11,844 matches
-
-l auzi strigând: Luana! Aceeași voce, ce trăda un simțământ aparte, ca în ziua în care îi pusese mâinile la ochi. Se întoarse să-l privească și să-l certe dar Rosti începu să bâlbâie scuze și iertăciuni, cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar s-o facă nefericită. El se repezi spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea bău cu sete, printre sughițuri. Mai vreau unul! Ai să te îmbeți, Luana... Și ce dacă! Vreau să fac, într-adevăr, ceva rău, să ai motive reale pentru a mă oropsi. Rosti îngenunche lângă ea și-i prinse mâinile, lipindu-le de fruntea și de buzele lui fierbinți. Luana, nu pot să-ți spun în cuvinte ce e în sufletul meu. Nu mă pricep la vorbe și tu nu mi-ai dat nici o șansă pentru a-ți demonstra că... Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Își ascunse obrazul la pieptul ei și ea îi mângâie părul, începând să se scuze pentru toate întâmplările nefericite din trecut, încercând să-l convingă cât de mult suferise din pricina lui. La rându-i, Rosti îi șterse lacrimile și își lipi fruntea de fruntea ei, uimit și fericit că-i poate spune, fără teamă, ce simte pentru ea. Își amestecară lacrimile, trăirile și sufletele și buzele lor se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite de emoție. Se lipiră unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și își lipi fruntea de fruntea ei, uimit și fericit că-i poate spune, fără teamă, ce simte pentru ea. Își amestecară lacrimile, trăirile și sufletele și buzele lor se găsiră cu surprindere, fierbinți, dezlănțuite și zăpăcite de emoție. Se lipiră unul de altul năuciți, căutând cu frenezie să aducă împlinirea viselor de altă dată. Așteptaseră atât, doriseră, cu ardoare, o clipă ca asta, de la prima zvâcnire de iubire. Amețiți de vin și de trupurile tinere, ce învățaseră între timp împlinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
n-o împovăra mai tare ca regretele. Îi era dor de Ștefan. Un dor pustiitor și neostoit, care-o făcea să se trezească lac de sudoare, măcinată de o dorință sălbatică de a-l strânge în brațe, de a-și lipi buzele de buzele lui, trupul de trupul lui, de a mai fi, măcar o dată, împreună. În momentele de acalmie, nu putea să nu-l învinuiască pentru crizele din căsnicia lor, pentru încăpățânarea de a fi mereu absent din viața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
marele înscăunat. Rictusurile gurii, cuvintele savante, graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe rotunde, scaunele devin peceți de mărire și slavă. Acasă, în halate mai mult sau mai puțin ca ale noastre, însemnații sorții se comportă ca atare chiar și atunci când duc lingura la gură. Dacă asta vă poate consola, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
anișori, privea uimit somnul nemișcat al părintelui său și se întreba de ce această tihnită adormire a adunat și întristat atâta lume. Întoarsă de la cimitir, cu sufletul cernit în veșmântul negru, fata constată că îi este interzis să intre în curte. Lipiți de poartă, Anda și Dan refuzau, cu încăpățânare, să se dea la o parte. Luând gestul drept o rătăcire de moment, ea se așeză sfârșită pe trotuar și așteptă ieșirea gărgăunilor din mintea celor doi. Cu cât timpul se scurgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
material se învârtea, fără ostoire, în jurul micuțului boț, care sugea cu poftă și creștea văzând cu ochii. Nu-și imaginase ce bucurie și satisfacție sfântă, ce împlinire și adorație, încercai atunci când te aflai în fața propriului copil! Când micuța Aniela își lipea buzele de sânul ei, femeia simțea că se înalță spre cele mai înalte culmi ale satisfacției, purtată de un sentiment rămas fără cuvântul care să-l definească. Pe măsură ce copilul creștea, familia se minuna de "savantele" lui realizări. Azi stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În ciuda vieții tihnite pe care o găsi lângă cele două ființe dragi, ce o așteptară la gară cu o nesfârșită dragoste, ea nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul ei cu inima bătând nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai învățat-o bunica. Sanda se stăpâni, cu greu, să nu izbucnească în lacrimi, văzând-o atât de pierdută. Îi stătu dinainte clipă de clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
afla, bărbatul nu voi, cu nici un chip, să coboare. Nu se simțea capabil să se ridice din scaunul moale în care căzuse. Departe de-a se simți ofensată, Rebeca i se urcă în brațe, îl înlănțui cu brațele și își lipi sânii puternici de pieptul lui. Radu abia respira. El nu mai realiza cine-i stârnea pornirile sexuale. Printr-o ironie a momentului știa doar, foarte bine, că nu e nevasta lui. Se feri de sărutările femeii strigându-și soția, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
departe de orice altă simțire. Doamna Escu înghiți cu noduri observația dar tăcu și nu mai reveni asupra subiectului. Amicii îi dădeau de înțeles cam același lucru. Îl invitau la diferite petreceri sau ieșiri, unde încercau cu stângăcie să-l lipească de una sau alta dintre cunoștințele lor. Aventurile de-o noapte nu-i mai aduceau satisfacția de pe vremea burlăciei. Se ridica din așternutul instinctelor cu un gust amar, sufocat de un dor și mai aprig pentru ființa care-i stăpânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înghițită de întuneric. Se ridică în bezna înfricoșătoare cu un efort supraomenesc, se întoarse cu fața la perete și încercă, lipsită de vlagă, să-l împingă, să-l dărâme. "Nu pot, Ștefan. E prea greu. E un obstacol de netrecut". Cu mâinile lipite de zidul rece, ea continuă, cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deep" aveau să-i amintească zilele pline de iubire de altădată. Pregătită astfel, după o scurtă pauză, Ștefan o lăsă pradă inegalabilului Pink Floyd. Îi prinse degetele subțiri între palme și așteptă. Ea simți căldura mâinilor lui. Își privi brațele lipite de perete și știu că el e dincolo, foarte aproape. Auzi muzica, își imagină discul rotindu-se cu devotament, pentru a-i aduce ei izbăvirea, sufletul i se umplu de emoție și închise ochii fericită. Își dori, pe neașteptate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se ferească. Se îndreptă spre ușă gârbovit, ca un bătrân blestemat de Dumnezeu să trăiască o mie de ani și părăsi încăperea bănuind, cu groază, ce-i va aduce ziua de mâine. Au ieșit la braț. Luana tremura și se lipea de el, știind că orice pas greșit o va face să se prăbușească. Pe partea cealaltă a străzii Radu îi urmărea, așteptând ca ea să-i arunce măcar o privire. Au urcat în mașină și-au dispărut, fără ca soția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și ia în serios rolul de mamă pe care-l dorise mai mult decât orice. În jurul orei patru după-amiază, Sanda coborî să aducă fetița acasă și Luana se apropie de fereastră s-o urmărească cu privirea. Întinse mâna și-o lipi de sticla transparentă, să atingă umbra copacilor goi, dezgoliți de frunze, imagine în oglindă a sufletului ei pustiit. Se întrebă ce va face. Pe ce drum va apuca și care era calea cea mai bună de urmat. În ciuda prezenței permanente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putere asupra-i, renunțase de mult să se mai întrebe. Luana, trebuie să vorbim. Așază-te lângă mine. Nu vreau să stau lângă tine. Nu pot... Cât de ușor i-ar fi fost s-o ia în brațe, să-i lipească trupul de-al lui, s-o ia acasă și acolo să le fie bine, să-și refacă viața și să-și clădească fericirea! Pot să-ți dau un sfat? Luana oftă și dădu din cap afirmativ. Pleacă la Sinaia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-și pună ordine în idei. Doamna Noia se încăpățâna să tacă și Iuliana se simțea mâhnită de această prietenie căreia Luana nu-i acorda importanța cuvenită. În a patra zi au ieșit la plimbare, în ciuda noroiului care li se lipea de ghete. Copiii au alergat ca bezmeticii, chiuind și urlând din tot pieptul. Deși se murdăreau ca purceii, Iuliana îi lăsă să-și facă de cap. Mai mult decât puii cei zburdalnici, o preocupa femeia de lângă ea căreia, la întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se simți liberă, stăpână pe voința sa. Ștefan o aștepta rezemat de mașină, înalt, frumos, elegant și numai al ei. Se opri în fața lui și-l privi adânc în ochi. Îți mulțumesc. Pentru tot. O prinse de mână și-o lipi de el. Luana se cuibări la pieptul lui, îi auzi inima bătând și speră, din tot sufletul, cu tot infinitul, că va găsi calea să se întoarcă la el. * * * Cristian Bariu fusese numit de curând în funcția de director general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
numai el îl știa. Mâinile i-au mângâiat învelișul, dăruindu-i acea atingere pe care numai el o cunoștea. Luana și-a lăsat pradă frumuseții și priceperii lui trupul, sufletul și mintea. A întins-o peste așternut și s-a lipit de acel întreg al ei abandonat, privind-o cu dăruirea adâncă de atunci, când ea îi aparținea. Conștiința că nu se aflau "atunci", ci în alte vremuri, a trezit-o. Atingerea desăvârșirii lui puternice și extaziate a făcut-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ideilor și talentelor cu care Dumnezeu o binecuvântase. La primele acorduri ale muzicii se întoarse spre partenerul ei și mână în mână se îndreptară spre ringul de dans. Se priviră în ochi cu iubire și speranță iar doamna Noia își lipi fruntea de umărul soțului ei știind că era pregătită pentru tot ceea ce avea să vină. CUPRINS PROLOG 7 CAPITOLUL I Boțul de aur 9 CAPITOLUL II "Nu există Moș Crăciun!" 35 CAPITOLUL III Din nou, aplauze! 63 CAPITOLUL IV Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Jakarta, Însă acum rămăsese singur. Era prima dată În viața lui când era singur, prima dată În viața asta cel puțin. După plecarea camionului, a așteptat Îndelung În tufișuri. Nu știa ce așteaptă, oricum, a așteptat ghemuit, cu fundul aproape lipit de pământ, cu genunchii strânși sub bărbie. La venirea serii, când briza se pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și a tot așteptat până la căderea nopții, până ce n-a mai văzut nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acestor vorbe Îi făcea rău. Timp de a proa pe un an nu avusese mai deloc de-a face cu alți copii. Îi Întâlnise În oraș, când mergea cu Karl la cumpărături, dar nu stătea niciodată să-i observe. Se lipea de Karl și ocolea privirile lor reci, neprietenoase. Când treceau În mașină, Îi vedea chirciți pe vine la marginea drumului, ferindu-se să nu le intre praful În ochi. Al teori, pe plajă, Îi zărea cum se stropeau unii pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna cu mâna și vorbea fără Încetare despre tot ce le ieșea În cale, un stol Îndepărtat de papagali de un verde strălucitor fâlfâind din aripi ca niște mari lăcuste, un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gene negre și Întoarse. Vopseaua galbenă care ținea loc de un păr blond părea să fie doar o cicatrice, un cusur oarecare. Neng a luat-o În brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-a lipit capul de obrazul ei și a legănat-o. S-a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera minusculă. Pe deasupra copacilor pitici, se Înfățișau privirilor câmpiile arămii și marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a spus ea. E
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi fost un amestec În care intra conștiința superiorității, a unui plus de experiență, intenția de a servi drept ghid, drept profesor, dorința de a lua În brațe o ființă slabă și de a o dădăci, nevoia de a se lipi de ceva cald, curat și moale. Când s-a uitat la ceas a constatat că trecuseră zece minute de când Îl zărise. Dansatorii, numai bărbați, purtând tradiționalul sarong alb, țineau În mâini niște cuțite Încovoiate cu care Începuseră să se lovească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]