1,578 matches
-
pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaților aliați, fiind, pentru câteva luni, închiriat legației elvețiene din România. După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a plecat însă definitiv din țară în
Palatul Mogoșoaia () [Corola-website/Science/303365_a_304694]
-
printre alții pe Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion și Ion C. Pena, „Gândirea”, „Rampă”, „Bis”, „Artă nouă” etc. În aprilie 1945 se căsătorește cu Miră Simian. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soția sa, în Elveția, ca atașat de presă al Legației României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveția. În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna da Imprensa. Despre această perioadă din viața sa, scrie o carte intitulată
Ștefan Baciu () [Corola-website/Science/299014_a_300343]
-
rănit aproape de Odesa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineața zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică, reprezentată de doamna Kollontai. Numit secretar de legație la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniștii preiau și acest minister. Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
8 martie 1951), rectorul Seminarului Teologic din Timișoara și episcop clandestin, Adalbert Boroș (10 martie 1951), secretarul Diecezei de Timișoara, preotul Ioan Heber (10 martie 1951), șeful cancelariei episcopale din Timișora, prelatul, Iosif Waltner (13 martie 1951), "funcționarul interpret al Legației Italiei din București“, Eraldo Pintori (27 aprilie 1951), fostul inspector școlar, ex-deputat în Marea Adunare Națională și vicepreședinte al unei organizații ilegale, Partidul Socialist-Creștin, Lazăr Ștefănescu (4 mai 1951), președintele aceluiași partid, fostul inspector școlar, Gheorghe Săndulescu (13 mai 1951
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
lui Gheorghe Văsescu, fiul boierului Alexandru Văsescu din Coțușca Botoșani, fost deputat și ministru liberal în guvernul Crețulescu. Copilăria și-o petrece la București sau la moșia bunicilor de la Coțușca. O dată cu numirea tatălui său Gheorghe Văsescu ca atașat militar la Legația României de la Paris, cu gradul de căpitan, Viorica va trăi în Franța definitivându-și studiile la Institutul ”Les Ruches”. Aceasta era o școală particulară care dădea o educație feministă, elevată, tinerelor care aspirau la o carieră de lider. Printre elevele
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
lagăr de adunare) de la Drancy, de unde urma să fie trimiși în Germania. Au fost salvate doar 12 persoane, între care și soții Boz. Deși era evreu, fiind cetățean român Lucian Boz a fost salvat de la moarte în 1944 prin intervenția Legației române de la Paris. Întors în țară după 1944 a creat, în asociație cu Martin Econom, cotidianul în limbă franceză „L’Information Internationale”, și a devenit redactor al cotidianului „Finanțe și Industrie”. În 1946 a părăsit România și s-a stabilit
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
aproape goale, în urma tirurilor iugoslave, avionul nu mai avea niciun aparat în funcțiune în afară de altimetru. Cu ultimele picături de benzină au reușit să aterizeze pe un aeroport militar la Bari, în Italia. Ivor Porter, care în acea perioadă lucra la Legația Regatului Unit din București și era la curent cu tentativa de evadare, avea gata pregătită o telegramă pe care a expediat-o de la București la Bari, pentru ca fugarii să fie luați imediat sub protecția forțelor aeriene britanice. În memoriile sale
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
bază pentru planurile agresive ale Moscovei.Având în vedere aceste fapte, menținerea și pentru mai departe a recunoașterii "guvernului" dela Bucuresti apare a fi păgubitoare prestigiului și intereselor politice ale Statelor Unite. Teza, sustinută de anumite cercuri, anume că "prezența" unei Legații Americane ar însemna încurajare pentru cei robiți, este, în opinia noastră de români, cu totul falsă. Dimpotriva, o asemenea "prezență", cu toate umilințele pe care le implică și cu flagranta ei neputință, îndeplinește un singur rol important, anume de a
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
temeinic și sincer devotat Statelor Unite ale Americii și nobilelor lor idealuri umane și politice."" " În 1955 Mihail Fărcășanu a organizat strângerea de donații pentru apărarea grupului de tineri români, conduși de Ovidiu Beldeanu, care intraseră cu forța, la 15 februarie 1955, în Legația României de la Berna (Elveția) și confiscaseră documente compromițătoare pentru anumiți politicieni occidentali „democrați”. În continuare, Mihail Fărcășanu organizat apărarea în procesul acestui grup, el însuși venind la bară ca martor al apărării, făcând cu această ocazie un rechizitoriu violent la adresa
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
(n. 6 aprilie 1893, Grainau - d. 1 ianuarie 1959, Bad Tölz) a fost un general german de aviație (Luftwaffe), comandantul forțelor militare germane din România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost atașat militar al Luftwaffe la Legația din București (Șeful misiunii militare germane pentru arma aerului în România) (1 iunie 1938 - 27 august 1944), iar între 15 februarie 1942 și 27 august 1944 a fost și Comandant General al Luftwaffe în România. În urma raidului american asupra rafinăriilor
Alfred Gerstenberg () [Corola-website/Science/311924_a_313253]
-
pierdut procesul deoarece Cretzianu a dovedit că este titularul legal al fondului. În 1955, Mihail Fărcășanu a organizat strângerea de donații pentru apărarea grupului de tineri români, conduși de Ovidiu Beldeanu, care intraseră cu forța, la 15 februarie 1955, în Legația României de la Berna (Elveția) și confiscaseră documente compromițătoare pentru anumiți politicieni occidentali "democrați". Mihail Fărcășanu a coordonat apărarea în procesul acestui grup, el însuși venind la bară ca martor al apărării, făcând cu această ocazie un rechizitoriu violent la adresa situației
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
din 1880, Facultatea de Litere și Drept a Universității din București. Termină facultatea în 1884. În 1885 este numit atașat în Ministerul de Externe iar în 1888 devine șef de cabinet al lui Petre P. Carp. Este numit secretar de legație la Paris în 1889 și apoi la Istanbul în 1890. În 1892 se retrage din activitatea diplomaticâ. Ca elev, a trimis câteva poezii la "Convorbiri literare", fără a-i fi publicate. Student fiind, frecventează seratele de la „Intim club”. Aici cunoaște
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
-a infanterie motorizată SS a ordoant ca patrulele germane să traverseze Dunărea cu bărcile gonflabile, podurile de peste fluviu fiind distruse. Soldații germani au intrat în capitală fără să întâlnească rezistență. La ora 17:00, patrulele au înălțat steagul german pe legația Reichului. Cam peste două ore, primarul Belgradului a predat în mod oficial orașul în mâinile lui Klingenberg, care era însoțit de un reprezentant al Ministerului de Externe, eliberat după ce fusese arestat de iugoslavi la începutul conflictului. La cartierul general al
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
filosofului, poetului și dramaturgului român Lucian Blaga și a Corneliei Brediceanu. A contribuit la editarea operei complete a poetului-filosof. s-a născut la 2 mai 1930, la Berna, Elveția unde tatăl ei, Lucian Blaga lucra în calitate de atașat de presă la Legația Română. Numele de alint Dorli este de fapt un derivat de la cuvîntul "dor", unul din simbolurile centrale ale poeziei lui Blaga, scrisă mai ales în perioada în care acesta a fost atașat cultural la legațiile românești din Elveția sau Portugalia
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
în calitate de atașat de presă la Legația Română. Numele de alint Dorli este de fapt un derivat de la cuvîntul "dor", unul din simbolurile centrale ale poeziei lui Blaga, scrisă mai ales în perioada în care acesta a fost atașat cultural la legațiile românești din Elveția sau Portugalia. Urmează cursurile liceale la Sibiu în perioada războiului, iar apoi, după eliberarea Ardealului de Nord, la Liceul de fete "Regina Maria" din Cluj (azi Colegiul Național George Coșbuc (Cluj) . Se înscrie la Facultatea de Fizică
Dorli Blaga () [Corola-website/Science/309204_a_310533]
-
Semnarea acestui document a fost probabil una din cele mai importante etape din procesul de formare a Adunării Națiunilor Captive Europene. Comitetul Național a decis să deschidă în diferite țări reprezentanțe, care să îndeplinească rolul care revenea în mod normal legațiilor României. Atribuțiile reprezentaților au fost fixate printr-un document normativ aprobat de Comitet în septembrie 1950 . Împuterniciții aveau următoarele atribuții: Reprezentanții Comitetului Național Român în afara Statelor Unite erau; Toți reprezentanții comitetului național au fost numiți de regele Mihai, ceea ce le conferea
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
1947 de 4,25 franci elvețieni pentru un dolar valoarea fondului Cretzianu era de 1,4 milioane dolari SUA. Istoricii care discută problema fondului nu amintesc însă de faptul că pe lângă fondul din Elveția, Alexandru Cretzianu mai dispunea de fondul legației române din Ankara, care se ridica la aproximativ 1.000.000 franci elvețieni (235.000 dolari SUA). Acești bani nu aveau destinația fondului național, și ar fi trebuit să fie puși la dispoziția Comitetului Național, așa cum s-a întâmplat cu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
se ridica la aproximativ 1.000.000 franci elvețieni (235.000 dolari SUA). Acești bani nu aveau destinația fondului național, și ar fi trebuit să fie puși la dispoziția Comitetului Național, așa cum s-a întâmplat cu fondurile existente la alte legații, de exemplu cele de la Madrid și Lisabona. Fondul legației române de la Ankara și-a fost însușit în întregime de Cretzianu. Fondul elvețian a fost girat exclusiv de Alexandru Cretzianu, care nu a dat socoteală nimănui despre el. Înainte de a încasa
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
235.000 dolari SUA). Acești bani nu aveau destinația fondului național, și ar fi trebuit să fie puși la dispoziția Comitetului Național, așa cum s-a întâmplat cu fondurile existente la alte legații, de exemplu cele de la Madrid și Lisabona. Fondul legației române de la Ankara și-a fost însușit în întregime de Cretzianu. Fondul elvețian a fost girat exclusiv de Alexandru Cretzianu, care nu a dat socoteală nimănui despre el. Înainte de a încasa banii, Cretzianu îl informase pe Vișoianu că va forma
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
unui intrigant, care a avut un rol total negativ care a dăunat foarte mult Comitetului, prin îndepărtarea oamenilor de valoare care și-ar fi putut aduce o contribuție. Un fond care a ajuns la dispoziția comitetului era fondul valutar al legației române din Lisabona, în valoare de 400.000 franci elvețieni (94.000 dolari SUA) pe care Alexandru Totescu, însărcinatul cu afaceri al României a decis să îl pună la dispoziția exilului românesc. Aceste fonduri au fost suplimentate cu cele ale
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
române din Lisabona, în valoare de 400.000 franci elvețieni (94.000 dolari SUA) pe care Alexandru Totescu, însărcinatul cu afaceri al României a decis să îl pună la dispoziția exilului românesc. Aceste fonduri au fost suplimentate cu cele ale legației române din Madrid, în valoare de 700.000 franci elvețieni (165.000 dolari), transferate la Lisabona de Scarlat Grigoriu, primul secretar al legației. După consultări cu alți diplomați din exil asupra modului celui mai rațional de a utiliza fondurile, Alexandru
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
a decis să îl pună la dispoziția exilului românesc. Aceste fonduri au fost suplimentate cu cele ale legației române din Madrid, în valoare de 700.000 franci elvețieni (165.000 dolari), transferate la Lisabona de Scarlat Grigoriu, primul secretar al legației. După consultări cu alți diplomați din exil asupra modului celui mai rațional de a utiliza fondurile, Alexandru Totescu a decis să pună întregul fond la dispoziția generalului Rădescu, în calitatea sa de prim-ministru al ultimului guvern democrat. Fondurile au
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
problema autorităților române era de a obține nu numai informații cu caracter general, ci informații detaliate cât mai precise cu privire la fiecare din abuzurile părții maghiare, pentru a putea înainta comisiei reclamații cât mai bine fundamentate. Una din sarcinile importante ale legației române din Budapesta și a consulatelor române de la Cluj și Oradea era tocmai să obțină informații. În condițiile în care locuitorii români din zonele în care se produseseră abuzuri erau împiedicați să se deplaseze la legație sau la unul din
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
din sarcinile importante ale legației române din Budapesta și a consulatelor române de la Cluj și Oradea era tocmai să obțină informații. În condițiile în care locuitorii români din zonele în care se produseseră abuzuri erau împiedicați să se deplaseze la legație sau la unul din consulate iar personalul unităților diplomatice nu știa care erau locurile vizate, sarcina de a documenta situațiile concrete era dificilă. Eugen Filotti s-a străduit organizeze un sistem prin care că colecteze informațiile necesare pentru a le
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
cazuri când românii din Ardealul de Nord erau duși la muncă forțată în Ungaria, de cele mai multe ori pentru lucru la șosele. Aceștia aveau voie să scrie acasă și comunice unde se aflau. Aceste informații erau apoi și ele transmise la legația română din Budapesta și ministrul Eugen Filotti se deplasa personal cu mașina legației să vadă condițiile în care trăiau și lucrau acești români. Au fost frecvente cazurile în care gărzile militare care îi păzeau pe români l-au bruscat pe
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]