3,597 matches
-
coarne, capul să nu și-l întoarne, Înapoi să nu privească, ca să nu se opintească. Ci s-alerge înainte cu curaj, suflet și minte. Cine din nou nu se v-a naște nici pe Tatăl nu-l cunoaște. Să-ți lepezi dragostea de sine urmându-mă numai pe Mine. Pe Calea care mergem noi e drept că nu-ncap decât doi. Doar tu și Eu pe-acela-și drum cu Mine mergi de mână-acum. În dreptul numelui: IERTARE am scris în cartea vieții tale
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
sticlă trans.lucidă și nici nirvana fără conținut de fum ci întuneric de lumină pură care la Tine sunt tot una... Pe.trecere cu pași de melc senin dincolo de poarta inimii cătare trecând de vama de imagini adumbrită amăgire și lepădând cel pathos ce vine din visare ultimul simț al firii se ofilește fără vlagă iar din vederea oarbă răsare orizont... Taborul ca lumina din Soarele cel veșnic topește lumânarea ce vine din orb gând când totul se preschimbă vederea iar
POEM HIERATIC XXXIV-TĂRÂMUL LÀ.CRINILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381230_a_382559]
-
se vorbește. * Când Dumnezeu a creat omul, îi va fi dat și vorbirea cea aflată în consonanță cu paradisul edenic. Vulgarizarea graiului a început odată cu păcatul originar. * Ioan, “cel care striga în pustie”, nu vorbea și în deșert. * Vorbele se leapădă greu de timbrul vocii care le rostește. * Cuvintele tăioase sunt rezultatul unei limbi ascuțite. * Vorbele “pe ocolite” ajung la destinație... “obosite” (cu impact atenuat). * Un elev m-a întrebat de ce vorbirea are nevoie și de consoane. Surprins, am întremat repede
EXERCIŢII CU… VORBE (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381268_a_382597]
-
vreme liniștea călduță. Ademenit de freamătul mamei, ursulețul își părăsi tovarășul, năvălind la ospăț. Dură ceva mai mult până-și aminti de camaradul găsit. Se-ndreptă către Uki ducând între fălci o ciozvârtă de carne zmulsă, caldă încă și-o lepăda îmbietor lângă băiat. Acesta, neînțelegând nimic din iuțeala celor văzute, dădu întâi înapoi, dar atras de mirosul ce-i pătrunsese în micuțu-i nas, apucă bucata cu mâinile amândouă și-ncepu să rupă din ea cu dinți mărunți, pierzând în același
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
flăcău isteț, înțelese imediat cum stăteau lucrurile în Castelul de Fier. Așteptă ca vrăjitorul să își fiarbă licorile magice, să termine cu preumblarea prin castel și să se așeze la odihnă. Când auzi sforăitul greu de-a lungul coridoarelor, își lepădă legătura de la mâini și prinse a-l lega strașnic pe vrăjitor de patul lui. Înainte ca acesta să se trezească, apucă sticlele cu licori, o luă pe prințesă cu el și ieșiră la suprafață. În urma sa turnă toate licorile magice
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
înconjoară, din dorința de a le descifra sensul, așa cum el însuși precizează: „Eu am sfâșiat trupul clipei cu dinții, / Cu ură, cu poftă, cu ghearele minții, / Decis să-i extrag toată seva și slava, / Să-i sorb ambrozía, să-i lepăd otrava. (Lupta) Conștiința de sine, care transpare din eul auctorial - „eul” care gândește, simte, trăiește, dorește și transmite, o întâlnim și în versurile: „Am zilnic în cap o mie de gânduri, / O mie de noi crâmpeie de viață, / Toate se
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
l-a descris întotdeauna cu minuție de-a lungul și de-a latul frontonului artei dramatice românești, a metamorfozat în timp, aidoma unui vulcan cu lava sângerândă, umanitatea depoetizată a profanului obosit. Cu puțin înainte ca secolul XIX să își lepede-n grabă suflarea, lăsând loc de respiro și de producții culturale diverse următorului ev istoric, mai precis, la început de ianuarie 1896, sămânța necunoscută a vieții căpăta cu bucurie trup și identitate prin țipătul unui copil, care avea să mântuiască
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
Și la boli și la durere? Este rugăciunea tare; Ea aduce mângâiere! Ce-i în viață fericirea? Nu averea,nu comori! E să-ți afli mântuirea, Înainte ca să mori! Care-i marea suferință, Drumul către iad și chin? Să te lepezi de credință, Când,tu te-ai născut creștin! Care-i bogăția mare? Nu-i palatu-n care stai! E iubire,e iertare, Altora , când poți să dai! Care e marea durere? Nu e boala trupului! E păcatul în plăcere, Spre osânda
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
Și la boli și la durere? Este rugăciunea tare; Ea aduce mângâiere!Ce-i în viață fericirea? Nu averea,nu comori!E să-ți afli mântuirea,Înainte ca să mori! Care-i marea suferință,Drumul către iad și chin? Să te lepezi de credință, Când,tu te-ai născut creștin!Care-i bogăția mare?Nu-i palatu-n care stai!E iubire,e iertare,Altora , când poți să dai!Care e marea durere? Nu e boala trupului!E păcatul în plăcere,Spre osânda
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
Iată și „lupta cu inerția”, într-o poezie chiar așa numită: Lupta: Eu am sfâșiat trupul clipei cu dinții, Cu ură, cu poftă, cu ghearele minții, Decis să-i extrag toată seva și slava, Să-i sorb ambrozia, să-i lepăd otrava. Prea multe coclauri nevoit fui să bat, Să înving mii de piedici, când am vrut să răzbat; Nimic nu-mi fu prea lesne, ieftin sau neplătit - Numai sufletu-mi știe câte rele-am pățit. Dacă viața-i o luptă
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
a dus cu ucenicii în Muntele Măslinilor, într-un loc numit Ghetsimani. Printre multe altele Iisus le-a spus: "Voi cu toți vă veți sminti în noaptea aceasta." Petru a zis: Dacă se vor sminti cu toții, eu nu mă voi lepăda de Tine!". Era întuneric, adică în puterea nopții. Și Iisus Hristos i-a răspuns lui Petru: Înainte de a cânta cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!". Într-adevăr, cocoșul, ca să dea de știre nu cântă
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
noaptea aceasta." Petru a zis: Dacă se vor sminti cu toții, eu nu mă voi lepăda de Tine!". Era întuneric, adică în puterea nopții. Și Iisus Hristos i-a răspuns lui Petru: Înainte de a cânta cocoșul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori!". Într-adevăr, cocoșul, ca să dea de știre nu cântă numai o dată, ci de două și de trei ori. S-a și întâmplat asta, căci Dumnezeu vădind slăbiciunea firii omenești, Petru a fost cuprins de o
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
împărat se împotrivește Cezarului". În timpul acesta femeia lui Pilat, înfricoșată de visuri, a trimis la Pilat să-i spună: "Să nu faci nimic dreptului acestuia". Căci ea, din pricina lui Iisus, suferise mult în timpul nopții. Pilat s-a spălat pe mâini, lepădându-se prin asta de vina sângelui. Iudeii însă au strigat: "Sângele Lui peste noi și peste copiii noștri! Dar dacă-L eliberezipe El nu ești prieten al Cezarului!". Așadar Pilat L-a legat, deși știa bine că este nevinovat, L-
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
tăcere că se putea auzi iarba crescând. Ni s-a adresat tuturor spunându-ne frați. Apoi a vorbit despre învierea Sa ca fiind și a noastră și ne-a invitat să ne onorăm viața aceasta pentru înviere, îndemnându-ne să lepădăm de la noi și cel mai mic păcat, cea mai mică răutate. Ne-a mai vorbit apoi despre împărăția cerurilor care este dată oricui vrea să intre în ea. Am aflat astfel de un loc al luminii în care gândurile tale
FRAGMENTUL NR ZECE PENULTIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380851_a_382180]
-
atârnă ca un plumb. Tu dulcea rază, clădită fără aceea emfază. Acuma glasul tău s-a rupt din trupul meu, Și-am plâns topindu-mi seva, că nu mai sunt eu. Crescut din dor din pântecele maicii mele M-am lepădat de bucuria ce m-a-nălțat la stele. IUBIREA E UN ZBOR ÎNARIPAT Teluricul cântă prin dulcea atingere Prin glasul care e o trecere a vremii, Amurgul se lasă ca o vale a plângerii La înseratul popas fără de înfrângere. Te-am privit
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Pilat. -Servește-te cu ce dorești! spuse el către magistratul Simbinacus arătându-i tăvile de argint și carafele pline cu nectar și vin. -Fructele de Iudeea sunt o adevărată încântare ! Portocalele de Ioppe n-au egal! -Nici legumele nu sunt de lepădat, spuse magistratul Simbinacus. Luară apoi masa împreună, încet, schimbând din când în când remarci cu privire la bucatele aflate înainte. Pentru ca atmosfera să fie destinsă Comus Lucretius chemase doi cântăreți din flaut și harpă spre a le încânta auzul. După un timp
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
spinii de pe dealuri... Ești înfiat, faci parte din Cuvânt! Tu nu răspunzi de faptele din umbră, A celor ce fac rău. Chiar de-și spun frați, Ei nu gândesc, vai cât va fi de sumbră, Clipa în care vor fi lepădați! Căci pocăința nu e o favoare, Pe care să o faci Celui Preasfânt ! El este veșnic, însă omul moare Și se va-ntoarce iarăși în pământ. Ne-am răzvrătit! Acum, pribegi pe glie, Purtăm poveri ce-s mult prea greu
DE CE PRIVEȘTI LA OAMENI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373343_a_374672]
-
Și te-ntristezi pentru ce nu-i al tău? Trezește-te degrabă și te roagă, Ca Domnul să îți dea eliberare! Chiar dacă ai doar aer în desagă, El, Dumnezeu, va da îndestulare. Tu nu urma ce lumea-nfăptuiește, Nu-ți lepăda veșmântul alb de in, Mai bine iartă, roagă-te, postește, Nu transforma dulceața în pelin! Amărăciunea duce la pieire, Ea naște monștrii, ură și ranchiună, Mai bine fii un sol plin de iubire, Căci la final te-așteaptă o cunună
DE CE PRIVEȘTI LA OAMENI? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373343_a_374672]
-
care ne desparte, Și tare-aș vrea să știu de-i este bine. Dar nu sfârșea-ntrebarea niciodată, Căci pe cărare se vedea că vine Un tânăr mândru, 'nalt, cu fruntea lată Și cu priviri albastre și senine. Îndată, fata lepăda ulciorul Și spre voinic se îndrepta grăbită, Cu drag în brațe o lua feciorul, Ea, gura-i săruta, împătimită. Se așezau, apoi, pe iarba moale Și povesteau, râzând, de toate cele, Îi ascundea frunzișul de la poale, Iar el, arțarul, se-
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]
-
drăgostelii Să o mistuie, să-mi ceară Fără graba-ncetinelii Să-i înfoc iară și iară Purgatoriile pielii. Cum nu-mi fie drag de dragii Sânișori ai dragei mele, De găoacea-i ce carnagii Îi stârnește cărnii mele Când îmi leapădă nădragii. Cum nu ea, de dragu-mi stoarsă, Să nu-mi mântuie nesațul În vulcan de carne arsă, Prins în lava ei cu lațul, Când cu fața, când întoarsă... 24.02.16 Referință Bibliografică: Și mi-i drag de Dragobete / Romeo
ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373384_a_374713]
-
îndemnat și pe ostași : să se Roage la CHRISTOS Care i-A gonit vrăjmașii, scoțându-l victoros ! Au fost pârâți la Antioh, rău și crunt anticreștin Ce pe Andrei și toată Oastea, i-au supus la aprig chin, Ca să-și lepede Credința ! dar ei mai mult s-au întărit ! Iar Andrei, din Siria cu Oastea fu surghiunuit... Pe-un pat din fier încins în foc, pe Andrei l-au așezat Dar Cineva venit din Cer, l-A scos viu, nevătămat ! Deși
SF.MC.DIOMID DOCTORUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373422_a_374751]
-
un miel la junghiere, precum Bunu-ÎNVĂȚĂTOR, A mers la Judecata falsă, la păgânul Dregător ! Acesta îi făgăduiește : fel-de-fel de amăgiri... Dar Lup rămâne în Credință și nu cade-n rătăciri ! Din nou bătăi și alte chinuri...Credința nu și-a lepădat Iar capul sub sabie, pentru MESIA, l-a plecat ! ........... ................................ Sf.Mc.Eutihie. În Patria sa Palestina, de tânăr, Eutihie Auzind despre IISUS, și-A Sa Evanghelie, De Apostolul iubirii (Ioan), s-a apropiat Și-Învățătura Cerească, râvnitor a cercetat ! Și-a
SF.PROOROC SAMUEL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373494_a_374823]
-
femeie, feminitatea romantică a autoarei îmbie la băutul izvorului cu apă vie, la al tinereții cu cercei la urechi. Citind visezi, zâmbești, înflorești, citind te încălzești ca om, te transfigurezi în femeia sensibilă și senzuală, care n-are nevoie să lepede haine, dorința spre celălalt izbucnind ca focurile pădurii-n noapte, acolo unde au fost ascunse comori. Legi suflete, imagini, reverii, energii, le atragi fără să vrei înspre tine, înțelepciunea lumii devenindu-ți o joacă, un dans de naiade pe muzicile
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
să uiți începutul Învăluit în miresme de toamnă și flori, Oare cum va fi când veni-va-mi răspunsul, Te-am uitat, iubito, te-am pierdut prin culori! Oare care din noi doi va fi cel dintâi-ul Ce-o lepăda în goană iubirea din el Și cui o să-și urle durerea rămasul Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață
TU SAU EU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371423_a_372752]
-
s-au dus cu norii, străzile s-au înălțat, s-au dus, îl văd bunicul cum plutește cu vioara sub bărbie, stelele îi cântă-n strună, el a uitat de glonțul ce l-a străpuns cândva. De ce oare vulturii își leapădă veșmintele și dau din brațe, cuprinși, parcă de o teamă nebună? Referință Bibliografică: Noah 7 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2140, Anul VI, 09 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NOAH 7 de BORIS MEHR în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371473_a_372802]