12,623 matches
-
nu am întâlnit, până acum, în nici un studiu de specialitate, în nici un comentariu cu aură veleitară, expresia ,,semi-populară” sau ,,semi-folclorică”. Cu alte cuvinte, ori e albă, ori e neagră ? Săină nu prea se poate, dragă Daniela... Dar, să penetrăm universul liric al Cristinei Mariana Bălășoiu, pornind chiar de la cea dintâi creație inclusă în fuiorul cristalin, răcoros și jucăuș al ,,Izvoarelor”. Inscripția ,,Sărbători Pascale” este una luminoasă, cu miresme de cozonaci, nuci și maci, miel și ouă încondeiate - radiind o stare de
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
-i, oare, ,,Primăvara (1)” ? Fire inocentă - ca stropii de rouă (sudoarea privighetorilor, care s-au ostenit, cântând toată noaptea), sfielnică precum dalbul ghiocel biruind mantaua de hermină a zăpezii -, Cristina Mariana Bălășoiu ne invită să zâmbim copilărește în finalul iconiței lirice titrată ,,Ciobănaș la oi am fost”, care ne duce cu gândul la spiritul versurilor lui Ioan Stan Pătraș, pictate pe crucile în culori vii din insolitul, unic în lume, Cimitir Vesel din Săpânța, Maramureș. Pastelul ,,Ciobanul, oile și cățelușul” se
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
vântul și se duce,/ Versul meu e tot mai dulce,/ Bate vântul dintr-o parte,/ Sunt micuță și n-am carte,/ Bate vântul din Apus,/ Repede, totul v-am spus”. ,,Secretul îngerilor”, ,,Curcubeul”, ,,Despre copilărie”, ,,Culorile” fac parte dintre creațiile lirice ale Cristinei Mariana Bălășoiu care evocă, cu peremptorie nostalgie, vârsta de aur. Creația de la pag. 42 ne aduce, într-o anumită măsură, cu picioarele pe pământ, coborându-ne din zările visării în chingile terestrului fără ecouri astrale. Autoarea pare a
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
Micuța Poetă,/ De pe Facebook, a fost aleasă!” ...Fiți, așadar, atenți, dragi cititori, că iată ce vi se poate întâmpla, dacă vă jucați pe rețeaua de socializare numită Facebook. ,,Izvoarele din Alimănești”, ,,Izvorul luminii”, ,,Izvorul credinței”, ,,Izvoarele, lacurile și adâncurile” exploatează - liric - alte și alte virtuți ale temei, fără de țărmuri, izvoarele. O dezarmantă - prin ingenuitate - confesiune, în stilul picturilor naive, descoperim la pag. 61: ,,M-am născut la Craiova,/ Dar am crescut la țară,/ Unde-mi petreceam/ Vacanțele de vară./ Și-am
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
vrea să vadă,/ Împrejurul casei sale,/ Apa lui, ce prin ogradă,/ Prea domol o ia la vale.// Și schimbând-o-ntr-o cascadă/ De consoane și vocale,/ Uită-a vieții grea corvoadă,/ Dând răsunet de cristale,/ Apei lui de prin ogradă.” Interesant jurnal liric adolescentin, ce poate fi valorificat în orele și spectacolele copiilor de grădiniță, volumul ,,Izvoarele”, de Cristina Mariana Bălășoiu, dă seamă despre o autoare a cărei sensibilitate este incontestabilă. Născută în Cireșar, sub semnul galben-purpuriu, adică al culorilor calde și al
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
Gherase, Giogi Vasile), lăutari din Sudul Olteniei (Toni Căldăraru din Băbiciu, Titi Burcea din Băduleasa, Emil Zamfir din Corabia) și un grup vocal-instrumental din Maramureșul Voievodal (Ioachim Făt, Ioan Pop, Grigore Chira). Demonstrațiile de virtuozitate muzicală vor alterna cu momente lirice susținute de actorul Ion Grosu, care va recita versuri din opera lui Mihai Eminescu. Spectacolul va fi prezentat de Cătălin Sava (TVR). Evenimentul va fi transmis de TVR 2 și de reprezentanțele ICR de la Istanbul, Stockholm, Londra și Roma. „Întotdeauna
„La porțile ceriului”, un spectacol de muzică și poezie cu Grigore Leșe și invitații săi [Corola-blog/BlogPost/93223_a_94515]
-
armonizându-se într-un ritm interior grav, poeziile acestui volum o promovează pe scriitoarea Ileana-Lucia Floran între poeții cu har, care și-au găsit alinarea durerii în creații dezvăluind cititorului taina marilor adevăruri ale vieții și ale morții, în vibrații lirice răscolitoare, de mare intensitate sufletească. Livia Fumurescu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
L-am micșorat prin severe retezări de verbiaj, dar fără a fi convins că remediul scurtării este mereu eficace. Să spunem lucrurilor pe nume: povestirea ține de proză, recursul la ea seamănă cu o fugă din poem. În ŤAstoriať, eul liric se prezintă drept clown avansând pe un fir, aidoma unui echilibrist pe sârmă, la mare înălțime - numai că firul histrionului traversează solul arenei; grimasele lui de falsă teroare pot amuza spectatorii. Nimic nu îmbogățește strofele următoare, totul rămâne narat sau
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
povestitoare... Sar peste vreo zece pagini de carte, pentru a ajunge la scurtul poem ŤCatargť - unul din cele mai concentrate din câte am scris în acea perioadă. Cititorul va remarca faptul că doream atât de tare să-mi stăpânesc discursul liric încât am pus punct după fiecare din ultimele șase versuri: Nici amintirea vântului nu bate Pe orizonturi de ocean deschis. Oprită-i nava de singurătate. Văzduhul stă ca-n pleoapa unui vis. Carne și lemn așteaptă galeș zorii. Sirenele de
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
îmi cade-n seamă: ei știu că mâna mea pe zid ucide. Despre "Neguțătorul de săbii", scris în 1967, criticii n-au fost avari în comentarii subtile... Este cel mai întins poem al meu, însumând 88 de versuri. Curios, narațiunea lirică îmi izbutește de data asta, deși vorbesc despre un El și nu din punctul de vedere al Eului liric, cu puține metafore și alte figuri de stil, armonia fiind asigurată de firescul rostirii. Aici apare, pentru prima oară, o temă
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
criticii n-au fost avari în comentarii subtile... Este cel mai întins poem al meu, însumând 88 de versuri. Curios, narațiunea lirică îmi izbutește de data asta, deși vorbesc despre un El și nu din punctul de vedere al Eului liric, cu puține metafore și alte figuri de stil, armonia fiind asigurată de firescul rostirii. Aici apare, pentru prima oară, o temă existențială suită din adâncul ființei, și care, totuși, în Ťstare de vegheť nu se prezentase niciodată minții mele: Atunci
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
Daniel Cristea-Enache S-a vorbit destul de mult, și avizat, despre cele două valuri ale generației lirice '60 și despre evoluția pe care momentele diferite ale debutului editorial au marcat-o încă din start. Poeții care au debutat mai devreme, la începutul deceniului șapte, au luat rapid locul "modelelor" realismului socialist, impunându-se o dată cu neomodernismul de ei
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
românească se abstractizează și se modulează după viziunile, elegiile, jocurile și capriciile acestui autor pe cât de original, pe atât de influent. Lecția despre poezie e ținută, practic, pe versurile lui. În schimb, poeți la fel de originali - dar într-un alt sens liric - precum Leonid Dimov, Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Emil Brumaru, lansați editorial spre sfârșitul aceluiași deceniu, au în epocă o influență mult mai redusă. Deși nimeni nu le contestă valoarea, iar critica le comentează favorabil fiecare apariție, ei nu ajung la
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
mângâiat, mirosit, gustat, intră în versurile Ospitalierului. Iar când lucrurile și clipele par mai searbede sau când pericolul rutinei este sesizat, imaginația debordantă a autorului dislocă sistemul de relații și corespondențe obiective, identificând centrul nervos al realului și excitându-l liric. Această tehnică de surescitare bine ascunsă sub imaginile moi și mângâietoare este utilizată, după cât se vede, încă din "fragedă" tinerețe. Cântece de adolescent, superba plachetă grupând versuri scrise în 1957-1958, oferă mai multe exemple. Iată trei idile, una mai frumoasă
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
că de foarte devreme poetul iese din cărțile altora pentru ca, găsindu-și lumea artistică proprie, să intre complet în ea. Căutând dimineața faunului, adolescența, începuturile timide și ezitante dinaintea debutului, vom găsi tot bine cunoscuta după-amiază concupiscentă, maturitatea unei creații lirice care, practic, nu mai evoluează. Opera acestui poet, în care toate fojgăie și totul foșnește, este într-o anumită privință statică, imobilă, non-evolutivă. Cu alte cuvinte, Emil Brumaru, adolescentul autor al acestor versuri, era deja, în 1957-1958, Brumaru.
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
-n drum poetul peregrin, / întoarcerea acasă i-e singurul alin, / dar cînd ajunge-acasă, el, fiu rătăcitor, / din pragul ei se-ntoarce - /, el, Prințul-cerșetor... (...) poetu-i plîns în sărbătoare, / poetu-i rîs la-nmormîntare - // nimic al lui din tot ce are..." (Poetul). Melancolia posturii lirice răspunde într-o melancolie a unui destin colectiv. În sfîrșit o altă accepție a patriei se înregistrează în creația lui Ioan Radu Văcărescu. Dacă la poeții mai sus menționați țara era o entitate precisă, cu limite geografice și cu un
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
criteriul ideologic, al participării literaturii la construcția socialistă, e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze spiritul revoluționar al proletariatului, să mobilizeze, să participe la lupta pentru viața, societatea și omul noii epoci. Canonul ideologic e centrat pe genul liric. Poezia deține prim-planul, iar această mentalitate lirică predominantă va fi preluată de toată literatura perioadei comuniste, inclusiv de către canonul neomodernist. Tot timpul am crezut că avem o poezie cu mult mai importantă și mai valoroasă decât proza. Dacă în
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze spiritul revoluționar al proletariatului, să mobilizeze, să participe la lupta pentru viața, societatea și omul noii epoci. Canonul ideologic e centrat pe genul liric. Poezia deține prim-planul, iar această mentalitate lirică predominantă va fi preluată de toată literatura perioadei comuniste, inclusiv de către canonul neomodernist. Tot timpul am crezut că avem o poezie cu mult mai importantă și mai valoroasă decât proza. Dacă în cazul poeziei lista lui Emil Boldan se învârte
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
numit slow motion în care timpul povestirii este încetinit prin diferite digresiuni, în cazul nostru fiind vorba despre descrierea sunetelor, a mișcărilor și a imaginilor din jur. Atenția naratorului cade când pe planul apropiat când pe planul îndepărtat (decorul), tonul liric fiind mai mereu întrerupt de prozaic, seriosul și ludicul alternând în funcție de prestidigitația auctorială." Alin Creangă, rafinat comentator de literatură, ar putea fi cândva un Paul Zarifopol al timpului nostru. Un subiect insolit și dificil, a cărui tratare pretinde recunoașterea unor
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
din belșug, peste tot, pe toate șirurile, la capătul versurilor și chiar între subiect și predicat. Rostul ei de a te face să te oprești o secundă, să tragi aer în piept, ca să nu umbli sufocat de-a lungul frazei lirice, ca să nu te lași păgubaș sau să-l urăști pe autorul care a scris parcă doar ca să-ți arate disprețul ignorenței lui. Văzând cum merg lucrurile, ajungi să te întrebi dacă poezia nu și-a pierdut mare parte din cititori
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
lăsîndu-le să sufere îndelung, cavalerii și cete de sfinți sînt simple ipoteze pe care, știm bine, istoria nu le-a creditat. Nici abolirea suficienței individuale prin expunerea la dureri nu pare un "program" realizabil. Ce rămîne, atunci, din această filosofie lirică? Mici analize, portrete de sentiment ca niște fișe de dicționar: "Mila este o iubire în oboseală, o iubire în care obiectul ne este exterior. De aceea în milă ne dăm seama atât de bine de condiția altuia, avem o viziune
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
suferit nu puține contrarietăți... Împreună cu Mircea Ciobanu, m-am afundat într-o operație riscantă: aceea de a scoate tot ce ne părea, mie și lui, superfluu din cuprinsul culegerii. Tineri și entuziaști amândoi, ne-am debarasat de atâta aparent "moloz" liric că nu ne-am putut opri decât la 19 poeme dintr-un sumar inițial de cel puțin 60! La un sfert de secol după aceea, cu ocazia primei mele călătorii în România post-comunistă (în 1992), confratele și redactorul Clepsidrei mele
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
de nepotrivită, mi-a făcut bine. În primele două poezii din Clepsidra, "Zeu de unu" și "Aș vrea să mă urmez copil" (amândouă din 1963) îmi displace un răsfăț al exprimării înlesnite, care sfârșește prin a compromite însăși gravitatea reflexiei lirice. Iar a treia, " Existența pe aripi", inutil întinsă pe 67 de versuri, e un van triumf al vorbăriei. Plecând de la o amintire de pe la 12 ani, a unui mic aeroport din Apărătorii Patriei, unde asistasem la lecții de zbor planat, încercasem
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
zadarnic, să fac din aceste modeste decolaje/aterizări o imagine a existenței umane. Nu mi-a reușit, și gata! Din pricina a două stimabile omagii lui Ion Barbu, "}ărmul de grâu" și "Sistem solar" unii comentatori m-au aliniat în descendența lirică a acestuia. La prima vedere, și "Pământ de pază" (devenită ulterior "Insulă") l-ar "relua" întrucâtva pe Ion Barbu. Visam o insulă enormă ieșind din mare în neștire și-i căutam duios o formă, alcătuind-o din privire: muntoasă ca
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
fel, număr "Trec lumi prin lumi" (1966) și "Fără somn, auzind" (1964) printre poeziile mele definitorii. Al 19-lea și ultimul poem din Clepsidra a dat și titlul restrânsei culegeri; inițial, el suferea de verbiaj, de unde severele scurtări ale discursului liric ce mi-au părut necesare: 33 de versuri, în loc de cele 89 ale originalului. Cu asemenea prilejuri, învățam nu doar să retez stihuri zadarnice și Ťbateri de câmpť discursive, ci și cum să Ťțin distanțať în poeme mai întinse, precum ŤNeguțătorul
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]