KorAP: Find »[drukola/base=legiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...171 >

4,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

lui. Băiatul își dori din tot sufletul să-l recunoască. Însă nu se întâmplă nimic. Gajus se întoarse acasă cu privirea în pământ. Se gândi la imensa putere pe care o avusese tatăl său: să dezlănțui cu un gest opt legiuni. Și totul se risipise; nu putea nici măcar să treacă dincolo de cordonul de pretorieni. Ce greșeală ireparabilă fusese supunerea față de Tiberius! Cum trebuie să fi râs în taină uzurpatorul și mama lui! Pumnii îi erau strânși, unghiile intrau în carne. Zaleucos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
lui, citate din istorici sau filosofi. Murmură: — Cele mai frumoase zile pe care le-am trăit au fost cele de acolo, iernile acelea în castrum. A doua zi, Drusus scrise: „Îl acuză pe Silius de a fi spus că, dacă legiunile sale se mișcă, Tiberius își pierde puterea. Acuzatorul a fost consulul Marcus Varro, cel mai laș servitor al lui Tiberius. A fost îngrozitor. Se spune că Silius a intrat în aulă în lanțuri. Întotdeauna a vorbit puțin; în timp ce Varro îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
de măreția puterii. Se născuse pe colinele sărace de lângă Volsinii, luptase din greu să se ridice, iar mintea lui necultivată, dar foarte vioaie începu să elaboreze planuri legate de apropiata dispariție a împăratului. De multă vreme observase că cetățenii Romei, legiunile din Germania și din Răsărit, facțiunea de populares îi considerau pe fiii lui Germanicus viitorii și mult îndrăgiții moștenitori ai imperiului. Pe când el se gândea cum să scape de acel obstacol care-i stătea în cale, cineva o preveni pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
pe Rhenus, te-am urcat pe calul lui. Cizmele tale au stat în mâna asta. Ți se zicea Caligula. Fu o lovitură drept în inimă: își aduceau aminte de el, după atâția ani. Ofițerul îi ghici gândul. — Toți oamenii din legiuni îți zic așa, din Rhenus până în Aegyptus, spuse repede, aranjându-și centura. Gajus avu un sentiment de triumf: era viu, trăia împreună cu ei. Se opri, încercă să-și revină. Ea e foarte bătrână, șopti ofițerul, o să vezi. El tăcea; știa să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
ani. Se întreba de ce el singur, din toată familia, era ținut în viață, aparent liber, în locul acela. Pentru ca Roma să admire blândețea Liviei și a lui Tiberius? Pentru a-i liniști pe populares, puternici în capitală, în provinciile răsăritene, în legiuni? Pentru a arăta fața miloasă a justiției, care îi lovea pe conspiratorii rebeli, în timp ce nevinovatul, copilul, Caligula era protejat cu grijă? De ce oare, după atâtea crime, aveau nevoie să-și îmbunătățească imaginea? Apoi își spuse că era doar un ostatic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
mențineau vechea rutină; pentru el fusese inventată funcția absolutistă de princeps civitatis. Lăsase Senatului plăcerea de a-i alege pe toți proconsules ai liniștitelor provinciae din interiorul imperiului; sensibilele și neliniștitele provinciae recent cucerite, cele de la granițele unde se aflau legiuni înarmate, erau guvernate de mâna lui de fier. Zi de zi, le presase tot mai mult, mascând dictatura în spatele unor structuri aparent maleabile. Sătui de conflicte, senatorii urmăriseră transfomarea cu o uimire din ce în ce mai supusă. Numai câțiva scriseseră, indignați, că, odată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fapt, nu luase niciodată parte la vreo luptă, nici pe uscat, nici pe mare, și nu era un strateg. Cu toate acestea, cinci sute de mii de cetățeni romani puseseră mâna pe arme, urmând însemnele sale. Sub noua lui guvernare, legiunile ajunseseră departe, în Arabia Felix și Aethiopia, iar flota navigase până în îndepărtata Mare de Miazănoapte, care înainte nu era cunoscută. Veniseră să-și prezinte omagiile ambasadori din cele mai îndepărtate țări, chiar și din Indii. Știuse să-i aleagă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
sute de vene puternice de la un capăt la celălalt: cincizeci de mii de străzi romane pavate. La fiecare cinci mile, un post intermediar, o mutatio pentru schimbarea cailor, aprovizionarea cu alimente și băutură; la fiecare popas - parcursul mediu al unei legiuni, pe jos, în funcție de dificultatea traseului, era de cincisprezece-douăzeci de mile - era un post, o mansio cu hospita pentru călători și stabula pentru care și animale. Fiecare statio, fiecare mansio era semnalată pe hartă. La distanțe egale se ridicau turnuri pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fusese bogatul regat al Seleucizilor, Judaea. Și, în sfârșit, Alexandria, Aegyptus-ul; insulele Sicilia, Sardinia și Corsica; coasta Africii, de la Cyrene la Carthago; și apoi Mauritania, până la coasta Atlanticului. Pe acele străzi mergeau proconsuli, legati și praefecti, se transportau mărfuri, mărșăluiau legiuni, treceau, îndreptându-se spre marile câmpii din Răsărit și de la Miazănoapte, rapida cavalerie ușoară și impetuoasa cavalerie grea, cataphracti; înaintau puternicele mașini de asediu, mașinile de război care demolau orașe. Acesta era imperiul; Augustus avusese dreptate: ca să-l conduci merita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
nimeni nu-l lămuri cum și de ce. Ajunse în camera lui și se închise acolo. Iarna Trecură vara și toamna. Într-o dimineață sesină, cu un cer limpede pe care se zăreau câțiva nori albi, un ofițer bătrân, care părăsise legiunea și răspundea de paza casei Liviei, îi spuse pe neașteptate: — Pe mama ta, Gajus, am văzut-o când era mai tânără decât îți poți tu închipui. El se întoarse brusc, și privi în ochii celuilalt ca într-o oglindă. — Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fluvii gigantice, îndepărtate mări interioare. Cel mai în vârstă era Herodes din Judaea, nepotul marelui Herodes - care construise Cezareea și templul de la Jerushalem; el preamări prietenia dintre Augustus și bunicul său și declară: — Împotriva lui nu a fost nevoie de legiuni. Tiberius se gândise că frumoasa domus a Antoniei, mama lui Germanicus, pe care tot Răsăritul îl plângea, era locul ideal, ținut sub un control strict, dar invizibil, pentru rafinatul exil al tinerilor prinți. Mulți senatori fuseseră uimiți. Pentru Tiberius însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Tiberius și victimele lui le cunoșteau. Numele lui era Nevius Sertorius Macro; se născuse în munții din Alba Fucens, puternica fortăreață, așa-numita arx, inima strategică a Apeninus-ului central, aflată la nouăzeci de mile de Roma, unde staționau două temute legiuni, A Patra și Martia, însă cunoscută mai ales ca închisoare de stat. În subteranele ei, îngropate iarna în zăpadă, muriseră Perseus, regele Macedoniei, după șase ani în care nu văzuse lumina soarelui, și Sifax din Numidia. Sertorius Macro se exprima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
am născut departe de mare, în munți, unde gerul durează luni în șir, răspunse Sertorius Macro. Știi unde? Gajus îl privi întrebător. — În cea mai puternică fortăreață dintre Sicilia și Alpes: Alba Fucens, inima Appenninus-ului. Am crescut printre soldații din legiunile A Patra și Martia, în fiecare zi printre arme. Tu te-ai născut pe Rhenus, știi cât de mare e un castrum. Alba Fucens are un zid de apărare lung de patru mile, iar în vârf e acea arx, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
se supun doar comandanților lor. Sublinie astfel într-un mod grosolan, însă limpede, puterea pe care o avea; apoi răsuflă adânc. Gajus tăcu. Dar, asemenea unui șoim, se întoarse amintirea după-amiezii ploioase din castrul de pe Rhenus, când tribunii celor opt legiuni ale tatălui său, Germanicus, strigau că aveau să-l ducă la Roma cu forța armelor, iar tatăl său tăcea. Îl întrebă prietenos pe Macro: — Mă însoțești până la bibliotecă? Acolo e plăcut, e răcoare. Macro intra în locul acela pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Cornelius - râse. Iar Cornelius, în picioare în mijlocul Curiei, când a văzut că senatorii nu se hotărau să voteze, și-a aruncat pe umăr sagum-ul. Sagum, un vechi cuvânt celtic, era mantaua grea, grosolană de lână pe care soldații din legiuni o purtau în timpul războaielor - devenise ea însăși un simbol al războiului. — Iar senatorii au văzut gladius-ul atârnat la centură. Printr-o fereastră pătrunse soarele ultimei zile de august. Însă Gajus, neîncrezător, îl întrerupse: — Intrase în Curie înarmat? Întrebarea era deconcertantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
rostea numele acela în fața lui. Macro continuă brutal: Când Tiberius va muri, cineva va trimite un centurion să te omoare, așa cum a fost ucis ultimul frate al mamei tale când a murit Augustus. Iar eu voi fi trimis într-o legiune la granița cu parții sau cu nabateenii, dacă voi reuși să rămân în viață. Se opri. Risca mult și se întreba dacă tânărul era în stare să priceapă sau dacă nu cumva era tulburat pentru că făcuse și el aceleași previziuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
oarbe, demne de dispreț, dar indispensabile. Îi zâmbi. Misenum Iarna era pe sfârșite. — Oamenii mei stau de veghe, spuse Sertorius Macro, care venea de la Roma și pleca înapoi la orele cele mai neașteptate. Peste o zi și o noapte, toate legiunile vor trebui să știe că tu stăpânești imperiul. Pe întregul teritoriu, din Mauritania până în Arabia, din Hiberia până în Syria, din Sicilia până în Germania, de-a lungul celor mai bine de cincizeci de mii de mile romane, cât măsurau pe atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
trimise imediat la următorul turn. Dacă ceea ce șoptea prefectul Macro era adevărat, era minunat să-ți imaginezi că prin focul și fumul acelor semnale, într-un timp foarte scurt, chiar în câteva ore, întregul imperiu, cu marile orașe, satele, câmpiile, legiunile staționate la granițe, milioanele de oameni care vorbeau o mulțime de limbi diferite, avea să afle că, după ce uzurpatorul Tiberius murise în sfârșit, tânărul Gajus Caesar - fiul marelui Germanicus, cel ce fusese trădat și ucis, nepotul lui Octavianus Augustus și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Tiberius murise în sfârșit, tânărul Gajus Caesar - fiul marelui Germanicus, cel ce fusese trădat și ucis, nepotul lui Octavianus Augustus și al lui Marcus Antonius, singurul supraviețuitor de parte bărbătească din familia imperială -, cu ajutorul armat al pretorienilor, al flotei, al legiunilor lui Germanicus și cu aprobarea umilă a Senatului, cucerise imperiul. Pe neașteptate, Tiberius vru să plece de la Capri. În ciuda lecticii capitonate, a sclavilor și medicilor, coborârea de la Villa Jovis până în port fu obositoare, iar îmbarcarea și navigarea se dovediră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fi transcris de istorici. Ofițerii, care în acele clipe își puneau în joc cariera, răspunseră cu un entuziasm instinctiv. „Lupii recunosc mârâitul căpeteniei haitei“, spusese cu decenii în urmă Marcus Antonius, care știa să-i domine fizic pe cei din legiunile sale. Însă pe chipul lui Macro bucuria se amestecă cu surpriza. Nici unul dintre ei nu știa din ce infern se eliberase cel ce vorbise. Gajus observă chipurile neliniștite, gesturile și privirile pierdute ale vechilor curteni, neatenți, obraznici și sadici până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
grosolan, dar și de temut, tânărul Gajus, tăcut, oprit la Misenum, avea deja în mână armata Mediteranei occidentale, puternica Classis Praetoria Misenatis“. Alții adăugară că, dată fiind istoria familiei sale, „tânărul acela“ avea să atragă cu ușurință de partea lui legiunile. „E singurul om din întregul imperiu în cvenele căruia curge și sângele lui Augustus, curge și al lui Marcus Antonius.“ Coșmarul vechilor masacre, cu procesele și listele de proscriși care le urmaseră, era încă viu; având experiența trecutului, nepoții deveniseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
testamentul lui Tiberius fusese declarat nevalabil; pe oamenii aceia înarmați și nemișcați care se simțeau stăpânii Romei îi anunță senin că, deoarece testamentul nu era valabil, erau anulate și dările în bani pe care Tiberius le lăsase pretorienilor și membrilor legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
în argint, căzu în liniștea nervoasă a pretorienilor, prefăcând-o într-un strigăt de entuziasm. Însă Împăratul proaspăt ales ridică mâna dreaptă și toți soldații tăcură. Pe un ton afectuos, el declară că, din patrimoniul imperial, dăruia fiecărui luptător din legiuni nu treizeci, ci șaptezeci și cinci de denarii. Porunci apoi ca și această donație să fie gravată pe o monedă. — Și, de asemenea, o sută douăzeci și cinci de denarii pro capite pentru acei vigiles ai Romei și pentru cei din cohortele urbane, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
lespezi comemorative fură ridicate în mica Sestinum, în Umbria, la Akraighia, în îndepărtata Beotie, sau la Argos, capitala istoricei Ligi Panelenice; serbări populare în Achaia, Phocis, Locris, Euboea; statui la Olympia, Delphi, Miletus, Corinthus, Alexandria din Aegyptus, Tarraco din Hiberia. Legiunile staționate de-a lungul granițelor de pe Rhenus, Danuvius și Euphrates adoptară, confidențial, vechiul său nume, Caligula, ca atunci când, copil fiind, îl însoțea pe tatăl său. În provinciile orientale și în statele vecine, care, după înțelepciunea binevoitoare a lui Germanicus, înduraseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
împiedică pe pardoseala strălucitoare de marmură și mozaicuri. Se miră, pentru că nu era nimic în care i s-ar fi putut agăța piciorul. „Zeii anunță destinul prin semne infime“, spusese într-o zi Zaleucos. Împăratul declară: — În loc să înarmăm mereu noi legiuni, mai bine să trimitem ambasadori și să vorbim. Sertorius Macro tresări. Împăratul zise: — Să redăm autonomia vechiului stat al Ciliciei, unde toate rudele lui Artavadse au fost ucise... Să-l eliberăm pe fiul prizonier al lui Antiochos, regele din Commagene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]