18,160 matches
-
presante, prizante, precante, pre..ante! - coji de timp mestecate și scuipate în rigola goliciunii universale: vreau, nu vreau, te iubesc, să facem ceva!, ajunge!, acasă, tu ești soția mea!, tu ești soția mea?, jos războiul!, există o logică..., există o logică?, este drept dacă..., personalitatea? unica religie!, Dumnezeu este Omul!, nu renunța!, da, adaptarea..., trăiește-ți clipa!, Goethe?, nu aștepta sfârșitul: vine oricum... Sfârșitul... Hm! Mă trezesc vorbind de unul singur... Semn rău! „Care sfârșit, tovarășu' Guță? Cel de încoronează opera
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
grădinița norvegiană, copiii vor avea parte de o îngrijire și de o siguranță garantată. Copilul va învăța prin joc, prin experimentare, din observare și experiență; copii au posibilitatea să se exprime creativ, să-și exprime alegerea unui plan dorit și logica acestuia în rezovare de probleme; va avea acces de- a se juca în aer liber, de-a se juca cu materiale naturale(nisip, apă,etc); fiecare copil are timpul și spațiul său de învățare; activitățile se desfășoară în funcție de interesele copiilor
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
mulțimii este faptul că acesta pare cu totul rupt de propriile pasiuni; el trebuie să aibă o reținere (profesională) care poate surprinde. De pildă, în Franța, țară în care oamenii au, pe lângă un spirit ferm, și un gust deosebit pentru logică, se consideră că sunt sincere doar acele persoane care comunică ușor. Nu prea sunt iubiți "purtătorii de secrete", adică tocmai ambasadorii. Popoarele din nord au alte feluri de a simți. Fără a putea vorbi de un fel de fariseism instictiv
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cu zi se completează în mod natural cu libertatea nelimitată a spiritului. Oare nu cumva cel mai mare efort al filozofiei lor a fost acela de a face loc rațiunii practice lângă rațiunea pură? Germania nu s-a "împiedicat" de logică. Domnul de Bismarck (5) a demonstrat foarte bine acest lucru atunci când, dorind să diminueze diferențele din imperiu, a impus ca bază a regimului electoral al Reichstag-ului sufragiul universal, în vreme ce, în Regatul Prusiei, el a menținut cel mai dur sufragiu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cumpărase de dimineață, la pagina cu anunțuri de angajare. Majoritatea anunțurilor aveau aceeași cerință primordială: experiență în domeniu. De unde experiență? Experiența se capătă lucrând, dar dacă aceasta e una din condițiile de angajare, cum să capeți experiență. Nu avea nicio logică. Probabil prin voluntariat dacă se putea. Era ușor revoltată, dar trebuia să recunoască că era firesc să fie așa. Era un efort suplimentar pentru o firmă să angajeze personal necalificat, să-l formeze neavând garanția că acea persoană este aptă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
epocă și înțelegând determinismul biologic, dar mai ales în calitatea sa de profesor care înțelege rolul educației în formarea omului ca ființă socială, autorul apelează la ironie și critică știința pozitivă, pedagogia pseudoștiințifică, denunțând abuzurile pozitivismului, exacerbarea rațiunii și a logicii în demonstrarea unor lucruri observabile. Critica lumii pedagogice poate fi înțeleasă numai dacă cunoaștem itinerariul spiritual al lui Unamuno. De la lecturile "pozitive" din anii tinereții (A. Comte, H. Spencer, Ch. Darwin, Fechner), la criza religioasă ce o traversează în 1897
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Păi ce e de făcut? Privește acest desen, ce vezi în el? Eu nu știu s-o fac, fă-o tu. Fă-o tu..., fă-o tu... Aceste prime atenții le încredinețază pedagogia mamei... Și el îi dă să sugă? Logica feminină! Îi dă să sugă, nu: biberonul însuși e grija mamei. Păi, cum eu nu știu s-o fac altfel... Bine, femeie, bine,... continuă... * Azi a verificat Avito că în ascuns de el, în conses, mama cu Leoncia, au dus
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-l să facă o rugăciune. Și apoi: Nu spune nimic despre asta tatălui, Luisito; ai auzit, dragule?" Și simțind pașii tatălui, adaugă : "Apolodoro" ! Termină Apolodoro de închinat la Tatăl său și inima începe să-i sâcâie pieptul Marinei, însă, of, logica somnului!, o dată mai mult nesperatul. Mi-am închipuit, Marina, mi-am închipuit, și nu vreau să mă cert, căci am vorbit deja cu don Fulgencio despre el. Embrionul trece prin toate fazele prin care a trecut specia, procesul ontogenetic reproduce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mă însărcinez să-l scot mai înainte din această stare, transformând în potențe ideale actualele sale fetișuri. Vorbește-i deBau-bau, că deja vei vedea în ce se schimbă acest Bau-bau la final... Se întoarce Marina să se supună somnului, cu logica sa somnolentă. Mai mult decât de influența mamei, Avito se teme de cea a poveștilor cu vrăjitoare, de preocupările populare. Și de ce socotește aceste povestiri și aceste preocupări mai grave decât tradiționalele legende pe care mama i le impune? "Privește
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
copilăriei sale, a acelei copilării de care niciodată nu vorbește. "Taci!, taci!, taci impertinentule!" îi zice Avito. * Cu facultatea de a vorbi începe Apolodoro să exerseze imaginația sa, inventând minciunile, antrenându-se în unica potență divină, bătându-și joc de logică. I se deșteaptă sfântul sens al comicului, se recreează în toată incongruența și în tot absurdul. Râde din toată inima, inimă de copil, dându-și pe spate capul, tot înșiră cuvinte fără sens, se bucură cu ruperea firului logic al
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
de veridic, legea tragicomediei noastre! Și ce e de făcut? Lasă-l, lasă-l, lasă-l să zboare, că el va vrea să se întoarcă pe pământ, să cadă sămânța călcând pe teren sigur. Nu se culeg semințele zburând. Numai logica dă de mâncare. Și în timp ce se oprește pentru a scrie acest aforism, ca și pe cele mai multe dintre ele, i se întâmplă vorbind, căci este bărbat filosoful care gândește cu voce tare, își zice don Avito: "Lasă-l!, mereu să-l
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
are sens, pentru că nu se află în rol. Dar ce vrei dumneata să cânte? Doi ori doi, patru; doi ori trei, șase; doi ori patru, opt...! Nu-i așa? Deja i-a sosit ceasul, i-a sosit ceasul teribil al logicii. Acum lasă-l, lasă-l, lasă-l... "Să-l las își zice Avito în stradă să-l las... lasă-l... îl voi lăsa, da, dar repetându-i, deși nu mă înțelege, alte lucruri. De ce vor fi eșuat atâția câți au
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
lasă-l... "Să-l las își zice Avito în stradă să-l las... lasă-l... îl voi lăsa, da, dar repetându-i, deși nu mă înțelege, alte lucruri. De ce vor fi eșuat atâția câți au inventat cântece pentru cor cu logica și bunul simț și pe care copiii le adoptă? Pentru că iubește copilul absurdul?" Ajunge acasă, ascultă de la copilul său un absurd sfat și îl întreabă: Dar, hai să vedem, Apolodoro, crezi asta? Copilul ridică din umeri. Iată o întrebare! Dacă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
visa oare! Din ce s-a născut arta? Din setea de nemurire. Din ea au ieșit piramidele și sfinxul care doarme la picioarele lor. Se zice că a ieșit din joc. Jocul! Jocul este un efort de a ieși din logică, pentru că logica duce la moarte. Mă numesc materialist. Da! Materialist pentru că vreau o nemurire materială, de masă, de substanță... A trăi eu, eu, eu, eu... Dar fă copii, Apolodoro, fă copii! Și la incantația acestor cuvinte durereoase, Apolodoro simte o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Din ce s-a născut arta? Din setea de nemurire. Din ea au ieșit piramidele și sfinxul care doarme la picioarele lor. Se zice că a ieșit din joc. Jocul! Jocul este un efort de a ieși din logică, pentru că logica duce la moarte. Mă numesc materialist. Da! Materialist pentru că vreau o nemurire materială, de masă, de substanță... A trăi eu, eu, eu, eu... Dar fă copii, Apolodoro, fă copii! Și la incantația acestor cuvinte durereoase, Apolodoro simte o dorință furioasă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe care mi le-a spus prietenul meu, și în fața ispitei în care ar putea intra romanul meu la publicul englez, am gândit că aș putea să variez soluția, care în principiu aș vedea-o, dar totul era inutil, căci logica subconștientului și inima mă duceau mereu la prima mea idee. Am gândit apoi să bifurc romanul pentru a ajunge la o oarecare măsură, să împart paginile în două și să pun pe două coloane două concluzii diferite pentru ca între ele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la asonanță 33 sau la vers liber. Căci dacă e vers liber, sau alb cum alții îl numesc, blank verse, de ce nu avem de asemenea proză liberă sau albă? În numele a ce trebuie să ne înhămăm la amenințătorul jug al logicii care împreună cu timpul și spațiul sunt cei trei răi tirani ai spiritului nostru? În eternitate și infinitudine visăm la emanciparea noastră de timp și spațiu, despoți categorici, infamele forme sintetice a priori; dar față de logică, cum ne-am emancipa? Poate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
înhămăm la amenințătorul jug al logicii care împreună cu timpul și spațiul sunt cei trei răi tirani ai spiritului nostru? În eternitate și infinitudine visăm la emanciparea noastră de timp și spațiu, despoți categorici, infamele forme sintetice a priori; dar față de logică, cum ne-am emancipa? Poate să însemne libertatea altceva decât servitutea noastră? Deja știu că eu însumi în alte ocazii și în alte scrieri am susținut și afirmat că libertatea este conștiința necesității, conștiința legii, că omul trebuie să dorească
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
latină pentru a se ridica suav și dulce la trei sute de pagini "care este standardul". Și în această sarcină a mea, de a-i sugera ceva, aș dori să infuzez sau să fac să scânteieze focul secret care arde împotriva logicii în măruntaiele mele spirituale, sau să-i alimentez mai bine acest foc, ca oricărui bărbat în toată regula care la fel arde, deși jos e cenușă. Pentru că, ce alt lucru este sentimentul comicului dacă nu cel al emancipării logicii și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
împotriva logicii în măruntaiele mele spirituale, sau să-i alimentez mai bine acest foc, ca oricărui bărbat în toată regula care la fel arde, deși jos e cenușă. Pentru că, ce alt lucru este sentimentul comicului dacă nu cel al emancipării logicii și ce altceva decât ilogicul ne provoacă râsul? Și acest râs, ce e dacă nu expresia corporală a plăcerii pe care o simțim la versurile libere, măcar și pentru o clipă, a acestei feroce tirane, a acestei fatum lugubre, a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe care o simțim la versurile libere, măcar și pentru o clipă, a acestei feroce tirane, a acestei fatum lugubre, a acestei potențe nestăpânite și surde la vocile inimii? De ce s-a omorât săracul Apolodoro decât de a scăpa de logica pe care o omorâse la sfârșit? Ergo, fatidicul ergo este simbolul sclaviei spirituale. Eforturile mele personale m-au dezrobit de jugul ergo-ului. Ele sunt cele care au provocat acest roman, dar logica se va răzbuna, sunt sigur de asta, se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
omorât săracul Apolodoro decât de a scăpa de logica pe care o omorâse la sfârșit? Ergo, fatidicul ergo este simbolul sclaviei spirituale. Eforturile mele personale m-au dezrobit de jugul ergo-ului. Ele sunt cele care au provocat acest roman, dar logica se va răzbuna, sunt sigur de asta, se va răzbuna pe mine. De ce are dreptate don Fulgencio când spune că doar logica dă de mâncare "și fără a mânca nu se poate trăi și fără a trăi nu se poate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Eforturile mele personale m-au dezrobit de jugul ergo-ului. Ele sunt cele care au provocat acest roman, dar logica se va răzbuna, sunt sigur de asta, se va răzbuna pe mine. De ce are dreptate don Fulgencio când spune că doar logica dă de mâncare "și fără a mânca nu se poate trăi și fără a trăi nu se poate să speri la a fi liber". Și ce mai mult decât un ergo fatidic mă înalță la a umfla mereu cu un
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a umfla mereu cu un băț de trestie, căci este adevărat că scriu cu bățul de trestie pe post de port-pană, ce pot să spun cu adevărat despre calamo currente acest ergotic epilog? Oare nu are, din întâmplare, acest epilog logica sa, o logică să fim sinceri o logică ce îmi dă de mâncare? Și simțind comicul ca pe o infracțiune a logicii și pe logică ca pe tirana noastră, divinitatea teribilă care ne face sclavi, nu este oare comicul un
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu un băț de trestie, căci este adevărat că scriu cu bățul de trestie pe post de port-pană, ce pot să spun cu adevărat despre calamo currente acest ergotic epilog? Oare nu are, din întâmplare, acest epilog logica sa, o logică să fim sinceri o logică ce îmi dă de mâncare? Și simțind comicul ca pe o infracțiune a logicii și pe logică ca pe tirana noastră, divinitatea teribilă care ne face sclavi, nu este oare comicul un tremur de libertate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]