KorAP: Find »[drukola/base=laur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...94 >

2,345 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

dar nu se Îndură să plece acasă văzând vremea asta frumoasă. Și cât naiba o să mai freci menta pe-aici, barosane? Toată vacanța probabil, până-n septembrie Încolo. E Învățat, fiindcă la el În Piatra Neamț tot așa se descurcă. Eu și Laur am fost Întru totul de acord cu el când ne-a spus că-i mai bine să ceri decât să faci altele, drept pentru care l-am trimis să facă o tură printre mese și să facă rost barem pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În Întuneric, a ieșit probabil de pe terasa localului ca să ceară prin Împrejurimi, iar după un sfert de oră s-a Întors la masa noastră cu trei halbe de bere și un carton cu șase mici, bravo, barosane! În nădejdea lui Laur ne-am fi lungit până mâine dimineață, dar am insistat să mergem. Mâine ieșim devreme pe plajă și avem o grămadă de treabă, așa că după o jumătate de oră ne-am despărțit de puști sătui și plini ochi de bere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
o idee mai slab și mai jigărit, dar rămăsese la fel de beat cum Îl lăsasem În urmă cu șase ani, și tot atât de aprig când e să-și ceară dreptul. Fă, pizdo, zbiera la Neli, și bă, cioroilor, la mine și la Laur, să-i dăm acuma pe loc banii pentru azi, ori să ne facem bagajele, la el nu-i azil și nici casă de binefacere, la care văr-miu, că i-a dat două mii azi dimineață, și fii atent cum vorbești

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
căzătură! Maiorul Zlate se clătina În scena ușii ca un schelet abia ținându-se În Încheieturile oaselor, gata să se risipească Între paturile din care Îl priveam lungiți. - Cui? Mie? Mi-ai dat mie fun ban? - Ție, ție, Îl arătă Laur cu degetul. Ți-am dat futu-te-n gură de târâtură! - Târâtură-i cioara aia de mă-ta! Crăuni elocvent: Aaaaa!... Aaaa!... Își frecă mâinile satisfăcut. Vă dau pe mâna procuraturii c-ați intrat peste mine-n casă, futu-vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
așteptam la matale la așa ceva. Nu mai bea, nea Costică, că dai În primire. - V-ați Înnămolit și v-ați Înmulțit. Ce-ați zis voi, că vă luați tot neamu’ de ciori și stați la maioru’ Zlate? - Dom’ maior, face Laur, Îți dăm două mii de lei pe cameră și ce pula mea mai vrei? Să te luăm În căsătorie? - Unde mai găsești bă cameră cu două mii de lei pe tot litoralu’ la ora asta? - La maioru’ Zlate, să i-o băgăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ușa aia. - Mâine la prima oră vă faceți bagajele! V-am scos din porție. La boscheți cu voi, futu-vă-n gură de cioroi! Zlate râde, se eliberează Într-un hohot sardonic, gata, ne-a trimis unde ne e locul. Laur Își trage șortul și-i arată ștremeleagul lui de neam prost pe jumătate Întărit, bălăngănindu-l ca pe un baston de cauciuc cu care stă să-l croiască pe spinare. - Și mai du-te, bă, că vreau să-mi fut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
nici un ban când a plecat. Nu, că să stea acolo cu el, și la ce? Să-i muncească iarăși pe nimica și pe chestia asta iar s-au luat la ceartă, care cui să-i ia gâtu’ și până la urmă Laur l-a lăsat În plata lui și dus a fost. A fost la sârbi la sapă, pentru cinșpe mărci pe zi, un mare chin și-o mare amărală, da’ tot era mai bine decât oriunde În țara asta de rahat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-se. Numai cu nămolu’ nu-i pică prea bine, da’ se-nvață că n-are Încotro. Ie trecută prin multe și ea. Are o fetiță de trei ani pe care i-o ține mă-sa acolo-n Făgăraș, și chiar dacă Laur n-a apucat s-o vadă, deja se consdideră tac-su. O să ieșim toți, fiecare cu câte două lădițe. Asta-nseamnă dintr-un foc nouăzeci de mii de lei pe zi. Ne aranjăm pentru la iarnă, vere, și ne tragem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de nămol și mai aduceam o găleată plină. La lumina becului din curte, Neli umplea paharele cu o cană și le aranja În lădițe. În jur de o sută de pahare pregătea În fiecare noapte. Zi de zi eu și Laur vindeam o sută de pahare, aproape că nu-mi venea să cred tot Închinându-mă și rugându-mă să țină Dumnezueu vreme bună. Neli ieșea pe plajă doar când avea chef, cel mult o dată pe săptămână, dar nu ne dădea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
țină Dumnezueu vreme bună. Neli ieșea pe plajă doar când avea chef, cel mult o dată pe săptămână, dar nu ne dădea mâna s-o silim și s-o zorim de vreme ce se descurca excelent ca bucătăreasă și soție pentru mine și Laur, și ca infirmieră pentru Zlate, care uitase să ne mai ceară cele două mii de lei pe zi, așa să ne-ajute Dumnezeu. Noapte de noapte maiorul făcea acum un fel de repetiție prin care părea să-și pună la punct

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Oaaag, mor... Adu ligheanu’ Nelo, că vomit... Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric cu pumnii și genunchii pe cine se nimerea În pat lângă ea. Eu sau văru’ Laur, amândoi eram la fel de vinovați că-i strică somnul spurcăciunea și mortăciunea aia. - Da’ du-te odat’, Nelo, și liniștește-l! Du-te, c-ai să-l ai pe suflet! Se urnea greu, dar Îndeobște nu se sustrăgea de la sarcina asta

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
drumuri, Încât n-am fi avut cum să rezistăm fără acele popasuri frugale pe la toate chioșcurile și tarabele din stațiune. Nici două ceasuri pe zi nu ne mai permiteam acum să zăbovim În cameră. Până să se Însereze, plecam cu Laur după paharele de celofibră care ne dădeau de lucru până peste cap, fiindcă ne trebuiau multe. De la proprietarii de TEC-uri și din localuri, abia de reușeam să facem rost, pentru că le refoloseau și ei. Ne știau de-acum, ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să apară cei care strângeau gunoaiele, dar grosul celor optzeci-o sută de pahare zilnice Îl completam din rigolele străzilor și din containerele cu resturi menajere din spatele vilelor și restaurantelor. Ce tupeu, vere, caută fără rușine, și-l vedem pe Laur dispărând până la brâu Îmtr-un container și aruncând pe dindărăt jerbe de cartoane și hârtii Îmbibate cu scursori, legume fermentate și oase amestecate cu cenușă, prin care scormoneau Întărâtat după pahare, Împresurat din toate părțile de damfuri de putreziciune. Era și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-și crească nepoata așa cum Își crescuse fiica, așteptând și sperând ca Într-o bună zi Neli să se Întoarcă și să le ușureze traiul. A cam dat greș Neli. A știut asta mai cu seamă după ce s-a luat după Laur și a ajuns aici, ca să umble pe nisipul fierbinte prin arșiță și să zbiere ca o vacă, nămol nămol nămol, și să caute prin gunoaie și să umple paharele spoindu-se până la umeri cu noroiul ăsta puturos. Neam de neamul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fi Învrednicit de ea În cel mult o oră, Neli era hotărâtă să i-o toarne pe gât. N-ar fi greșit deloc, i-am spus, este probabil singurul medicament sau aliment capabil să-l țină În viață. - Da’ cu Laur ce-o mai fi? m-am pomenit apoi Întrebându-mă. Nu l-am ami văzut nici pe plajă... - Și mai dă-l În pula noastră, mi-o reteză pe un ton abrupt și deopotrivă deșănțat, pe care-l recunoșteam a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ajutam să și-l scoată. De unu’ singur nu făcea față. Fără mine ar fi fost mort. Și p-ormă-n Ungaria am dat peste un fel de patron român care voia să-și facă nu știu ce vilă și s-a Înțeles cu Laur să-i scoată cărămidă dintr-o casă pe jumătate demolată. Ne-o plăteau la bucată, doi forinți cărămida, și Laur m-a pus să dărâm zidurile cu târnăcopu’ și el să curețe cărămida și s-o Încarce În camion. Până

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
am dat peste un fel de patron român care voia să-și facă nu știu ce vilă și s-a Înțeles cu Laur să-i scoată cărămidă dintr-o casă pe jumătate demolată. Ne-o plăteau la bucată, doi forinți cărămida, și Laur m-a pus să dărâm zidurile cu târnăcopu’ și el să curețe cărămida și s-o Încarce În camion. Până să pun jos toate zidurile alea În două zile, Laur al meu n-a curățat nici treizeci de cărămizi, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
demolată. Ne-o plăteau la bucată, doi forinți cărămida, și Laur m-a pus să dărâm zidurile cu târnăcopu’ și el să curețe cărămida și s-o Încarce În camion. Până să pun jos toate zidurile alea În două zile, Laur al meu n-a curățat nici treizeci de cărămizi, și p-ormă pun-te Nelo pe curățat cărămizi și Încărcat. Am muncit o săptămână de mi-a ieșit limba de-un cot. Asta era viața noastră. Când găseam ceva de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dracului. Abia Își târâie bășinile. Mai rău m-aș amărî cu el. Mai bine lipsă. - Și io sunt bătrân. Aș fi putut să-ți fiu tată dacă te-aș fi făcut la optișpe ani. Neli se smiorcăie În stilul lui Laur și-și pițigăiază glasul: - Oh, tăticuțule, tăticuțu’ meu scump, freacă-mă și pe mine nițel, că-mi ia pizda foc. Asta-i o replică dintr-o piesă pe care o repetam seară de seară până la saturație, ca un hatâr și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
tăticuțule, d-aia. Da’ la noapte o să ieșim la Vraja Mării și-o să mâncăm mici și fripturi. În fiecare noapte o să ieșim de-acum Încolo. Gata, tăticuțule, nu mai strâng bani. Nu-mi mai pasă. Am scăpat de paguba de Laur, am rămas numai cu tăticuțu’ meu. O să mâncăm bine mereu și nu mai contează ce-o să fie la iarnă, și iar o ia de la capăt, cu un glas din ce În ce mai vindicativ pe măsură ce simte câtă plăcere Îmi face: Nu, nu ești deloc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fapt și să ne aducem aminte că toți trăim din mila lui Dumnezeu. Până și Zlate tot din mila Lui se hrănea, abia mai suflând, dar ținându-se Încă viu doar cu o litră de matrafox la trei zile. De Laur ce să mai spun, că deja mă consideram rătăcit de el pentru următorii cinci-șase ani. Ba bine că de data asta s-a dus fără bani și și-a lăsat În grija mea și catrafusele. O geantă nouă de voiaj

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În nas cu el prin centrul stațiunii și din prima clipă mi-am dat seama că n-aș avea la ce să mă tem că și-ar revendica lucrurile și-ar pica din nou pe capul meu și-al Nelei. Laur pășea țanțoș pe lângă un tip mărunțel și uscățiv, căruia mă prezentă Într-o engleză năpădită de poticneli ceremonioase, după ce-mi spusese că-i american și stau Împreună la hotel Muntenia din Neptun. Agățat de brațul bătrânelului ăla bine Întreținut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-miu părea s-o rupă binișor În engleză și mă gândeam că dintotdeauna parcă tânjisem să-mi scriu romanele vieții Într-o limbă de circulație internațională, dar poate că nu-i timpul pierdut. I-am spus până una-alta lui Laur să-i spună prietenului său că-l felicit pentru alegerea făcută: un prințișor mulatru care o să-l facă fericit frecându-l În găoază până la adânci bătrâneți. Îi puneam desigur o vorbă bună, așa Încât el se scremu nițel și reuși să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
mulatru care o să-l facă fericit frecându-l În găoază până la adânci bătrâneți. Îi puneam desigur o vorbă bună, așa Încât el se scremu nițel și reuși să traducă destul de exact, după cum puteam să văd din râsul dezlănțuit al poponarului ăla. Laur Îmi mai spuse că pot să păstrez eu lucrurile pe care le-a lăsat la Zlate. Lui nu-i mai trebuie nimic. Americanul l-a Îmbrăcat de la chiloți până la geaca asta de piele care-o văd pe el și săptămâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-mi iese ceva pe-acolo te chem și pe tine. După miezul nopții când am ajuns acasă cu paharele, transpirat și Îmbâcsit tot de gunoaiele prin care scormonisem, m-am apucat să-i povestesc lui Neli. Steaua norocoasă a lui Laur s-a ivit În sfârșit. L-a luat de suflet un tip cu mari posibilități, s-a dus să frece În găoază pământul făgăduinței, să fertilizeze vastele-i Întinderi de verdeață și răcoare. Nu gusta Neli astfel de glume și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]