine din cuvântul latinesc «"fabulare"». Consoanele [l] și [r] sunt amândouă lichide; anumite limbi, ca de exemplu coreeană, nu fac distincție între cele două sunete. Juxtapunerea celor două consoane lichide (cum este cazul în cuvântul «parler»), face destul de posibila o eliziune, eliminarea uneia dintre
Limba creolă haitiană () [Corola-website/Science/311873_a_313202]
-
De altfel, zona etnografică a Viștei poartă denumirea de Valea Izinelor, numele "Izin" putând fi de proveniență turcică , dar si slavă Cumanii poate și-au lăsat amprenta în denumirile comunelor care până în ziua de azi se numesc Comana (care din Latinescul coma inseamnă coamă, creastă, culme ) si respectiv Șinca. Numele "Coman" și derivatele sale in România totuși nu par a avea nici o legătura cu numele Cumanilor din Evul Mediu, nu au fost atestate decât in perioada modernă iar locurile cu cea
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
cele mai remarcate metale prețioase, multe persoane au devenit interesate cum să găsească un mod de a transforma alte substanțe în aur. Acest fapt a condus la formarea unei noi pseudoștiințe, anume "alchimia". Însă, numele de "chimist" derivă din substantivul latinesc "chimista", o abreviere a cuvântului "alchimista" (Alchimist). Alchimiștii au descoperit multe procedee chimice ce au condus la dezvoltarea chimiei moderne. Chimia, așa cum o cunoaștem noi în prezent, a fost inventată de către Antoine Lavoisier, cu ajutorul idei sale despre "Conservarea masei" din
Chimist () [Corola-website/Science/309630_a_310959]
-
de materii predate, învățarea mecanică îl dezgustă pe adolescent, care reface trăirile de atunci în pateticile pagini ale "Memoriilor unui nebun": "Mă mai văd așezat, pe băncile clasei, absorbit în visele mele de viitor[...] în timp ce pedagogul râdea de versurile mele latinești, iar colegii mă priveau batjocoritor". Citește cu pasiune pe Byron, Goethe, Shakespeare, Cervantes. În 1836 scrie primele povestiri: "Un parfum de mirosit", "Ciumă la Florența", "Turbare și neputință", istorii de certă influență byroniană, de factură pesimistă. Flaubert o cunoaște la
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
horele” din cultura Cucuteni (cca. 3700-2500 î.Hr.) sunt cele mai vechi izvoare nescrise care indică practicarea unei muzici însoțitoare în ritualul dansului. Atestarea unor practici muzicale în societatea antică a traco-dacilor ne-a parvenit mai ales prin însemnări grecești sau latinești (în vremea Daciei romane). De aceea, genurile muzicale și instrumentele de care se vorbește sunt, de cele multe ori, echivalate prin concepte similare din patria autorului. Autorii identifică genuri muzicale precum oda (în caracter epic, eroic), peanul (cântec liric), epoda
Folclorul muzical românesc () [Corola-website/Science/309111_a_310440]
-
că un "domino" este format din 2 pătrate, deci două "mino"-uri, el considera și "monominouri, trominouri, tetrominouri, pentominouri" , în general "poliminouri". Terminologia lui Golomb este atractivă însă nu are legătură cu etimologia cuvântului "domino", car vine se pare de la latinescul "dominus" și nu de la "domino". Un polimino este o figură convexă formată din pătrate vecine pe câte o latură, astfel încât o tură le poate parcurge în întregime. Problema principală a articolului lui Golomb este acoperirea tablei de șah cu poliminouri
Matematică recreativă () [Corola-website/Science/309129_a_310458]
-
deznodământul, nunta Rigăi cu măselărița. "Crypto" înseamnă, cel tăinuit (sau inimă ascunsă) și reprezintă apartenența la neamul ciupercilor și postura de rege al făpturilor inferioare din regnul vegetal. Lapona sugerează originea de la pol a eroinei, iar Enigel poate veni din latinescul Angelus. Ea reprezintă specia umană, cea mai evoluată formă a regnului. Între cei doi există pe lângă incompatibilitate și o asemănare și anume statutul superior în interiorul propriei lumi. Riga Crypto trăiește într-un spațiu caracterizat prin umezeala permanentă, un spațiu impur
Riga Crypto și lapona Enigel () [Corola-website/Science/310617_a_311946]
-
Termenul România provine de la român, care constituie un derivat fonetic al latinescului "romanus". Cel mai vechi indiciu referitor la existența numelui de „român” ar putea fi conținut de Cântecul Nibelungilor: "„Ducele Ramunch din țară Valahilor/cu șapte sute de luptători aleargă în întâmpinarea ei/că păsările sălbatice, îi vedeai galopând”". „Ramunch” ar putea
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
moștenite și/sau create spontan pe terenul propriu al limbii, cele formate pe teren propriu și cele împrumutate. Interjecțiile moștenite nu pot fi totdeauna distinse de cele create spontan pe teren propriu. În română este sigur că "zău" provine din latinescul "deus", este posibil ca "vai" să fie moștenită din limba latină, iar "aoleu" este o creație spontană pe teren propriu. Pe terenul propriu al limbii se pot forma interjecții prin două procedee: Printre interjecții se găsesc relativ puține împrumuturi. În
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
acest loc a fost un oraș înființat de dacii antici, care trăiau pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și parțial pe cel al Ucrainei. Orașul s-ar fi numit "Petridava" sau "Klepidava", termeni ce provin din grecescul "petra" sau din latinescul "lapis", ambele însemnând "piatră" și din sufixul dac "dava" care însemna "cetate". Camenița actuală este atestată documentar din 1062 ca oraș al Rusiei Kievene. În 1241, el a fost distrus de invadatorii mongoli. În 1352, el a fost anexat de
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
primar al Sibiului între 1640 și 1643, iar apoi comite între 1645 și 1648. Valentin Franck a urmat liceul din Sibiu. După terminarea liceului, Valentin Frank continuă studiile în Germania, la Universitatea din Altdorf de lângă Nürnberg. Începe să scrie versuri latinești și, în special, lucrări cu caracter literar, istoric, filosofic și științific, majoritatea în germană și latină. În 1663 publică volumul "“Breviculus Pyrotehniae”" cu exemple practice în domeniul pirotehnic. Volumul dovedește că a avut acces la manuscrisul primului rachetist din lume
Valentin Frank von Franckenstein () [Corola-website/Science/310406_a_311735]
-
Urme ale unor vetre de așezări omenești se regăsesc încă din secolele unu și doi, după Hristos. Orașul va fi atestat documentar relativ târziu într-o diplomă din 1329, în timpul regelui maghiar Carol Robert care acordă locuitorilor primele privilegii. Denumirea latineasca era Mons Medius ceea ce în traducere înseamnă Muntele Mijlociu. Din această perioadă orașul își leagă existența de minierit și de-a lungul secolelor va apărea în documente alături de Rivulus Dominarium, orașul Baia Mare de astăzi, ca oraș liber regal. În anul
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
de cetate Civitas Medio Montis, în 1390 sub denumirea de Felsőbánya, în 1406 din nou Civitas de Monte Medio, iar mai târziu în secolul XIX, în 1851 din nou sub numele de Felsőbánya. Dacă Baia înseamnă mină, Spria vine de la latinescul asper care înseamnă aspru, adică cu alte cuvinte în Baia Sprie existau mine cu condiții aspre de exploatare. Bătrânii orașului spun că numele Spria provine de la o zeița care a purtat acest nume. O dovadă ar fi statuia acestei zeițe
Baia Sprie () [Corola-website/Science/297032_a_298361]
-
Un împărat este un monarh, de obicei domnitorul suveran al unui imperiu. Acest titlu face parte din categoria titlurilor nobiliare. Împărații de obicei sunt considerați a fi deasupra regilor în rang. La origine, etimonul cuvântului împărat, anume latinescul imperator, desemna conducătorul victorios al armatei române. În anul 27 î.Hr., Octavian Augustus a unificat lumea română și a creat Imperiul Român, dar nu a îndrăznit să-și atribuie puteri absolute și astfel să distrugă sistemul politic al vechii republici
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
s-a considerat continuatorul tradiției române, deși a abandonat cultură latină în favoarea vechii culturi elenistice. Împărații bizantini se intitulau "basileus", după termenul grecesc pentru rege. Totuși, în mediul oriental a început să fie folosit și titlul de Tar, derivat din latinescul Cezar, preluat mai târziu de bulgari și de conducătorii Imperiului Rus, odată cu căderea Constantinopolului. În occident nu au mai existat împărați din anul 476, dar Biserică Catolică de la Romă se considera continuatoarea imperiului pe plan spiritual. La început Papii de la
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
publicată în 1879, are un titlu poate derutant: pune accent pe istoria Prusiei în detrimentul celorlalte state germane, și relatează istoria popoarelor germanofone prin perspectiva destinului Prusiei de a le uni sub conducerea sa. Crearea acestui mit „borussian” ("Borussia" este numele latinesc al Prusiei) a făcut din Prusia mântuitorul Germaniei; destinul tuturor germanilor era să fie uniți, după cum susține acest mit, iar destinul Prusiei era cel de a împlini aceasta. Conform acestei istorii, Prusia a jucat rolul dominant în aducerea statelor germane
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
ca limbă diplomatică latina. Singurul text presupus dacic a fost descoperit la Sarmizegetusa: „Decebalus per Scorilo”. Brățările dacice descoperite în diversele zone ale țării (Grădiștea Muncelului) atestă cultura si simțul estetic al locuitorilor teritoriului dacic. Perioada daco-romană: Mii de inscripții latinești pun în evidență dezvoltarea limbii române prin transformările suferite de limba latină. Perioada marilor migrații: Cultura scrisă scade în intensitate, dar s-au păstrat cîteva inscripții în greacă și latină. Se pare ca invazia mongolă ce a avut loc a
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
împiedică acumularea aluviunilor; altfel, în zonele cu maree reduse, gura de vărsare ia forma unei delte sau a unui liman. Exemple tipice sunt estuarele fluviilor Amazon din Brazilia, Saint Lawrence din Canada, Tamisa din Anglia sau Tejo din Portugalia. Din latinescul "aestuarium" („locul unde mareea pătrunde”) sau din "aestus" („mareea, fluxul mării”). Din cele mai mari 32 de orașe din lume, 22 sunt localizate într-un estuar. De exemplu, New York-ul este localizat pe estuarul râului Hudson. Ca și ecosisteme, estuarele
Estuar () [Corola-website/Science/304797_a_306126]
-
oamenilor, dintre imaginarul poveștilor universale și realitatea noastră. În acest sens Pascal Tremblay numea “Povestea fără sfârșit” ca fiind o “veritabilă pledoarie pentru imaginație“ . Noțiunea de imaginație poate fi mai bine înțeleasă pornindu-se de la noțiunea de imagine, derivată din latinescul” imago-imaginis” care înseamnă reprezentare, portret, aparență. Corepunde grecescului ”eikon” (chip) și “fantasmă“ (aparență). Imaginația este definită în dicționar ca însemnând ”închipuire, viziune, fantezie”. Multă vreme imaginația a fost definită ca un proces de combinare a imaginilor, ceea ce se potrivește numai
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
neautenticitate invocate de către acad. Al. Vulpe este și argumentul referitor la cetatea „Cumidava”: în plăcile de plumb apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând, după considerațiile doamnei Pețan, cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl. Vulpe susține că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar fi trebuit să figureze în tăblițe, dacă acestea ar fi fost autentice. Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
Despre respectiva considerație a dl. Al. Vulpe, Aurora Pețan întrebă retoric „de ce ar fi trebuit ca dacii să scrie acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
acest nume exact cum îl auzeau și îl reproduceau în scris romanii” și subliniând că denumirea „Cumidava” apare într-o inscripție „latinească”, scrisă de un „roman”, în secolul al III-lea d.Hr.: „de ce suntem obligați să admitem că forma latinească era identică cu cea dacică, iar cea grecească, de la Ptolemeu, este coruptă”? Doctorul în lingvistică romanică, Aurora Pețan, explică fenomenul, recurgând la analogia cu celelalte nume străine transpuse de către romani și greci, transpunere „în care a intervenit întotdeauna percepția impusă
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
a scăzut odată cu dezvoltarea rachetelor. În afară de folosirea lor pe scară largă în război, tunurile s-au găsit aplicații pașnice, în special în controlul avalanșelor. "Cannon" (în engleză) este derivat din vechiul cuvânt italian "Cannone", având sensul „tub mare”, provenind din latinescul "Canna", la rândul său originar din "Kanne" (grec. trestie sau stuf), și apoi generalizat la orice tub, ca obiect gol. Toate aceste cuvinte își au originea în termenul akkadian "Qanu", adică tub sau stuf. Cuvântul a fost folosit pentru a
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]
-
au originea în termenul akkadian "Qanu", adică tub sau stuf. Cuvântul a fost folosit pentru a desemna o armă de foc din 1326 în Italia, și din 1418 în Anglia. În limba română substantivul "tun" (la plural "tunuri") provine din latinescul "tonus" („tunet”). Descoperirea prafului de pușcă este motivul pentru descoperirea și perfecționarea tunului. Chinezii din dinastia Song (960 - 1279) au folosit după izvoarele istorice țevi de bambus, care erau umplute cu praf de pușcă pentru a exploda, cu acestea nu
Tun () [Corola-website/Science/305862_a_307191]