5,961 matches
-
l-a Împins mai repede de-acasă, ca să treacă pe poarta unității În cel mai bun moment posibil. Sigur el e? Încuviințez dînd din cap și mestec precipitat ce am În gură. — Păi, hai să vorbim cu el. În principiu, locotenentul e de acord să-mi dea o permisie de trei zile, nu e nici o problemă. Dar Îi iese destul de acru, condescendența de locuitor al capitalei se simte uneori destul de neplăcut. Devine Însă și mai de acord cînd vede pachetul, care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
acolo și o sticlă dintr-un vinars de Segarcea, ceva rar și foarte fin care trece drept coniac și care egalează șansele În fața orătăniei din plasa mirelui. Mă anim mai mult decît e cazul și dau să-i arăt minunile locotenentului, care se fîstîcește, Îmi cere să nu ne expunem În public (sîntem chiar În poarta unității), mă crede că am pentru el ce spun că am. Deja mă văd dus În permisie. Încep să-l văd pe mire șutindu-mi salteaua
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În permisie. Încep să-l văd pe mire șutindu-mi salteaua. Taică-meu pare să-și revină din oboseală, din tot dezastrul care Îl măcina mai devreme, și aterizează În concret. Începe să-l tuteleze În maniera lui ușor ironică, dar locotenentul pare chiar Încîntat. Strategia lui dă roade, aerul Înțepat de bucureștean i se Înmoaie și aproape că se bucură cînd i se adresează cu „fecior“. Îl văd pe ofițer cum pierde teren și În cele din urmă promite că-mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
kilometri de pustiiciune Împăcată. Dintr-un entuziasm necontrolat, răcnim din toți rărunchii și cumva chiar reușim să ne sincronizăm gura cu picioarele - cred că cel mai bine mi se sincronizează mie, pentru că nu am În minte decît promisiunea făcută de locotenent. CÎnd intrăm În poligonul ascuns după un mal enorm de pămînt, căptușit cu plăci de beton și saci de nisip, toată suflarea unității care se găsește deja acolo uită de țintele aliniate, uită de armele Încărcate și pregătite de tragere
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe ușă. Bănuiesc că excesul de zahăr nu reușește să-mi astîmpere chimia deranjată, parcurg cei 2 kilometri de drum prăfos Într-o stare de exaltare periculoasă. Nu-mi cumpăr bilet de la canton, deși am fost sfătuit cu insistență de locotenent să o fac. Starea de măsuri speciale nu s-a ridicat În urma Congresului și În trenuri și gări mișună patrule de miliție Însoțite de militari, ca să preîntîmpine orice fel de manifestări dușmănoase, așa că ar fi bine să nu le dau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se lasă de pe șolduri. Totuși, spre deosebire de gesturile altor soldați, care abia dacă schi țează un salut În lehamite, gestul meu un pic prea Încrezător și foarte corect e ridicol și se poate interpreta - Îmi dau seama de asta cînd un locotenent dintr-o patrulă mă fixeză Încruntat. Dracu’ știe ce e În mintea ăstora, nu prea știi cum s-o scoți la capăt. E plin de studenți și de navetiști care Își Împart o sticlă În care se găsește un Înlocuitor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma unui rictus și privesc agitați În jur. Nu e locul pentru glume cu subînțeles... nici măcar cu subînțeles. Nu, nu e locul. Pe peron, dau peste locotenent, e prins Într-o discuție Într-un grup de cadre militare care seamănă cu el. Au același aer Îngrijit, ușor arogant, de miștocari, dar dacă Îi cunoști mai bine sînt oameni de treabă. Îmi face semn să mă apropii, să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
discuție Într-un grup de cadre militare care seamănă cu el. Au același aer Îngrijit, ușor arogant, de miștocari, dar dacă Îi cunoști mai bine sînt oameni de treabă. Îmi face semn să mă apropii, să stau cu ei. Ceilalți locotenenți sînt de la o unitate de transmisiuni. Se povestesc evenimentele de după plecarea mea. Au primit o alarmă. Se zice că a venit pe linia de apărare rusească. Unul dintre ofițerii de la transmisiuni spune că au avut o singură Înregistrare pe radar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o viteză estimată la 2.000 de kilometri la oră. Vorbesc despre treaba asta ca despre un fapt divers, cică se Întîmplă mai des decît ai putea crede. La Început nu prea Înțeleg ce naiba vor să spună. Asta pînă cînd locotenentul nostru le amintește de povestea de acum cîțiva ani cînd un obiect cu lumini roșii a trecut chiar pe deasupra pistei, lent, foarte jos, se vedeau detalii. Era noapte, una din santinele și-a părăsit postul de frică. Pur și simplu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În infirmerie pe calmante o săptămînă și nu știau cum să-l facă să nu vorbească despre ce-a pățit. RÎd toți, iar eu casc gura incredul, mi se pare că fac mișto de mine. În tren, Îl Întreb pe locotenent dacă e adevărat ce au povestit. Se jură că nu e prima dată, dar că ar fi de preferat să nu mai vorbim despre asta. Apoi Încep să dau ocol unui subiect spinos. Fumăm la geam, În picioare. Armata face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e mulțumit de performanțele mele militare, așa că mă pune să repet diverse manevre de luptă. E foarte convins că nu i se vede invidia de după seriozitatea cu care mă tratează. De parcă nu ar fi de ajuns, mă lovesc iar de locotenentul de transmisiuni ale cărui ordine le- am sfidat În ziua plecării În permisie. Acum două săptămîni, și-au parcat Într-o biută la vreo 100 de metri de noi o mașină mare plină cu radare și dispozitive electronice. Apoi Întreaga
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
electronice. Apoi Întreaga grupă s-a mutat din cazarmă În dormitorul din coasta unuia din hangare. Nu prea e clar ce fac ei acolo toată ziua, În nici un caz nu au parte de instrucția noastră. Cert e că au un locotenent care e mai prezent ca al nostru și care ține să-și impună autoritatea uneori și asupra noastră, suplinindu-l. Am auzit despre el, de la cîțiva din băieții În uniforme albastre cu care am reușit să intrăm În vorbă, e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
borcanele de carne În untură. Frecvența și consistența pachetelor vin și din grija părinților săi pentru ulcerul fiului care a ajuns soldat din cauză că statul socialist veghează la siguranța teritorială a țării, fără să se Împiedice În amănunte triviale. Numai că locotenentul Îi Înjumătățește tot ce primește de- acasă, stau acolo În biroul lui din pavilionul dormitorului și rîd și glumesc și, după ce bagă În el ca un porc, Își ia și acasă. În ziua În care am plecat În permisie, locotenentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
locotenentul Îi Înjumătățește tot ce primește de- acasă, stau acolo În biroul lui din pavilionul dormitorului și rîd și glumesc și, după ce bagă În el ca un porc, Își ia și acasă. În ziua În care am plecat În permisie, locotenentul ăsta a venit de la mașina lor plină cu antene În bateria noastră să-mi spună că nu pot să părăsesc bateria pînă nu primesc Încuviințarea lui. Pentru că n-am Înțeles despre ce mă-sa vorbea și cam de ce Îl privea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din Constanța, ceea ce e și mai ciudat, de obicei vin prin București. CÎt faci de la Caracal pînă la Craiova? O oră? Deși ofițerul e reținut, Îmi dau seama că nu e mulțumit de situație. Nu Înțeleg de ce. Dar mă lămurește locotenentul nostru, care mă așteaptă În fața comandamentului. — Tu știai că te muți cînd ai plecat În permisie? mă Întreabă el iritat. După ce-l asigur că habar nu aveam, Îl descos un pic și Încep să-mi fac o idee. Efectivul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
greu să nu recunoști dansul lui Dave Gahan În toată povestea) și e gata să se prăbușească dincolo de stînci și ai spune că asta și vrea. Dar cine mă-sa te pune, băi băiatule, să te chinui În halul ăsta? Locotenentul nu mi-a mai dat nici un sfat: nici să-mi iau, nici să nu-mi iau bilet și nici să am sau să nu am grijă ce fac În Gara de Nord din București. Nu l-a mai interesat, nu mai sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
el ridică receptorul telefonului și- mi face semn cu el să mă opresc. — Cine a intrat OS? Stancu...? Știe de ăsta care a picat azi-noapte? Să vină la mine În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25 de ani, stă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Un broscoi la patinaj/ A căzut la un viraj/ Și-a rupt mîna și-un picior/ Și-a rămas de-un dinte chior? Cum aș putea? Dar, chiar și așa, povestea mea e comică. Comandantul Începe să rîdă. RÎde și locotenentul, Însă neautentic, cu Întîrziere. RÎde ca o slugă toantă și Îmi dau seama cam cît de tare Îl enervez, ajutat de fapte și mai ales de aparențe: dincolo de faptul că sînt pilos (sînt transferat la 60 de kilometri de casă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și comandamentul unității de artilerie. Comandantul Își mai aprinde un Kent (nu-și cumpără țigările de la chioșcul unității, e clar că e dispus la negocierea reciproc avantajoasă a anumitor aspecte din viața soldatului, pare un șpăgar comun) și Îi spune locotenentului să mă repartizeze la Bateria a 2-a. — Ia stai o țîră, zice el cînd aproape că ies pe ușă. În fișa ta scrie că taică-tău e scenograf și pictor... E pictor, adică pictează, nu? Ă? Așa face? Păi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceața care nu e ceață se aud sunete ciudate și apar oameni noi, necunoscuți cu nume bizare... Porcescu, Cerbulescu sau cum mă-sa Îi cheamă. Viața Își rezervă dreptul de a fi cît de suprarealistă vrea ea. Alt personaj e locotenentul Soare - nu-ți vine să crezi, dar chiar așa se numește. Soare e singurul om din această adunătură amenințătoare. Se plimbă leneș printre noi cu șapca lăsată pe ceafă, lăsînd să i se vadă un snop de țepi de păr
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar fi de pe altă lume. Sau de parcă toată lumea ar fi de pe altă lume. Ceva Îl nemulțumește În permanență, dar nu se exprimă niciodată, doar că-și schimonosește chipul, mai ales cînd Îi apar prin preajmă personaje precum caporalul Porcescu sau locotenentul Stanca. E un om bun și probabil că e și un militar bun. Nici una, nici alta nu-i folosesc la nimic - cel puțin așa Îți vine să crezi, văzîndu-i aerul Înfrînt. Se Învîrte și el pe aici, cu numele lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toți deținuții. După Încă două zile, uit despre ce fel de senzație era vorba, treaba devine definitivă. Există un soi de amenințare permanentă, ale cărei surse sînt multiple, dar care nu se concretizează neapărat: veteranii (nenumărați, cu aere de cuțitari), locotenentul Stanca (cu rumeneala lui aproape artificială pe tenul alb), santinelele (care se Învîrt prin peisajul cețos, ca bătrînul rege mort al Danemarcei), mobilierul auster din dormitor (care În anumite momente pare că e viu și te lovește pe neașteptate), cireșul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și groasă, care, din cîte se pare, e un accesoriu local al uniformei. Veselia pe care o afișează În permanență e de origine bahică, diplomatul cu care vine dimineața În baterie zornăie de sticle. Cornea e al patrulea ofițer, tot locotenent, un tip scund și Îndesat, cu un cap rotund și mare așezat direct pe umeri, e versiunea un pic mai matură a lui Portocală: un lingău (față de superiori și față de cei de care se teme) care Încearcă să-și recupereze
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nu Întîmplător l-au făcut caporal. Dar acum pare să-și fi pierdut prestanța, se bîlbîie. Și are această figură comică, parcă e piticul de porțelan din fundul grădinii. Tot din punctul de comandă iese la un moment dat și locotenentul Soare, care se duce spre pavilionul central privind cerul, copacii desfrunziți, camionul-cisternă de pe pista de rulaj, Își privește unghiile și Își cercetează fundul chipiului, pe care și l-a scos de pe cap, apoi scuipă brusc peste umăr, cu o voce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scuipă brusc peste umăr, cu o voce gîjÎită: — Auziși, bă Cerbule, intrarăm În Radu cel Frumos. Cuvintele conspiră cu aerul de om dus cu pluta, iar efectul e suprarealist. Ce dracu’ tot vorbește acolo? Ce dracu’ tot vorbesc ăștia toți? Locotenentul Soare are un profil ușor Îngîndurat, conturat pe cerul roșu. La fel și caporalul Cerbu. Privind spre ceva ce numai ei văd. Par atinși. Ce informație au primit ei În antenele lor de gîngănii? Ziua de 18 decurge plat, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]