1,455 matches
-
pe 6 august 1960 scriu pe o foaie de hârtie următoarele cuvinte: „Eleva M. M., absolventă a liceului X, candidată la examenul de admitere la Facultatea de Filologie Iași, reușește sigur”. Pun data zilei respective, semnez și înmânez soției hârtia liniștitoare. Nu-i vine să creadă că eu am o așa de mare încredere în posibilitățile intelectuale ale fetei noastre! Eu însă știam ce știe fiica noastră. Curând sosește și drumeața noastră, vede aprecierea mea optimistă, se întâlnește cu tot grupul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
barcă cu motor condusă de un tânăr cu pielea ca abanosul, îmbrăcat într-o cămașă lungă și albă ca zăpada, de o frumusețe stranie și sănătoasă. Am fost transportați astfel pe insula Elefantina pentru a vizita grădina botanică, liniștită și liniștitoare - un parc imens, de fapt, cu copaci umbroși și prietenoși și, după aceea, aceeași barcă ne-a lăsat pe țărmul deșertului cu nisipul ca aurul de 18 karate, pentru a vizita mausoleul unui om de-al lor (Abu Simbel, dacă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
2000 - Washington Suntem din nou în muzeul național de artă, de data asta în corpul de clădire care adăpostește lucrări ale contemporanilor. Eu m-am oprit într-o sală rotundă, intimă, cu sculpturi spațiale ale lui Alexander Calder. Rafinate și liniștitoare, lucrările, unduindu-se datorită curenților de aer și proiectându-și umbrele pe pereți îmi dau o senzație de optimism pe care nu am prea simțit-o de când am aterizat pe acest pământ. Culorile vii și siluetele simple îmi amintesc de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Șușară (pe 29 iunie sunt sărbătoriți Sfinții Apostoli Petru și Pavel). Bineînțeles că totul a fost însoțit de voia bună specifică adunărilor din „casele” Ecaterinei, generate în mare măsură de calambururile verbale care au o savoare deosebită. Somnul a fost liniștitor. Azi de dimineață după veselul mic dejun am pornit prin oraș cu toții. Aveam senzația că umblu printr-un loc necunoscut mie, uimită fiind că descopăr în el ici-colo porțiuni familiare. Ceea ce au făcut cu unul dintre cele mai frumoase orașe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Pușcașu își păzește motanul supradimensional, castrat și fără coadă. Cei de la mansardă au dispărut în ceață, cine știe pe unde, dar sigur lucrează pentru că altceva nu prea ai ce face. Este aici o atmosferă cehoviană, înnobilată de peisajul generos și liniștitor și punctată de mirosurile mâncărurilor îmbietoare pregătite de gazdele noastre. M-am așezat la masa din balcon, alături de Liviu și citesc sau scriu. Dacă intru în cameră sunt obligată să stau întinsă în pat și asta mi-ar da senzația
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
se oprească în loc? Oare câți oameni primesc ceea ce primim noi câteodată, ca acum, când ochii străpung perdeaua foșnitoare a copacilor ce ne umbresc (făcând să fim feriți de căldura care ne moleșește), spre marea albastră, văluroasă, vuind calm, constant și liniștitor? În ultima vreme românii, în mod special cei din lumea artistică, mai precis pictorii, criticii de artă și iubitorii de frumos, au fost cuprinși de febra „revenirii” pe meleagurile care au aparținut cândva României, pe aceste locuri care au exaltat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cei care aveau roluri mici În spectacol sau făceau parte din cor au Îndrăgit fiecare exercițiu, pentru că lucrul li se părea complex, incitant. Atitudinea se datora, cred, acestui mod de a lucra constant În cerc, pentru că el transmite un sentiment liniștitor de Încredere, fără tentă competitivă. Dar această oază a creativității a fost totuși invadată de mineri În acel iunie 1990... Insula lui Prospero nu poate să existe fără Calibani... Au coborât În haită până În subsolul teatrului și, găsindu-i pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai puțin evident, deși finalul operei celebra reconcilierea conflictelor pe melodia senină, armonioasă a corului care, Îmbrăcat În alb, crea o punte Între sală și scenă. Soliștii și actorii, adunați În jurul Mesei Tăcerii a lui Brâncuși, executau mișcări hieratice și liniștitoare, ca pe un ritual În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți sau un abur mov care se risipește În spatele unor catarge
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
doar până la jumătate, fiind oprit de marginea patului de sus. Fluturi de noapte palizi În jurul unui felinar singuratic, ca sateliții din jurul planetei Jupiter. Un ziar dezmembrat tresălta pe o bancă. Undeva, În tren, se auzeau glasuri Înăbușite și o tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Rusia. Doresc să detașez dintre ei o singură figură, un tânăr socialist pe care-l cunoșteam, un uriaș uscățiv care executa cu pipa mișcări lente și multiple, groaznic de enervante când nu erai de acord cu el, și Încântătoare și liniștitoare, În caz contrar. Am purtat cu el multe bătălii politice, a căror Înverșunare dispărea invariabil când reveneam la poeții pe care-i Îndrăgeam amândoi. Astăzi nu este un necunoscut În cercul lui, ceea ce - recunosc sincer - nu Înseamnă mai nimic, dar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alt context ar fi fost aberantă: „M-a îngrozit nu o dată gândul că accidentul din primăvara lui 1959, catastrofa politică și socială a tinereții mele, ar fi putut să nu se producă” (65). Natură complicată, scriitorul poate avea un coșmar liniștitor. În memoria lui stăruie imaginea unui soare uriaș pe pergamentul unei amintiri de groază. Se întâmplă ca o stare de bine să se proiecteze pe fundalul unui plâns de femeie. Mai grav, mai tulburător, chipul unui medic omenos, devotat pacienților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cândva ca tânără învățătoare și unde se întâmplase ceva, ceva care o inculpa grav. Se certau îndelung, până la istovire. Mă puteam socoti norocos când, epuizat de emoții, reușeam să adorm înainte ca scandalul să se fi potolit de tot. * Ce liniștitoare erau, în schimb, diminețile de pocăință și de împăcare... Îmi amintesc de o asemenea dimineață de pe vremea când mai locuiam pe strada Pietroasa și mai dormeam toți patru într-un singur pat. Mă trezisem la timp ca să-l surprind pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
reîncălzesc, și doar atâta lumină câtă parvine de la lămpi prin „ferestruica” radioului, așa de cunoscută mie, așa de intimă; în spate, dincolo de ușa întredeschisă, am în rezervă, ca să zic așa, o altă cameră, chiar camera mea, luminată discret și totuși liniștitor de un abajur; stau ghemuit și un pic înfrigurat pe scăunel, ascult divina muzică a lui Bach, în interpretarea inegalabilă a maestrului, și mă simt ontologic bine, ferm instalat într-un univers bun; asigurat, protejat, luat în evidență de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
singur. Pentru un tânăr neobișnuit să se afle „departe de casă” (exact: la 40 de km), printre străini, care stătea în gazdă în condiții pe care cred că nimeni altul nu le-ar fi acceptat, căsuța învățătorului reprezenta un refugiu liniștitor. Beam vin, mă trata cu ce avea, discutam. Domnul A. făcuse războiul din Est, fusese pe front și odată mi-a povestit cum a scăpat el de la o moarte sigură. Ocupaseră un sat, controlau casele, una câte una, se răzlețiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
orice pericol, medicul care se nimerise să fie de gardă când Doina născuse (născuse e un fel de a spune, căci pruncul fusese, de fapt, extras, scos cu forcepsul) a rămas foarte prudent, ferindu-se să ne dea acele asigurări liniștitoare așteptate de mine cu o disperată aviditate. Mi s-a permis să urc s-o văd, era undeva la etaj, avea temperatură mare, halucina. M-a recunoscut totuși, și numai ea, în acea dimineață îngrozitoare, a încercat să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pe când eram mai tânăr și aveam deseori insomnii, de Sfinții Constantin și Elena auzeam, noaptea târziu, din blocul de vizavi, „de milițieni”, ecourile unei petreceri ce culmina, decent, sublimând-o într-un chip oarecum neașteptat, cu un „mulți ani trăiască” liniștitor, luminos. Onomastica aceea anonimă s-a repetat, an de an, câtva timp, apoi... cântecul a amuțit. Când și de ce? Nu știu. Pur și simplu, într-o noapte de 21 spre 22 mai am realizat, cu un soi de tristețe, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu le-aș acorda nici o atenție și poate că nu le-aș băga în seamă, nu le-aș auzi, dar pe care acum le aud - o, cât de bine, le analizez cu sufletul la gură, le caut pripit o semnificație liniștitoare și negăsind-o le pun fără să vreau în legătură cu zona terifiantului. Importanța lor, a acestor zgomote nocturne a crescut, crește nemăsurat. Devin sclavul până și al celui mai mărunt dintre ele. Stăpânit de această psihoză, chiar explicațiile cele mai sigure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unul din cei mai viguroși plăsmuitori ai ei. Napoleon e poate cel dintâi care ne împiedică să uităm de „rolul personalității în istorie”. * Străbătând Parisul. Duminică, dimineața, îngusta, lunga și pustia, la acea oră matinală, rue Grenelle pare un coșmar liniștitor. * Parisul sfârșitului de secol XX e nu numai minunatul oraș pe care îl știu sau de care am auzit, dar și - rezultat al eforturilor postbelice tenace și inteligente - unul perfect organizat, neînchipuit de confortabil; într-atât, încât aproape te miri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
automotor împărțit în trei „segmente”, pe ușă. În nici o altă împrejurare n-ar fi făcut-o, dar acum, obosită și abătută, Doina se duce și se așază pe locul rămas liber, spunându-i femeii din fața ei, în chip de explicație liniștitoare: „Până se întoarce”. Trec vreo zece minute, posesorul locului se întoarce, o vede pe Doina, dar - poate dintr-un rest de decență, poate doar pentru că „situația” îl derutează și nu știe cum să reacționeze - nu ridică nici o pretenție și rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trăiască atât de mult încât ea, care mă iubește așa cum puțini oameni sunt în stare să iubească și care va suferi enorm când voi muri, să-și amintească de mine, cândva, cu un surâs împăcat. * Un element de continuitate, profund liniștitor; un memento al vechii vieți bucureștene și al propriei mele vieți, binișor trecută de jumătatea ei: omul, același parcă de zeci de ani, strigând - și vocea parcă îi este aceeași: măturaaa, măturaaaa... * Grija mea cea mai mare din ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de regulă, imbecilă). Chiar și mărturisirea că poeziile lui Arghezi au reînceput să-i pară „neînchipuit de frumoase”, mărturisire care, în contextul ei, era tocmai „poanta”, factorul de șoc, reprezintă în fond le dessous des cartes, dezvăluirea gândului adevărat, semnalul liniștitor că de fapt totul e în ordine. Dincolo de toate acestea, există însă în Nu un substrat foarte profund, din perspectiva căruia carnavalul critic dezlănțuit la suprafață cu atâta vervă provocatoare nu mai e un joc în sine, ci decurge ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
anume așteptam, ce doream în chip obscur și imperios să aflu, să înțeleg. Asta era : acum, dintr-o dată înțelegeam. Ascultarea Liturghiei, a cuvintelor ei răscolitoare, cutremurătoare, mă lăsau de fiece dată tulburat și însetat. Acesta era cuvântul-cheie, cuvântul zguduitor și liniștitor. Formulă simplă și teribilă. O auzisem, o citisem de multe ori. Dar o luam ad litteram, ca o exigență imposibilă (materialmente imposibilă), ceva ca o formulă asimptotică. Sau ca o formulă retorică. Ei bine, nu. E formula cea mai simplă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându-l să lase postumele în stare „pre-poetică”. În orientarea spre neptunic, adică în retragerea pe poziții mai liniștitoare, poetul ar fi cedat și îndemnurilor lui Maiorescu, cărora exegetul le atribuie și lunecarea spre o discursivitate filozofică preponderent schopenhaueriană. I. Negoițescu minimalizează influența lui Schopenhauer, socotind că Eminescu ar fi avut afinități mai profunde cu alți gânditori, bunăoară și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
gusta altceva și ceai, regulă după regulă. și cum să respecți ce nu știi? Punct. Nemâncat. Flămând cu bucate în față! Mi s-a făcut loc de dormit pe o laviță sub semnul de turmă a trei cojoace. Erau calde, liniștitoare ca și oamenii la care ajunsesem. Oare cum s-o fi spunând, în ucrainiană, bogdaproste ? Îngerii păzitori O mie și încă o mie de fire tainice mă leagă de Fârțănești, satul bunicilor, preotul Petre și Maria Istrati, deși m-am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]