2,345 matches
-
blamat de cei care îl duc efectiv și exploatat de cei care îl provoacă. Cu această experiență tragică, la care se adaugă și altele, ulterior, Ștefan Gheorghidiu acumulează o cunoaștere exactă a războiului și a realității, iar conștiința lui se limpezește de frământările erotice de până atunci, care îi umpluseră sufletul de veninul incertitudinii. Este soluția radicală pentru a pune capăt chinurilor relevate de conștiință. Eroul trăiește drama intelectualului în confruntarea cu războiul, după cum sublinia P. Constantinescu <ref id="11">11
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
vede pe doamna T.: Ladima este prima persoană căreia Fred îi destăinuiește chinurile prin care trece iubind-o pe doamna T., simțind o pornire inexplicabilă pentru confesiune: În seara în care privește înmărmurit spre geamul femeii iubite, sufletul i se limpezește când îl vede pe Ladima, cel căruia-i poate mărturisi trăirea lăuntrică "ca o voluptate grea, cu gust de pelin și doctorie". Îi era de ajuns să-l aibă aproape, să privescă împreună fereastra "ca un far în noapte" și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
și să creștem plantele cu care ne hrăneam și să adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem coaja de sumac, și de nuc, și coji de nuci și de soc ca să facem vopsele și să limpezim lîna În apă cu vitriol pînă căpăta un negru lucios, pe care nu-l mai scoteai cu nimic... ce mai, stofele de azi nu fac nici două parale... păi n-am Învățat eu să fac treaba asta cu mîinile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mustre: Și-acum amintește-ți că ființele umane au o reținere față de mistere. Și asta e, într-un anumit grad, situația ta: un mister. Unde te afli? Ce este construcția din fața ta? De ce să nu te duci acolo și să limpezești misterul?" Pentru Gosseyn Trei adevărul cel mai important era altul. "Dacă era Pământul...? Ar trebui să fiu în orașul principal, să aflu ce se întâmplă acolo." "Până la urmă", veni răspunsul, "este o propunere destul de bună. Mai ales că n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cu revere cu nestemate - rezervată celor mai înalți demnitari ai statului major general, o ținută cum Ashargin nu mai văzuse de la vârsta de paisprezece ani, adică de vreo unsprezece ani. General! Importanța rangului, îl surprinse pe Gosseyn. Gândurile i se limpeziră, se ascuțiră. Trebuia să fie un motiv foarte important pentru care Discipolul îl adusese aici, în acest punct decisiv al carierei lui Ashargin moștenitorul - dar fără cel de al doilea creier și rătăcit într-un corp controlat de un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
găsea din nou închis. Privi în jur cu ochii tulburi și, încet, începu să se obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-avea importanță, creierul i se limpezi și nu mai tremură. După un minut, deși valurile de slăbiciune nu-și încetară pulsațiile, realiză ce anume făcea Ashargin când îl copleșise. Mergea cu un grup de amirali ai flotei. Îi văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Nu vreau să te omor. El simți un val de căldură trecînd prin metalul rece de sub el, apoi ciocul se închise cu un pîrîit ca de pușcă. Urmă al doilea pîrîit, apoi un zăngănit. Norii de abur începură să se limpezească, dar o clipă nu mai zări ciocul cel mare, căci capul creaturii căzuse. între umerii din care izvora un mănunchi de raze pale se zărea o gaură neagră. Era părul. Se auzi un al doilea zăngănit cînd toracele se despică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
drept în ochi, își imagina cum ar fi să fie însurat cu ea, apoi se gîndea la Molly Tierney fără să simtă nici un fel de remușcare. Sînt ridicol, își zicea, și nu-și lua ochii de la ea; pupilele negre se limpezeau, iar fața și capul deveneau de un alb estompat, încadrat de o formă aurie. E ca marmura acoperită de miere, se gîndi el, și dădu formă cuvintelor lui cu buzele. Muzica se opri și trebui să danseze din nou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
următoare va fi din nou capturat, dar trebuia să riște. Degetele lui pipăiră tubul și-l apăsară. De data aceasta, încercă să-și studieze senzațiile. Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fel de șanț adânc și nu prea lung. Am sărit în groapă, m-am ghemuit pe fundul ei, eram leoarcă de sudoare, burnița îmi udase hainele, mi se lipeau ochii de somn și oboseală. După un timp, cerul s-a limpezit; tresăream din când în când și mă uitam în sus, stelele scăpărau și săreau parcă de colo colo, întreaga boltă se răsucea, tăcută, deasupra mea; am bâjbâit pe fundul gropii până ce am găsit, apoi am adormit. Când m-am trezit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi zări ligheanul alb și scaunul încărcat cu niște boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea tăcută și ne mișcată Lilly. De lângă ea, îl privea fix un
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu revere cu nestemate - rezervată celor mai înalți demnitari ai statului major general, o ținută cum Ashargin nu mai văzuse de la vârsta de paisprezece ani, adică de vreo unsprezece ani. General! Importanța rangului, îl surprinse pe Gosseyn. Gândurile i se limpeziră, se ascuțiră. Trebuia să fie un motiv foarte important pentru care Discipolul îl adusese aici, în acest punct decisiv al carierei lui Ashargin moștenitorul - dar fără cel de al doilea creier și rătăcit într-un corp controlat de un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
găsea din nou închis. Privi în jur cu ochii tulburi și, încet, începu să se obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-avea importanță, creierul i se limpezi și nu mai tremură. După un minut, deși valurile de slăbiciune nu-și încetară pulsațiile, realiză ce anume făcea Ashargin când îl copleșise. Mergea cu un grup de amirali ai flotei. Îi văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
următoare va fi din nou capturat, dar trebuia să riște. Degetele lui pipăiră tubul și-l apăsară. De data aceasta, încercă să-și studieze senzațiile. Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trebuia, apoi, să-și asigure controlul asupra mușchilor ființei prin mijlocirea căreia acționa grupul. Gândurile îi fură curmate de o avalanșă de lumini colorate. Însemna că eforturile sale de a se autosugestiona erau eficace. Iar când imaginea din fața lui se limpezi brusc și rămase clară, nu mai avu nici o îndoiala că se afla pe calea cea bună. Vedea, ca și data trecută, interiorul uneia din clădirile acelea înalte. Pentru că nu cumva imaginea să se destrame, Grosvenor își concentră întreaga atenție asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
succes. Nu uita că monstrul ne-a luat din nou prin surprindere. N-are importanță dacă ne atacă intenționat sau întâmplător. Oricare i-ar fi intențiile, rezultatul este că ne pune pe jăratic. Încă n-am izbutit nici măcar să ne limpezim gândurile. Grosvenor intrase într-un lift care cobora. Când ajunse jos, deschise ușa și o zbughi pe coridor, unde auzi din nou vocea lui Korita: - Sunt convins că, datorită uriașelor resurse de care dispunem la bordul acestei nave, putem veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ți-ar strica niște galoși, spuse, privind cu jenă când spre capul, când spre picioarele noului angajat. La cuvântul „pălărie“ între cei doi se instală brusc un soi de complicitate neplăcută. Din motive foarte diferite nici unuia nu-i convenea să limpezească întâmplarea de la miezul nopții, cu fuga lui Procopiu și pierderea pălăriei. Mâine ar trebui să fii aici la ora 9 dimineața. După cum știi, pesemne, noi apărem și duminica și facem cu rândul de serviciu. De restul chestiunilor, loc de dormit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
multe decât subalternii săi și-i punea la încercare. Așa că, simțind o capcană, se gândi bine până să spună: — Cu excepția cuvântului Popescu, poate nici nu era Popescu, poate era popă?, restul, stele, lumină, Maica Precistă și sar sau dar sunt limpezi: Rareș fusese curios și aflase ce trebuie să predea, de-aici i s-a tras moartea: icoana Maicii Preciste de la Sărindar, cea cu stele și lumină pe umeri, adică diamante. — Mă tem că șarada n-ai rezolvat-o cu totul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
automată pe care o ai la orice sunet. Și pentru că toată povestea continua să fie ca un vis, imaginea orașului se topi aproape imediat. Mintea i se concentră asupra tinerei care înainta încet din fundul magazinului. Gândurile nu i se limpeziră imediat. Convingerea că ar trebui să spună ceva i-a fost frânată de primele impresii produse de înfățișarea fetei. Avea un trup suplu, cu forme plăcute, părul negru, frumos buclat, ochii negri, iar pe față îi strălucea un zâmbet agreabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Mă bate gândul să pun să te aresteze. Cayle se ridică, roșu la față și se îndepărtă împleticindu-se. Se simți zguduit, gata-gata să intre în panică. Primea lovituri prea multe și prea dese. Încetul cu încetul, mintea i se limpezi. Se opri să iscodească barul situat în partea din față a navei. Seal și tovarășii săi erau încă acolo. Când dădu cu ochii de ei, înțepeni și înțelese de ce s-a întors să-i privească. Se răsuci pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
obișnuite de la sfârșitul unei călătorii. Încetini pasul și se uită cu atenție sporită de jur-împrejur. Văzu un șir nesfârșit de birouri în care alți bărbați erau luați în primire de indivizi bine îmbrăcați. I se păru atunci că tabloul se limpezește. Prima ofertă pe avizier. Voluntari care să meargă la o fermă. Dacă nu te prindeau în felul acesta, atunci venea un individ, care, cu vorbe mieroase, îți oferea un împrumut pe baza creditului de care se bucura familia ta. Împrumutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe care i le spun lui Mirciulică. Nu văd de ce nu i-ar plăcea și dumnealui una din ele. Dascălu bătu din palme. Alunecă de pe fotoliu și se așeză turcește în fața bătrânei. Melania ridică motanul în poală. Obrazul i se limpezi dintr-o dată. Ochii îi alunecară peste creștetul cârnului. Povestea în șoaptă, făcând abstracție de Ioniță, de Florence și de Șerbănică care o ascultau cu fețe livide, de strigoi. ― "... o grădină minunată cu copaci și flori și fructe de aur. Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aspect subsidiar) Melania Lupu i se va strecura din nou printre degete, zveltă, proaspătă, cu eleganța ei discretă și surâsul acela subtil de fetiță și mare cucoană. ― Mda, reluă, există totuși câteva momente-cheie pe care aș vrea să mi le limpeziți. Îi întinse pachetul de țigări și rămase cu el în mână, mult timp după ce inginerul se servise. Mă întorc la confesional. Înainte de întîlnire sau după... Raul Ionescu îl întrerupse rîzînd: ― Nu vă vine să credeți, dar habar n-am cine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem atâtea de făcut! Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul subțire pârâi. ― Ce bîzdîganie îți mai trece prin minte? Ce-ai mai scornit? Melania Lupu își ridică ochii limpeziți de lacrimi. Aveai sentimentul unui cer clătit după ploaie. Întrebă plină de naturalețe: ― Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama... Două sinucideri la un interval atât de scurt nu pot convinge pe nimeni. Matei rămase cu gura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
face apți să pătrundă în metafizica promisiunilor mele. Ceva asemănător îmi cerea, probabil, și Francisc care mă privea atent și răbdător. M-a lăsat să-mi săpunesc de mai multe ori mâinile și tot de atâtea ori să mi le limpezesc până ce, în sfârșit, bruta se declară satisfăcută. Îmi făcu un semn cu capul care vroia să spună: Da, acum e bine". Și zâmbi mulțumit. Eram pregătit să trec pragul sălii cu oglinzi acum. Francisc s-a dat politicos la o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]