KorAP: Find »[drukola/base=laur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...95 >

2,362 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

ies și după-masă? Se șterge cu poala tricoului pe față și suflă cu năduf: Fac o tură sud-nord-sud, și la ora două cel târziu sunt În pat cu Zlate. - După ce fata s-a depărtat la vreo zece metri de noi, Laur o strigă și o face să se așeze. Pare s-o instruiască, deși ea a avut probabil destul timp să vadă ce se Întâmplă pe aici, după cât de tare i s-au Înroșit umerii și brațele. - Neli, se milogește văr

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
eh, aș mai zice. Am fost și io dincolo, vere, da’ ascultă la mine c-aicea-i mai bine ca orinde. Aicea-i de noi. Încă o văd și-o aud. Briza Îi aduce strigătele Încoace: Avem nămooool de la Techirghioool, avem nămoool! Laur rage acompaniind-o și Întărindu-i spusele: Avem nămoool! Cine mai dorește cine mai poftește, avem nămoool! Vindecă și oblojelște, pentru dureri de cap și picioare, perntru doamne, domni și domnișoare, avem nămoool! E ca un strigăt de luptă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nițel la plajă. - Te-ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai văzut. Ie destui ani, eh, da’ bine că-ți merge. Văd că nu te doare nicăierea și nu-ți pasă: stai, vere, bine că stai. Laur mustăcește, pe deplin Împăcat că alții stau la soare și la umbră În pula goală, În timp ce el muncește din greu. Unde ți-ai găsit să dormi, vere? - Stau aicea deocamdată. Azi dimineață am sosit. - Vino la Zlate. Se ridică și-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
pe unde au trecut ei și mă Îndeamnă să zăbovesc la mesele unde au mâncat și s-au sfădit. - Iar nu mai avem trai cu ăla diseară, se tânguie Neli. Iar ne face cu spume că i-am mâncat murăturile. Laur aduse din camera lui Zlate un borcan cu trei ardei iuți murați, prin care răscolea cu arătătorul ca să-l aleagă pe cel mai tare. Nu-l atingeau câtuși de puțin ifosele fetei ăsteia zdravene, precedând scenele și scandalul maiorului Zlate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
doar, care numai și numai cu ea. Se Învârtea În jurul nostru așteptând parcă un cuvânt, o scânteie care să aprindă și să Întețească cearta. O căuta cu lumânarea, dar noi ne-am aprins țigări, făcând abstracție de prezența ei. Văru’ Laur Își numără banii pe care-i ținea prinși cu o clemă Între coperțile de piele ale unui portofel. Îl cumpărase la prânz când se Întorsese de la plajă, dăduse șapte mii pe el și mă Întrebă dacă merită. Habar n-aveam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mâinile lui și-l prinse de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste el, se luptară și se hârjoniră și cărându-și ghionți zdraveni În coaste. Să nu dai cu stânga! o somă Laur doar pe jumătate-n glumă. Știi ce tare dă cu stânga aia? Îmi spuse după ce se liniștiră. Nelișor, Neluța mea, se smiorcăi apoi, fă și tu o mâncărică de cartofi pentru diseară când ne Întoarcem cu dom’ maior, că fasolica

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
e nămol În magazie. Să nu uităm să aducem diseară nămol după ce ne Întoarcem cu Zlate, spuse cu un accent ușor ardelenmesc. O fi fost de prin părțile alea. Lesne Însă ai fi ghicit că și ea, ca și văru’ Laur, fugise de timpuriu de la maică-sa de acasă. Am Întrebat-o de pahare și scoase de sub masă un cârnat lung de pahare de plastic băgate unul În altul și aprecie că sunt vreo șaptezeci cu cele de pe jos. Pe preșurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-o de pahare și scoase de sub masă un cârnat lung de pahare de plastic băgate unul În altul și aprecie că sunt vreo șaptezeci cu cele de pe jos. Pe preșurile prăfuite, sub hainele lor și genta de voiaj a lui Laur agățate de cuie bătute În perete, mai erau Împrăștiate vreo zece pahare cu urme de suc și cafea mozolite de cenușă. Eram pregătiți penmtru mâine dimineață. - O să ieșim doar cu două lădițe, spuse Laur, și de poimâine Încolo ne punem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și genta de voiaj a lui Laur agățate de cuie bătute În perete, mai erau Împrăștiate vreo zece pahare cu urme de suc și cafea mozolite de cenușă. Eram pregătiți penmtru mâine dimineață. - O să ieșim doar cu două lădițe, spuse Laur, și de poimâine Încolo ne punem ca lumea pe treabă câte patru-cinci, cât o permite. Se Închină: Numai de-ar ține Dumnezeu vremea așa. * Am plecat, dar nu după Zlate. O să avem timp berechet să vorbim cu el când s-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Zlate. O să avem timp berechet să vorbim cu el când s-o nimeri acasă, iar dacă o rămâne Înțepenit prin boscheții de pe faleză și n-o să mai apucăm să-l vedem, cu atât mai bine. În drum spre centrul stațiunii, Laur mă Întrebă de două ori dacă m-am săturat, asta-l frământa, nu-l futea grija pe el de căzătura aia alcolistă. Cum naiba să nu mă satur? Fasolea și margarina cu ardei iuți mi-au picat cum nu se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dar n-ar mai fi intrat nimic În mine. Chiar mă gândeam că de mult n-am mai fost atât de sătul și că numai din cauza lui, el m-a Împiedicat, da, cu mâna mea o să-i iau gâtul, iar Laur privea În Întuneric spre mare spunându-mi ce bine-i că suntem iarăși Împreună. Jelania sacadată a valurilor se destrăma Într-un fundal tot mai Îndepărtat, acoperit cu ritmul ce zguduia boxa de pe tejgheaua barului cu gemetele precipitate de deznădejde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dor i-a fost de mine, sfinte Dumnezeule, dar am reușit să-l conving s-o facem jumătate. Printre mese se răspândea un grup de fete și băieți În blugi rupți și cu basmale legate peste frunți ca pirații, când Laur mă Întrebă dacă m-a prins Revoluția acolo unde m-a lăsat. Unde anume, da, la Timișoara, s-ar părea că acolo m-a prins, acolo ne-am rătăcit ultima dată unul de altul. De ce-ai fugit și m-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ce dracu’ să-i faci, asta i-a fost soarta. Tot la grilaje ai fi fost și tu, vere, dacă ai fi fugit atunci cu el. Părințelul i-a spus și l-a rugat cu ceru’ și cu pământu’, dar Laur n-a vrut să rămână cu el În Germania. Aveam alte probleme, alte treburi, vere, ce naiba treburi și probleme? Eh, lasă, s-au dus toți care Încotro, da’ bine că ne-am găsit noi doi. Apăruse lângă masa noastră un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
lupe, cu un cercel Într-o ureche și o bridă de piele neagră bătută-n ținte pe Încheietura mâinii drepte. Îmi ceru cinci sute de lei ca să-și ia ceva de mâncare, și până să apuc să-i spun ceva, Laur Îi arătă o hârtie de o mie de lei și-i ordonă: cinci flotări! În secunda următoare puștiul era lungit Între scaunele noastre străduindu-se să execute. După cât de greu ridică pieptul de pe ciment a doua oară, nu părea În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Du-te și ia o bere din mia asta și păstrează restu’. După ce am Împărțit berea În trei halbe, ne-am Întins la vorbă și am aflat că puștiul e elev În clasa a unsprezecea la un liceu din Piatra Neamț. Laur i-a cerut banii Înapoi. Nu s-ar fi Încurcat dacă ar fi știut, ce nu poate el să suporte pe lumea asta, moldovenii, hoții și vandalii și barbarii, iar puștiul zâmbea umil și impasibil, ca și cum ar fi așteptat să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de la bere Într-un loc unde văr-miu n-ar mai fi dat de ei nici dacă l-ar fi tăiat bucăți, atuncea du-te barem și mai ia o bere de ei. Sunt ultimii noștri cinci sute, se milogi Laur, iar acest argument Îl Înduplecă pe băiat. Mai aduse o bere, pe care am turnat-o iarăși În trei halbe. El ne-a spus că a rămas fără nici un ban de vreo două săptămâni, dar nu se Îndură să plece

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dar nu se Îndură să plece acasă văzând vremea asta frumoasă. Și cât naiba o să mai freci menta pe-aici, barosane? Toată vacanța probabil, până-n septembrie Încolo. E Învățat, fiindcă la el În Piatra Neamț tot așa se descurcă. Eu și Laur am fost Întru totul de acord cu el când ne-a spus că-i mai bine să ceri decât să faci altele, drept pentru care l-am trimis să facă o tură printre mese și să facă rost barem pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În Întuneric, a ieșit probabil de pe terasa localului ca să ceară prin Împrejurimi, iar după un sfert de oră s-a Întors la masa noastră cu trei halbe de bere și un carton cu șase mici, bravo, barosane! În nădejdea lui Laur ne-am fi lungit până mâine dimineață, dar am insistat să mergem. Mâine ieșim devreme pe plajă și avem o grămadă de treabă, așa că după o jumătate de oră ne-am despărțit de puști sătui și plini ochi de bere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o idee mai slab și mai jigărit, dar rămăsese la fel de beat cum Îl lăsasem În urmă cu șase ani, și tot atât de aprig când e să-și ceară dreptul. Fă, pizdo, zbiera la Neli, și bă, cioroilor, la mine și la Laur, să-i dăm acuma pe loc banii pentru azi, ori să ne facem bagajele, la el nu-i azil și nici casă de binefacere, la care văr-miu, că i-a dat două mii azi dimineață, și fii atent cum vorbești

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
căzătură! Maiorul Zlate se clătina În scena ușii ca un schelet abia ținându-se În Încheieturile oaselor, gata să se risipească Între paturile din care Îl priveam lungiți. - Cui? Mie? Mi-ai dat mie fun ban? - Ție, ție, Îl arătă Laur cu degetul. Ți-am dat futu-te-n gură de târâtură! - Târâtură-i cioara aia de mă-ta! Crăuni elocvent: Aaaaa!... Aaaa!... Își frecă mâinile satisfăcut. Vă dau pe mâna procuraturii c-ați intrat peste mine-n casă, futu-vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
așteptam la matale la așa ceva. Nu mai bea, nea Costică, că dai În primire. - V-ați Înnămolit și v-ați Înmulțit. Ce-ați zis voi, că vă luați tot neamu’ de ciori și stați la maioru’ Zlate? - Dom’ maior, face Laur, Îți dăm două mii de lei pe cameră și ce pula mea mai vrei? Să te luăm În căsătorie? - Unde mai găsești bă cameră cu două mii de lei pe tot litoralu’ la ora asta? - La maioru’ Zlate, să i-o băgăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ușa aia. - Mâine la prima oră vă faceți bagajele! V-am scos din porție. La boscheți cu voi, futu-vă-n gură de cioroi! Zlate râde, se eliberează Într-un hohot sardonic, gata, ne-a trimis unde ne e locul. Laur Își trage șortul și-i arată ștremeleagul lui de neam prost pe jumătate Întărit, bălăngănindu-l ca pe un baston de cauciuc cu care stă să-l croiască pe spinare. - Și mai du-te, bă, că vreau să-mi fut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nici un ban când a plecat. Nu, că să stea acolo cu el, și la ce? Să-i muncească iarăși pe nimica și pe chestia asta iar s-au luat la ceartă, care cui să-i ia gâtu’ și până la urmă Laur l-a lăsat În plata lui și dus a fost. A fost la sârbi la sapă, pentru cinșpe mărci pe zi, un mare chin și-o mare amărală, da’ tot era mai bine decât oriunde În țara asta de rahat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-se. Numai cu nămolu’ nu-i pică prea bine, da’ se-nvață că n-are Încotro. Ie trecută prin multe și ea. Are o fetiță de trei ani pe care i-o ține mă-sa acolo-n Făgăraș, și chiar dacă Laur n-a apucat s-o vadă, deja se consdideră tac-su. O să ieșim toți, fiecare cu câte două lădițe. Asta-nseamnă dintr-un foc nouăzeci de mii de lei pe zi. Ne aranjăm pentru la iarnă, vere, și ne tragem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de nămol și mai aduceam o găleată plină. La lumina becului din curte, Neli umplea paharele cu o cană și le aranja În lădițe. În jur de o sută de pahare pregătea În fiecare noapte. Zi de zi eu și Laur vindeam o sută de pahare, aproape că nu-mi venea să cred tot Închinându-mă și rugându-mă să țină Dumnezueu vreme bună. Neli ieșea pe plajă doar când avea chef, cel mult o dată pe săptămână, dar nu ne dădea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]