1,902 matches
-
despre locutor; de exemplu, defecte, limite nerecunoscute/neconștientizate de către o persoană, dar observate de către cei cu care interacționează; în contexte mai simple: locutor care nu știe că a ieșit în grădină în papucii de casă, fapt observat însă de vecinul-interlocutor; locutor care nu știe că are ticul verbal "da?", interlocutor care observă (este deranjat de) acest tic etc.; * "zona ascunsă"/"fațada" implică informațiile considerate de către locutor private, așadar neexteriorizate, necomunicate celorlalți; este zona care cuprinde informațiile pe care locutorul le are
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
știe că a ieșit în grădină în papucii de casă, fapt observat însă de vecinul-interlocutor; locutor care nu știe că are ticul verbal "da?", interlocutor care observă (este deranjat de) acest tic etc.; * "zona ascunsă"/"fațada" implică informațiile considerate de către locutor private, așadar neexteriorizate, necomunicate celorlalți; este zona care cuprinde informațiile pe care locutorul le are despre propria persoană, fără ca interlocutorul însă să le cunoască (locutorul alege să ofere celorlalți o anumită imagine "fațada" care nu cuprinde și date aferente planului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de vecinul-interlocutor; locutor care nu știe că are ticul verbal "da?", interlocutor care observă (este deranjat de) acest tic etc.; * "zona ascunsă"/"fațada" implică informațiile considerate de către locutor private, așadar neexteriorizate, necomunicate celorlalți; este zona care cuprinde informațiile pe care locutorul le are despre propria persoană, fără ca interlocutorul însă să le cunoască (locutorul alege să ofere celorlalți o anumită imagine "fațada" care nu cuprinde și date aferente planului intim); de exemplu, informații personale considerate nerelevante în plan profesional (informații despre familia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care observă (este deranjat de) acest tic etc.; * "zona ascunsă"/"fațada" implică informațiile considerate de către locutor private, așadar neexteriorizate, necomunicate celorlalți; este zona care cuprinde informațiile pe care locutorul le are despre propria persoană, fără ca interlocutorul însă să le cunoască (locutorul alege să ofere celorlalți o anumită imagine "fațada" care nu cuprinde și date aferente planului intim); de exemplu, informații personale considerate nerelevante în plan profesional (informații despre familia profesorului, pe care elevul nu le cunoaște); informații ascunse despre propria persoană
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nu le cunoaște); informații ascunse despre propria persoană, pentru a evita eventuale efecte nedorite ale cunoașterii respectivelor informații de către ceilalți (informații despre temerile copilului, pe care profesorul nu le cunoaște) etc.; * "zona necunoscută" reprezintă, în paradigmă pozitivă, zona potențialității ceea ce locutorul nu știe despre sine, ceea ce interlocutorul nu știe despre locutor; am optat pentru ideea de potențialitate, în condițiile în care necunoașterea nu înseamnă inexistență (chiar dacă nici locutorul, nici interlocutorul nu știu despre locutor că poate lucra într-un ritm foarte
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
evita eventuale efecte nedorite ale cunoașterii respectivelor informații de către ceilalți (informații despre temerile copilului, pe care profesorul nu le cunoaște) etc.; * "zona necunoscută" reprezintă, în paradigmă pozitivă, zona potențialității ceea ce locutorul nu știe despre sine, ceea ce interlocutorul nu știe despre locutor; am optat pentru ideea de potențialitate, în condițiile în care necunoașterea nu înseamnă inexistență (chiar dacă nici locutorul, nici interlocutorul nu știu despre locutor că poate lucra într-un ritm foarte susținut pe o perioadă foarte mare de timp, ambii pot
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
nu le cunoaște) etc.; * "zona necunoscută" reprezintă, în paradigmă pozitivă, zona potențialității ceea ce locutorul nu știe despre sine, ceea ce interlocutorul nu știe despre locutor; am optat pentru ideea de potențialitate, în condițiile în care necunoașterea nu înseamnă inexistență (chiar dacă nici locutorul, nici interlocutorul nu știu despre locutor că poate lucra într-un ritm foarte susținut pe o perioadă foarte mare de timp, ambii pot ajunge la această informație în momentul în care locutorul își depășește limita de rezistență, concentrare etc. cunoscută
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
reprezintă, în paradigmă pozitivă, zona potențialității ceea ce locutorul nu știe despre sine, ceea ce interlocutorul nu știe despre locutor; am optat pentru ideea de potențialitate, în condițiile în care necunoașterea nu înseamnă inexistență (chiar dacă nici locutorul, nici interlocutorul nu știu despre locutor că poate lucra într-un ritm foarte susținut pe o perioadă foarte mare de timp, ambii pot ajunge la această informație în momentul în care locutorul își depășește limita de rezistență, concentrare etc. cunoscută). Un exercițiu util poate fi, pe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în care necunoașterea nu înseamnă inexistență (chiar dacă nici locutorul, nici interlocutorul nu știu despre locutor că poate lucra într-un ritm foarte susținut pe o perioadă foarte mare de timp, ambii pot ajunge la această informație în momentul în care locutorul își depășește limita de rezistență, concentrare etc. cunoscută). Un exercițiu util poate fi, pe această direcție de analiză a comunicării interpersonale, exemplificarea elementelor pe care le-ar trece în "Fereastra Johari" copilul și părinții acestuia, soțul și soția, profesorul și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
să lași multă independență altora); 3. sarcina de îndeplinit (dacă ai un obiectiv, toate Stările Eului se pot constitui în mijloace de a-l atinge)" (trad. ns., Cardon, Lenhardt, Nicolas, 2005, p. 31). Orice situație de comunicare presupune interacțiune, relaționare locutor interlocutor, de aici și multiplele corelații/raporturi posibile între Stările Eului actualizate de fiecare persoană implicată într-un act comunicativ. Aceste raporturi au fost teoretizate în literatura de specialitate sub forma relațiilor de dominare, de egalitate și de dependență, ilustrate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicativ. Aceste raporturi au fost teoretizate în literatura de specialitate sub forma relațiilor de dominare, de egalitate și de dependență, ilustrate prin raporturile: Părinte Copil, Adult Adult, Copil Părinte. Acestea 23 pot fi asociate cu "pozițiile de viață", reflectând părerea locutorului despre sine, respectiv despre ceilalți, de unde raporturi de tipul: * + + : am încredere în mine și în ceilalți: "Un titlu foarte interesant. Și original. Să auzim compunerea, se anunță o lectură deosebită..."; * + (complex de superioritate, dispreț față de interlocutor/oameni, în general): "Nici
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
celor cu care interacționăm, a îmbunătățirii relațiilor cu aceștia (Stuart & Alger, 2011; Șerbănescu, 2009; Brécard & Hawkes, 2008 etc.). De altfel, următoarele secțiuni ale lucrării de față vor conține exemple de actualizare a Stărilor Eului și a raporturilor posibile/dezirabile/optime locutor interlocutor prin utilizarea anumitor strategii discursive și teatrale. (3) Teoria fețelor și strategiile politeții în comunicare Teoria fețelor, implicând diferențierea feței pozitive (ca teritoriu al manifestării sociale a Eul-ui24, a imaginii pe care dorim să o arătăm celorlalți) de fața
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicare Teoria fețelor, implicând diferențierea feței pozitive (ca teritoriu al manifestării sociale a Eul-ui24, a imaginii pe care dorim să o arătăm celorlalți) de fața negativă (manifestare a teritoriului intim al Eul-ui) pe care o/le actualizează în comunicare atât locutorul, cât și interlocutorul, a fost dezvoltată, după E. Goffman, de către P. Brown și S. Levinson (1987); această teorie subliniază dinamica interacțiunilor actualizate în comunicare, în condițiile în care aceasta implică patru variabile fața pozitivă a locutorului, fața negativă a locutorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
actualizează în comunicare atât locutorul, cât și interlocutorul, a fost dezvoltată, după E. Goffman, de către P. Brown și S. Levinson (1987); această teorie subliniază dinamica interacțiunilor actualizate în comunicare, în condițiile în care aceasta implică patru variabile fața pozitivă a locutorului, fața negativă a locutorului, fața pozitivă a interlocutorului și fața negativă a interlocutorului -, fiecare dintre ele putând fi amenințată 25 printr-o anumită coordonată a actului comunicativ; de exemplu: prezentarea de scuze amenințare la adresa feței pozitive a locutorului; promisiunea amenințare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
locutorul, cât și interlocutorul, a fost dezvoltată, după E. Goffman, de către P. Brown și S. Levinson (1987); această teorie subliniază dinamica interacțiunilor actualizate în comunicare, în condițiile în care aceasta implică patru variabile fața pozitivă a locutorului, fața negativă a locutorului, fața pozitivă a interlocutorului și fața negativă a interlocutorului -, fiecare dintre ele putând fi amenințată 25 printr-o anumită coordonată a actului comunicativ; de exemplu: prezentarea de scuze amenințare la adresa feței pozitive a locutorului; promisiunea amenințare la adresa feței negative a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pozitivă a locutorului, fața negativă a locutorului, fața pozitivă a interlocutorului și fața negativă a interlocutorului -, fiecare dintre ele putând fi amenințată 25 printr-o anumită coordonată a actului comunicativ; de exemplu: prezentarea de scuze amenințare la adresa feței pozitive a locutorului; promisiunea amenințare la adresa feței negative a locutorului; injuriile amenințări la adresa feței pozitive a interlocutorului; imperativele/ordinele amenințări la adresa feței negative a interlocutorului. În acest context, fiecare schimb comunicativ (trebuie să) se constituie într-un demers de protejare atât a feței
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
fața pozitivă a interlocutorului și fața negativă a interlocutorului -, fiecare dintre ele putând fi amenințată 25 printr-o anumită coordonată a actului comunicativ; de exemplu: prezentarea de scuze amenințare la adresa feței pozitive a locutorului; promisiunea amenințare la adresa feței negative a locutorului; injuriile amenințări la adresa feței pozitive a interlocutorului; imperativele/ordinele amenințări la adresa feței negative a interlocutorului. În acest context, fiecare schimb comunicativ (trebuie să) se constituie într-un demers de protejare atât a feței pozitive/negative a locutorului, cât și a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
feței negative a locutorului; injuriile amenințări la adresa feței pozitive a interlocutorului; imperativele/ordinele amenințări la adresa feței negative a interlocutorului. În acest context, fiecare schimb comunicativ (trebuie să) se constituie într-un demers de protejare atât a feței pozitive/negative a locutorului, cât și a feței pozitive/negative a interlocutorului (cf. Schallert et al., 2009, p. 714; Cosnier, 2007, p. 107; Ionescu-Ruxăndoiu, 1999, p. 107 etc.), uneori chiar prin anumite forme de ritualizare a actelor comunicative (vezi și supra, exemplele pentru actualizarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
p. 714; Cosnier, 2007, p. 107; Ionescu-Ruxăndoiu, 1999, p. 107 etc.), uneori chiar prin anumite forme de ritualizare a actelor comunicative (vezi și supra, exemplele pentru actualizarea unor astfel de ritualuri prin raportare la diferitele tipuri de relații stabilite între locutor și interlocutor), respectiv prin folosirea anumitor strategii ale politeții 26. * * * Teoria politeții este reflectată, în literatura de specialitate, atât sub forma strategiilor, cât și prin actualizarea anumitor principii/postulate/maxime, care recomandă pe aceeași linie a dinamicii relațiilor locutor interlocutor
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
între locutor și interlocutor), respectiv prin folosirea anumitor strategii ale politeții 26. * * * Teoria politeții este reflectată, în literatura de specialitate, atât sub forma strategiilor, cât și prin actualizarea anumitor principii/postulate/maxime, care recomandă pe aceeași linie a dinamicii relațiilor locutor interlocutor: "generozitate/tact", "aprobare/ modestie", "simpatie", "consens" etc. (G. Leech, apud Haugh, 2007, p. 89; Gurlui, 2008, pp. 183-184), precum și respectarea unor reguli de tipul: "Nu impune!", "Oferă alternative!", "Fii prietenos!" etc. (Lakoff, apud Pfister, 2010, p. 1277) utile în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Pfister, 2010, p. 1277) utile în orice situație de comunicare interpersonală și, desigur, și în comunicarea didactică/educațională. Alegerea unei anumite strategii (cf. Brown & Levinson, 1987, pp. 68-71) are ca premisă, într-o situație dată, raportarea la "distanța socială" dintre locutor și interlocutor, la "puterea relativă" a celor implicați în actul comunicării, precum și la nivelul de risc al unui act de amenințare la adresa unei fețe într-o anumită cultură (Brown & Levinson, 1987, p. 74). Astfel, se poate ajunge la actualizarea, într-
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicării, precum și la nivelul de risc al unui act de amenințare la adresa unei fețe într-o anumită cultură (Brown & Levinson, 1987, p. 74). Astfel, se poate ajunge la actualizarea, într-un anumit context, a strategiilor optime de manageriere a fețelor locutorului/interlocutorului, corespunzătoare dinamicii interacțiunii pe care o presupune orice relaționare/comunicare. Dintre acestea, strategiile politeții pozitive și cele ale politeții negative implică, pe de o parte, ideea de comunitate comunicativă, comuniune, solidaritate, sociabilitate, familiaritate, tendința de a simetriza/echilibra (pe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
tendința de a simetriza/echilibra (pe orizontală) comunicarea (cf., pentru politețea pozitivă, Gurlui, 2008, pp. 184-185; Vinagre, 2008, p. 1031; Rovența-Frumușani, 2005, p. 58; Ionescu-Ruxăndoiu, 1999, pp. 108-109; Kerbrat-Orecchioni, 1992, pp. 301-302 etc.) și, pe de altă parte, impersonalizare, distanță locutor interlocutor, evitarea presupunerilor referitoare la acesta din urmă, deferență, atitudine de evitare a unei situații-problemă sau de redresare a acesteia, de atenuare a unor acte comunicative ofensatoare la adresa uneia dintre fețele interlocutorului, tendința de a supraevalua valoarea interlocutorului etc. (cf.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
mâinii interlocutorului intonație exclamativă hiperbolizarea feedback-ului pozitiv dat interlocutorului Ai lucrat realmente foarte bine! Extraordinară reacție! aplauze mimică aprobatoare intonație exclamativă ton încurajator simetrizarea/echilibrarea (pe orizontală) a comunicării prin centrarea pe: (a) acord/ feedback provocat; (b) teritoriul comun locutorului și interlocutorului; (c) coparticipare (efectivă sau exprimată doar verbal); (d) reciprocitate/ responsabilizare (implicită sau impusă) (a) Ți-a plăcut cum am prezentat? Nu-i așa că putem colabora în continuare? (b) Ce-ar fi să reluăm mâine discuția din acest punct
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
-i așa că putem colabora în continuare? (b) Ce-ar fi să reluăm mâine discuția din acest punct? Cred că suntem cu toții de acord că... (c) Am lucrat și eu cot la cot cu ei/tine. Hai să facem o pizza! [locutorul neimplicându-se direct în proces] (d) Eu realizez schema, iar tu o prezinți. Fiecare cu responsabilitatea lui. zâmbet plasare fizică la același nivel cu interlocutorul (pe scaun, în picioare etc.) congruență la nivelul gesturilor privire directă gest către propria persoană
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]