2,105 matches
-
trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe elină, pe care o visează pentru a o nega și căreia Îi aparține totuși prin chiar această inversare ilicită. Estetica urâtului, legătura de blestem cu Atena frumuseții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ta. Să arăți lumii cine ești. Urăsc când te văd ca drogat cu opiu de aceia pe care-i numești prietenii tăi. Afirmi că ești un artist numai pentru a te eschiva de la obligații. Îți dă un motiv să fii leneș. Nu e adevărat că, chiar și atunci când scrii, ești genul de persoană care lasă totul în ultimul moment? Nu-ți predai niciodată materialele înante ca tiparnița să fie pornită deja. După părerea mea, ăsta e un semn de slăbiciune. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
desăvârșit, așa că nu poate simți răceala. Trup de apă întinsă, căzând, fiecare kilometru un centimetru. Tors lung cât lumea. Înghețat peste tot, de la un capăt la altul. Meandre uriașe, coturi ce se arcuiesc ere la rând, întârzieri în S-uri leneșe, întorc cursul apei pentru a încetini cât mai mult cu putință căderea aceasta lungă pe care e gata s-o încheie. Nici râu propriu-zis, nici pământ ud alunecând lent spre vest, fără acum și atunci, decât doar când acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Rolling Stones și cu vacanțe în Grecia, a adăugat vocea. A primit totul de-a gata, ca toți „copiii Italiei”. O „generație de pierde-vară” și „pe vremea lui Mussolini a fost altfel”. Anna e „plină de viață” și „veselă”, însă „leneșă” și „dezorientată”. „Dezorientată”, a repetat bunicul de două ori. Pantoful mă strângea din nou, simțeam o apăsare, ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și „dezorientată”. „Dezorientată”, a repetat bunicul de două ori. Pantoful mă strângea din nou, simțeam o apăsare, ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e leneșă și dezorientată, iar acum eu nu mai am încotro, trebuie să mă logodesc cu Anna cea leneșă. Să fii dezorientat era rău, aflasem asta la școală. Să fii leneș era și mai rău. Vocea a spus că știa de unde veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca totdeauna înainte să vină durerea. M-am gândit: aha, de aceea mi-a făcut el o introducere așa lungă. Fiindcă Anna e leneșă și dezorientată, iar acum eu nu mai am încotro, trebuie să mă logodesc cu Anna cea leneșă. Să fii dezorientat era rău, aflasem asta la școală. Să fii leneș era și mai rău. Vocea a spus că știa de unde veneam eu și tata: din socialism și țara noastră era o țară grozavă, iar tovarășul, un bărbat demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oprit în fața mea. „Ciao.” Glasul îi suna puțin tărăgănat, dar mie asta îmi plăcea nespus. „Ciao.” „Vii de la bunicul?” „Da.” „Ce a vrut de la tine?” „A vorbit o mulțime.” „Altceva nici nu știe să facă. Ți-a spus că sunt leneșă și așa mai departe?” „Îhî.” „Și îl crezi?” „Hm.” „Nu face nimic. Ești încă un puști. Ți-a plăcut plimbarea cu motocicleta?” „Foarte.” „Ce ți-a plăcut cel mai mult?” Aș fi vrut să-i spun că îmi plăcuse cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
seama tot timpul la picioarele lor când merg. Toni încerca să-l convingă pe tata că ar trebui să rămânem. A spus: „Teodorescule, spălatul vaselor nu e ceva pentru tine. Doar provizoriu, cu siguranță. Asta-i o treabă pentru americanii leneși și pentru negri.” Tata a răspuns: „N-are nici o legătură cu spălatul vaselor.” „Teodorescule, problema cu limba engleză nu-i așa importantă. Se rezolvă cu timpul. Uite-mă pe mine, cu capul meu plin de whisky și tot am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de la sosul picant, după care am băut niște Cabernet Sauvignon bulgăresc. Cât de sofisticat. Am dat drumul la televizor și m-am uitat la câteva secvențe dintr-un show cu polițiști; prea săracă să-mi permit o telecomandă și prea leneșă să mă ridic să schimb programul. Nat sforăia. M-am uitat cu atenție la el. Avea mâinile pe jumătate sub pernă și genele i se curbau grațioase peste pomeți. Așa cum era, arăta de-a dreptul vulnerabil. Cu toate astea sforăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe toți cei căzuți prinși, în frunte cu marchizul Doria și cu Heissler, se retrăseseră și, pe câmpul dintre Tohani și Zărnești, zăceau morții de-a valma. Trupurile erau calde când stolurile de corbi au început să se abată. Vulturi leneși de munte, obișnuiți să vâneze puii de căprioară, fuseseră atrași de mirosul sângelui. Atunci am pus de au desprins de trup capul Bălăceanului și l-am adus de l-au țintuit în poarta de la București a caselor lui. Mi-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
feciorii încălțați în târlici erau mâncăruri din țările apusului pregătite de bucătarii francezi ai prințului. Conversația o domina Mateiaș, care-și povestea peripețiile avute în partida de călărie la care tocmai luase parte sub supravegherea căpitanului gărzilor palatului. Iapa roaibă, leneșă, care aștepta să fete un mânz, devenise în povestirea lui un armăsar negru nărăvaș pe care până la el nu reușise să-l stăpânească nimeni iar parcul cu alei bătătorite - un codru nepătruns. Când copilul se opri o clipă să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Dumnezeu și asta este o minune pe care o vedem, dar ochii închiși ai minții ne împiedică să ne dăm seama de ea și să ne bucurăm. Ei, bine, vodă își ține mintea trează și nu i lasă văzul leneș. Te-ai gândit vreodată, iată peste patru zile e Joia Mare și or să citească Evangheliile, cele douăsprezece... Te-ai gândit vreodată că acolo, în grădina Ghetsimani, Iisus nu numai pe ucenici îi roagă să stea treji, ci și pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tare curioasă :/ Din cînd În cînd,/ Nimic făcător dormea pe masă/ În Moldova zic, acel ciudat bătrîn”. Autorul e celebrul Edward Lear. Pe care Creangă sigur nu l-a citit ; dar aici , În versurile englezului, găsim rezumată Povestea unui om leneș, nu?!... O invitație la un club din Capitală, apărută-n presă, sună cam așa :” DRAGOBETE - iubește românește! Spune măcar pentru o seară Te iubesc! și nu I love you!” Și ca oferta să pară convingătoare, e ilustrată cu un ...cocoș
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
iar se-ajunge la teatru...Una dintre poezii se intitulează chiar Decor. Versurile, pe alocuri, par didascalii ( indicații de regie) la un spectacol nenumit: „ Doi plopi, În fund, apar În siluete” ; iar figurația este definită, În cîteva cuvinte („o lume leneșă, cochetă”). Maladia per sonajelor teatrului nedeclarat scris ( doar văzut?) de poet, este un histrionism...melancolizat. Poză de tipul „și gem și rîd și plîng În hî, În ha!”. Actrițele nu-s machiate și azi, chiar sînul lor e mai lăsat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
îi aduce aminte lui Marius de o căprioară văzută când fusese prima dată la vila ei din Sinaia. Aceleași încheieturi fine și glezne delicate, aceeași expresie gingașă precum a micului animal. Stinge țigara în scrumieră și se îndreptă cu pași leneși către mica încăpere a băii să facă un duș. Revine în cameră cu prosopul înfășurat în jurul taliei și câteva momente stă nemișcat lângă pat, acolo unde Smaranda, lungită pe burtă, mângâie ușor cu palma stângă perna ce păstrează încă forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
puternic de hoit al membrelor cangrenate din cauza gerului. Cu prețul amputării picioarelor mai jos de genunchi, militarul scăpase de moarte. Dar trăind coșmarul unui viitor cel puțin îndoielnic, se putea socoti un norocos? Zigzagul gândurilor îl aruncă într-o dimineață leneșă, rătăcită în voluptatea patului comod, când simțea prin somn căldura mâinii ei odihnindu-se la mijlocul pieptului său, zâmbetul ambiguu, candid și provocator în același timp, care-l întâmpina imediat cum deschidea ochii, desenat de buzele încă acoperite cu roua sărutărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de munte răsare dintr-un morman de cadavre, la nici câțiva metri de cazemată. Aruncă o grenadă înspre ambrazura betonată. Mitraliera îl ciuruie cu o rafală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
buretele tare. Privi toate obiectele care fuseseră îngrămădite aici, în mijlocul sufrageriei, unde pereții văruiți se uscaseră și răspândeau un aer răcoros.Un covor și o carpetă făcute sul, deasupra biroului învelit în plastic, te duceau cu gândul la niște viermi leneși, încremeniți în aburcarea unei dune albicioase. Canapeaua pe care ședeau nu era protejată cu nimic, fiindcă se hotărâseră s-o arunce. Era foarte veche și murdară. În schimb, televizorul funcționa bine, și totuși nu-l acoperiseră decât cu o hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura noastră zgomotoasă a trecut inexistentă pentru femeia teribilă cu sânii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale. Lipsit de orice estetică, înconjurat de un peisaj
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
meu. Unchiul Pete o spuse pe șleau: ca să aibă o fetiță, un cuplu trebuia să „aibă contact sexual cu douăzeci și patru de ore Înainte de ovulație“. În felul acesta, spermatozoizii masculi, mai ageri, se grăbeau Înăuntru și mureau acolo. Spermatozoizii feminini, mai leneși dar mai siguri, ajungeau chiar când cobora ovulul. Tatăl meu Întâmpinase probleme Încercând s-o convingă pe mama să urmeze planul. „La douăzeci și doi de ani, când se măritase cu Milton Stephanides, Tessie Zizmo era virgină.“ Logodna lor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Spermatozoizii masculi sunt mai rapizi. ― Pun pariu că-s și mai tâmpiți. ― Spune ce vrei. Ponegrește-i cât vrei pe spermatozoizii masculi. Dă-ți drumul. Nouă nu ne trebuie un spermatozoid mascul. Ne trebuie un spermatozoid feminin, bătrân și bun, leneș și de Încredere. ― Chiar dacă-i adevărat, tot e absurd. Nu pot s-o fac mecanic, Milt. ― Mie o să-mi fie mai greu decât ție. ― Nu mă interesează. ― Credeam că vrei o fetiță. ― Vreau. ― Ei bine, spuse tata, așa putem s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
terasa noastră de pe acoperiș vedeam câte odată o fetiță cam de vârsta mea, care locuia În casa din spatele nostru. Ieșea serile pe un balcon micuț și rupea petalele florilor din jardinieră. Când era Într-o dispoziție mai veselă, făcea piruete leneșe, parcă În acompaniamentul cutiei mele muzicale, pe care o aduceam Întotdeauna cu mine pe acoperiș, să-mi țină de urât. Avea un păr lung, de un blond foarte deschis, tuns cu breton, și pentru că nu o vedeam niciodată În timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai erau două tinere superbe, dezbrăcate de la brâu În jos, care stăteau Întinse pentru a se epila inghinal. Mirosul de ceară de albine era puternic și plăcut. Atmosfera era ca aceea dintr-o baie turcească, fără căldura aferentă: un sentiment leneș, de Învăluire, plutind peste toate, cu aburul rostogolindu-se din vasele cu ceară. ― Îmi fac numai fața, i-am spus eu lui Sophie. ― Vorbește de parcă ea ar plăti, glumi Sophie cu mama. Mama râse și celelalte femei i se alăturară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar fi zburat din ele. Acest lucru Îi scotea În relief mușchii gambelor. Și acolo avea pistrui. Era aproape ca un bronz. Alunecând, trecea pe lângă mine și vorbea cu o altă Brățară cu Talismane, amândouă mișcându-se cu acea aroganță leneșă, Încrezătoare. Uneori mă privea, dar nu dădea vreun semn că m-ar recunoaște. O pleoapă translucidă se cobora peste ochii ei. Îngăduiți-mi un anacronism. Filmul lui Luis Buñuel Acel obscur obiect al dorinței nu a fost lansat decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
orașul cu străzi înguste"), schimbarea măștilor cu capete de animale sincopează derularea amintirii. Un complex de vină însoțește identificarea ironică (ironic este personajul care se disprețuiește pe sine, explică Northrop Frye) a poetei cu animalele din fabulă. Este rea și leneșă la fel ca ele, meschină și apatică. Este chemată în fața judecății părinților și a altora: "pe ce lume trăiește / pe ce lume trăiesc / când o să-ți vină mintea la cap / când o să-mi vină mintea la cap / nici o supă nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]