1,567 matches
-
-l înțelegea era felul în care basarabeanul intenționa să determine vâlva să intre în capcană. Cunoștea foarte bine felul în care se comporta aceasta. Odată ieșită din peșteră, bestia flămândă se îndrepta de îndată spre vale, acolo unde erau zonele locuite, în căutarea sufletelor pe care să le mistuie. În nici un caz n-ar fi pierdut vremea cercetând cilindrul, decât dacă ceva ar fi atras-o acolo. Asta era, planul diabolic al lui Boris cuprindea și o momeală, iar momeala nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din nou noaptea pe scări. De bună seamă că doamna Zugravu nu mai suporta să-l vadă beat. Și nici fetele lui, săracele... La intrarea în scară, un braț de biciclete și un milițian numărându-le tacticos. „Bună dimineața, domnișoară, locuiți aici?“, o interpelă el politicos. „Da, tovarășe milițian.“ „Și știți cumva ale cui sunt bicicletele acestea?“ „Nu, tovarășe, eu nu știu să merg pe bicicletă.“ Știa că băieții le adunaseră peste noapte de pe marginea terenului de fotbal de la uzina de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
care mărginesc autostrada, bănuiesc câmpuri și dealuri nepopulate. Cum nu se zăresc nici semafoare, ai zice că am ieșit din oraș. De fapt, suntem în măruntaiele lui. Nu înțeleg cum poți să ai, într-un asemenea conglomerat enorm de zone locuite și spații pustii, prieteni la care să mergi în vizită, cu care să te întîlnești. Unde să-ți dai un "rendez-vous", aici, cum făceam noi, pe vremea studenției, fixîndu-ne întîlnirile "la ceas", la Universitate, sau pe "aleea busturilor", în Cișmigiu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
balcon, o fâșie din lacul Fundeni. Dar oricât de seducătoare ar fi fost întinderea apei, departe peste pâlcuri de copaci și pajiști verzi, privirea îmi era mereu atrasă de ceea ce se petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de aripă locuită provizoriu. Bătrânul paznic aducea în casă o găleată umplută la cișmeaua din curte. Deși apucaseră să construiască scările dintre etaje, parterul rămăsese fără scară de acces, așa că improvizaseră acolo o scăriță de fier. Cărând găleata cu apă, bătrânul urca anevoie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de purpură al tru pului ei. Îl silise și pe el să se-ntindă pe bancă, cu spielhosen-ii în vine, iar fetița-și pusese palmele peste față și aruncase doar o privire spre viermușul lui catifelat. Apoi coborâseră către lumea locuită și timpul și tăcerea și îndepărtarea acoperiseră totul. Acum învățau la același liceu și, uneori, mergeau împreună spre casă, pentru că locuiau din nou în același cartier, cu totul altul însă decât cel în care copilăriseră. Aveau șaisprezece ani, ea era
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tractoristul, arătând orzul. — Frumos orz! zise comandantul. — Da, anul ăsta a ieșit ca lumea, spuse K.M. 273. — Cu cât dați kilogramul? întrebă Aciobăniței. — Nici asta n-aș putea să vă spun exact. Tovarășii mei de la sediu se ocupă cu prețurile. — Locuiți mulți pe planetă? — Destui, răspunse tractoristul. — Văd că semănăm, spuse comandantul. Avem, din câte se poate observa, aceeași structură: nas, gât, urechi, trunchi, mâini, picioare. Asta m-a mirat și pe mine când v-am zărit, zise K.M. 273. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Știam că sunt ființe pe unele planete foarte îndepărtate, cu care noi nu ne putem asemui și pe care nici nu le putem înțelege. Au mult mai multă înțelepciune ca noi, neasemuit mai multă, atâta știm. Dar cele mai multe din lumile locuite, câte am putut afla sau am putut bănui că sunt, au locuitori nu prea departe de animalele fără minte. Mai târziu, urmașii noștri vor afla mai mult. Noi cunoaștem mai bine deocamdată planetele soarelui nostru. - Sunt multe? întrebă Mehituasehet, care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
deasupra Capitalei, nu în ultimul rând pentru a-și clăti și tăvăli cerul gurii prin aroma pipărată a dialectului dâmbovițean. Avea și alte marafeturi de regulat: ungerea chichițelor și rafinamentelor cu care e deconspirat că tîrește în înșelăciune întregul pământ locuit, surparea adevărat-credincioșilor, depășirea cifrelor de plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulți, dar și încingerea unor chefulețe afurisite cu duducile sau văduvoaicele ce-l așteptaseră, fermetînd sub propriul lor zbenghi, grabnice la a i se dezveli din buric sau la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
La celălalt capăt al Drumului Pietruit, în punctul în care orașul K lăsa locul culmilor semețe ale muntelui Calf, pădurea își recâștiga supremația. Vegetația deasă ascundea cărarea îngustă - mai potrivită pentru măgari decât pentru oameni - care ducea către ultimul punct locuit, stânca unde se afla casa lui Liv și de unde ea domina orașul K. Virgil și Vultur-în-Zbor își dăduseră întâlnire aici, în pădure. — Ca în vremurile bune, a spus Vultur-în-Zbor. Media dispăruse. Absența lui Vultur-în-Zbor era o ușurare. Absența lui Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai puțin, atât de puternic încât de fiecare dată simțea că e pentru ultima oară. Și totuși rezista. Se apropie de poartă aruncând o privire în curtea de vizavi, apoi la drumul care le despărțea. Nu era nimeni, deși părea locuită. Își dorea să vorbească cu cineva. Se săturase de atâta singurătate. Deși nu era foarte sociabilă de felul ei, erau momente în care avea nevoie de compania oamenilor. Avea nevoie să simtă prezența cuiva, să vorbească despre orice, numai să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ce urca lin către vârful unui deal mare. Când căruța cu mica sa Încărcătură a ajuns În dealul Dăreștilor, denumirea dată celor șapte case de către noul regim popular, Va a avut bucuria și surpriza de a privi o frumoasă depresiune locuită. Drumul cobora brusc printre vii și culturi de porumb, Victor a pus piedica la căruță și arătând cu mâna a spus: La picioarele noastre, pe dreapta se vede un sat destul de mare, se numește Verdeș, are o poveste frumoasă și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
una dintre cele mai vechi proprietăți din Estrella de Mar; o sută de veri trecuseră peste căpriorii și grinzile acoperișului său, uscîndu-le ca pe biscuiți. Mă gîndeam la cuplul În vîrstă care se retrăsese de la Londra În pacea acestei coaste locuite de pensionari. Era greu de imaginat că ar găsi cineva energia, nemaivorbind de răutatea necesară, ca să le provoace moartea. Înmuiați de soare și de alcoolul băut la cină, bîntuind ziua pajiștile de golf și picotind seara În fața emisiunilor de televiziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vizitase orașul Fès când era foarte tânăr, își aducea încă aminte de reputația anumitor hanuri, atât de detestabilă încât nici un târgoveț cinstit n-ar fi vrut să le treacă pragul și nici să adreseze un cuvânt vreunuia dintre patronii lor, locuite fiind de cei numiți al-hiwa. Așa cum am scris în Descrierea Africii, al cărei manuscris a rămas la Roma, aceștia sunt bărbați permanent îmbrăcați în femei, fardați și purtând podoabe, care își rad barba, vorbesc cu glas ascuțit și torc lână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ogor cultivat. Aceste oaze sunt ultimul popas unde se poate face o bună aprovizionare înainte de traversarea Saharei. Puțurile cu apă sunt tot mai rare și e nevoie de mai bine de două săptămâni pentru a se ajunge la primul punct locuit. Mai trebuie spus și că în acel loc, numit Teghaza, nu există nimic altceva decât mine din care se scoate sare. Aceasta este păstrată până ce o caravană vine s-o cumpere spre a o vinde la Tombuctu, care duce mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
triumfător. Fără să zică nimic, reîncepu să meargă, cu un pas atât de ferm încât abia mă țineam după el. O jumătate de oră mai târziu, când se hotărî în sfârșit să facă popas, lăsasem hăt-departe îndărătul nostru ultimele ulițe locuite, aflându-ne în mijlocul unui maidan uriaș. — Aici era Forumul roman, inima cetății antice, înconjurat de cartiere pline de viață; azi i se spune Câmpul Vacilor! Iar în fața noastră, vezi muntele Palatin, și colo, spre răsărit, muntele Esquilin, în spatele Colosseumului? Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rituale a spațiului sacru, trebuie să insistăm puțin asupra concepției tradiționale despre "Lume": ne vom da seama imediat că orice "lume" este pentru omul religios o "lume sacră". Haos și Cosmos Societățile tradiționale se caracterizează prin opoziția implicită între teritoriul locuit și spațiul necunoscut și nedeterminat care înconjoară acest teritoriu: primul este "Lumea" (mai precis "lumea noastră"), Cosmosul; celălalt nu mai este un Cosmos, ci un fel de "altă lume", un spațiu străin, haotic, plin de larve, demoni, "străini" (asimilați de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu mai este un Cosmos, ci un fel de "altă lume", un spațiu străin, haotic, plin de larve, demoni, "străini" (asimilați de altfel duhurilor și fantomelor). Această ruptură în spațiu s-ar datora, la prima vedere, opoziției între un teritoriu locuit și organizat, deci "cosmicizat", și spațiul necunoscut care se întinde dincolo de granițele sale: pe de o parte există un "Cosmos", pe de altă parte un "Haos". Dar, dacă un teritoriu locuit este un "Cosmos", aceasta se întîmplă tocmai pentru că a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar datora, la prima vedere, opoziției între un teritoriu locuit și organizat, deci "cosmicizat", și spațiul necunoscut care se întinde dincolo de granițele sale: pe de o parte există un "Cosmos", pe de altă parte un "Haos". Dar, dacă un teritoriu locuit este un "Cosmos", aceasta se întîmplă tocmai pentru că a fost în prealabil consacrat, pentru că, într-un fel sau altul, este o lucrare a zeilor sau poate să comunice cu lumea lor. "Lumea" (adică "lumea noastră") este un univers în care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a precedat Creația simbolizează în același timp întoarcerea în amorf, care se face prin moarte, revenirea la modalitatea larvară a existenței. Dintr-un anumit punct de vedere, regiunile inferioare pot fi omologate cu regiunile pustii și necunoscute care înconjoară teritoriul locuit: lumea de jos, deasupra căreia se află așezat temeinic "Cosmosul" nostru, corespunde "Haosului" care se întinde dincolo de granițele sale. "Lumea noastră" se află întotdeauna în Centru Tot ce am afirmat până acum ne arată că "lumea adevărată" se află întotdeauna
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mundi. Flavius Josephus arăta, cu privire la simbolismul Templului, că "Marea", adică regiunile inferioare, era închipuită de curte, sanctuarul reprezenta Pământul, iar Sfântul Sfinților, Cerul (Ant. Jud. III, VII, 7). Constatăm așadar că imago mundi, ca și "Centrul", se repetă în interiorul lumii locuite. Palestina, Ierusalimul și Templul din Ierusalim reprezintă fiecare și toate laolaltă imaginea Universului și Centrul Lumii. Această mulțime de "Centre" și această repetare a imaginii Lumii la scări din ce în ce mai modeste se numără printre trăsăturile specifice ale societăților tradiționale. Se impune
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu poate trăi decât într-o lume sacră, pentru că doar o asemenea lume participă la ființă, există cu adevărat. Această necesitate religioasă oglindește o sete ontologică nepotolită. Omul religios este însetat de ființă. Spaima dinaintea "Haosului" care înconjoară lumea sa locuită corespunde spaimei în fața neantului. Spațiul necunoscut care se întinde dincolo de "lumea" sa, spațiul necosmicizat, adică neconsacrat, care nu este decât o întindere amorfă în care n-a fost încă proiectată nici o orientare și nu s-a conturat nici o structură, acest
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în care s-au manifestat și au creat zeii, este limpede că Facerea Lumii este manifestarea divină cea mai cuprinzătoare și mai măreață. Omul religios reactualizează deci cosmogonia nu numai de fiecare dată când "făurește" ceva ("lumea lui proprie" - teritoriul locuit - sau o cetate, o casă etc.), ci și atunci când vrea să asigure o domnie fericită unui nou Suveran sau când trebuie să salveze recoltele amenințate, să poarte cu succes un război ori să facă o călătorie pe mare. Recitarea rituală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o casă ori în Cosmosul pe care ți l-ai făurit tu însuți (vezi capitolul I). Orice stare legală și permanentă implică încadrarea într-un Cosmos, într-un Univers perfect organizat, deci imitat după modelul exemplar al Creației. Fiecare teritoriu locuit - Templu, casă, corp - este un Cosmos, și fiecare Cosmos, după modul său de a fi, păstrează o "deschidere", oricum s-ar numi aceasta în diversele culturi ("ochi" al Templului, horn, gură de fum, brahmarandhra etc.). Într-un fel sau altul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
casă, corp - este un Cosmos, și fiecare Cosmos, după modul său de a fi, păstrează o "deschidere", oricum s-ar numi aceasta în diversele culturi ("ochi" al Templului, horn, gură de fum, brahmarandhra etc.). Într-un fel sau altul, Cosmosul locuit - fie că este corp, casă, teritoriu tribal, lumea în totalitate - comunică prin partea de sus cu un alt nivel, transcendent. Se întîmplă ca într-o religie acosmică, ca de pildă cea din India după budism, deschiderea spre nivelul superior să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în aspirații, în ambițiile care să ne împiedice prăbușirea. E mult mai puternic decât noi pentru că deja străin de noi, autonom într-un imaginar care confecționează, aici jos, realitatea. Pe cerul fiecăruia stă ca un zeu fără nuanțe, fără morală, locuit doar de fanatismul care l-a creat. Progenitură ideală, e stăpân pe fiecare dintre noi și va supraviețui tuturor nevrozelor pe care le trăim încercând să devenim aidoma lui. După ce vom crăpa, în amintirea celorlalți va rămâne el și nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]