2,025 matches
-
încă vreo câteva minute, îmi găsesc un pahar de șampanie și încerc să-mi păstrez un zâmbet radios pe față. Dar, oricât de tare încerc, zâmbetul mi se crispează. Nu așa mi-am închipuit că o să fie petrecerea mea de logodnă. Întâi și-ntâi, mă trezesc că nu-mi dau drumul înăuntru. Pe urmă nu cunosc pe nimeni. Apoi nu găsesc nimic de mâncare, decât cuburi de pește cu multe proteine și fără grăsimi, și chiar și așa, personalul de la catering
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mâncare, decât cuburi de pește cu multe proteine și fără grăsimi, și chiar și așa, personalul de la catering pare de-a dreptul șocat când chiar le mănânci. Fără să vreau, nu pot să nu-mi aduc aminte de petrecerea de logodnă a lui Tom cu Lucy. Evident, n-a avut nici pe departe ștaiful ăsta. Janice a făcut un vas mare cu punch și în curte s-a făcut un grătar, iar Martin a cântat Are You Lonesome Tonight? la aparatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pentru o nuntă în iunie, e deja destul de târziu. — Cum să fie târziu? spun uluită. Abia ne-am logodit! Cynthia clatină din cap. — În domeniul rochiilor de mireasă, este foarte târziu. Noi recomandăm în general mireselor ca, în cazul unei logodne scurte, să înceapă să-și caute rochie de mireasă înainte de a se logodi. — Of, Doamne. Oftez din rărunchi. Habar n-am avut că o să fie așa dificil. — Probeaz-o și pe aia din capăt, propune Suze. Aia cu mânecile evazate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din urmă. Oare Elinor Sherman chiar are are de gând, până la urmă, să înceapă să facă un efort să fie drăguță cu mine? Nu-mi vine să cred. Dar... dacă stau să mă gândesc bine, și la sfârșitul petrecerii de logodnă s-a purtat destul de frumos cu mine. Mi-a zis că a fost o greșeală că n-am fost trecută pe lista de la intrare și că îi pare tare rău. De fapt nu, nu a zis chiar așa, că îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iau un ton relaxat. Îmi pare rău să aud de tortul tău. Apropo, Antoine, cel pe care mi l-ai servit a fost de-a dreptul delicios. — Poftim? spune Alicia alb. Ochii i se fixează automat pe inelul meu de logodnă, apoi pe fața mea, înapoi la inel, la pantofii mei, la geanta mea - uitându-se cu atenție la fusta mea - și înapoi la inel. E ca și cum Privirea Manhattan ar fi multiplicată în zeci de oglinzi. — Te măriți? spune în cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pup. Mi-a făcut mare plăcere. — Și nu ne uita cu nunta! spune Luke, și îi zâmbește lui Michael. Nu scapi așa ușor de îndatoririle de cavaler de onoare! — Sper din suflet că nu! spune Michael. Apropo, la petrecerea de logodnă am avut o mică nedumerire, vorbind cu diverse persoane. Unde faceți nunta până la urmă, în Anglia sau la New York? — La New York, spune Luke, încruntându-se vag. Parcă am hotărât, nu, Becky? Am și uitat să te întreb cum a primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dreptate Audrey Hepburn: cât ești la Tifanny, nu ți se poate întâmpla nimic rău. Străbat tot parterul, făcându-mi loc printre turiști și aruncând ochiade la coliere cu diamante. O fată cam de vârsta mea tocmai probează un inel de logodnă cu o piatră absolut uriașă, și, în clipa în care îi zăresc expresia de fericire absolută, simt un junghi în inimă. Parcă au trecut o mie de ani de la logodna mea cu Luke. Mă simt cu totul altă persoană acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fată cam de vârsta mea tocmai probează un inel de logodnă cu o piatră absolut uriașă, și, în clipa în care îi zăresc expresia de fericire absolută, simt un junghi în inimă. Parcă au trecut o mie de ani de la logodna mea cu Luke. Mă simt cu totul altă persoană acum. Ce bine ar fi să pot da timpul înapoi! Doamne, ce bine ar fi să mi se dea șansa de a o lua de la capăt! Aș face cu totul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
poză. Nu-mi vine să cred că scăpăm atât de ușor. Nimeni n-a zis nimic. Nimeni nu ne-a întrebat nimic. Vreo câteva persoane au vrut să vadă verighetele și eu le-am fluturat repede prin față inelul de logodnă, răsucit spre interior. Am mâncat sushi și caviar. Masa a constat în patru feluri de mâncare absolut uluitoare. Am toastat. Totul s-a desfășurat conform planului. Am tăiat tortul cu o sabie uriașă de argint și toată lumea ne-a ovaționat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
religioase. Până la numirea sa, mai funcționa în Comunitatea noastră de 6000 de suflete, un rabin și un ajutor de rabin. În comunitate se mai găsesc doi rabini (țadikimi) descendenți din vechi familii rabinice, care își câștigau existența din milostenii, arbitraje, logodne, oficierea serviciilor religioase la botez, circumcizia fiind efectuată de un circumcizator autorizat de comunitate. Cei doi rabini au adresat o cerere Comunității, în care arată starea grea a familiilor lor, solicită să aibă autorizația Comunității pentru a oficia căsătorii, sub
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
fiind că, elementul evreiesc dacă nu este comunist, 90% este cu tendință spre comunism. S-au luat măsuri de strictă și discretă supraveghere a întregii lor acțiuni. În interesul siguranței statului să nu se mai elibereze evreilor autorizații pentru nunți, logodne, la fel cu autorizațiile în și din localitate, pentru care credem că trebuie și avizul nostru 1123. La 6 martie 1944, Gh.Pamfil solicita prefectului să nu se mai aprobe evreilor autorizații de rămânere în oraș, iar cei readuși din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ani de la căsătorie, cu această ocazie am putut să-i cunoaștem și să avem părtășie într-o atmosferă deosebită și cu părinții Cristinei, nora noastră. Spun lucrul acesta, pentru că ne-am întâlnit la sfârșitul lunii decembrie, de Anul Nou, la logodna copiilor noștri, pentru ultima dată, deoarece Domnul l-a chemat la odihnă pe tatăl Cristinei, înainte de nuntă, la o vârstă mult prea tânără, într-un moment destul de frumos pentru ei, noi și fata lor. Și cu această ocazie mi-am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
predispunea la cântec, însă eu, cu verighetele în buzunar, nu știam cum să procedez. Momentan dau tonul unui cântec obișnuit pe acea vreme. Toți cântăm și când ajungem la refrenul acelui cântec: „Ți-am pus în deget un inel pentru logodna noastră...”, discret îi strecor Mariei inelul de logodnă pe deget și mi-l pun și pe al meu pe inelar. Vecina Mariei observă, strigă tare alarmându i pe ceilalți despre... isprava noastră! Imediat s-a știut în cele două sate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
buzunar, nu știam cum să procedez. Momentan dau tonul unui cântec obișnuit pe acea vreme. Toți cântăm și când ajungem la refrenul acelui cântec: „Ți-am pus în deget un inel pentru logodna noastră...”, discret îi strecor Mariei inelul de logodnă pe deget și mi-l pun și pe al meu pe inelar. Vecina Mariei observă, strigă tare alarmându i pe ceilalți despre... isprava noastră! Imediat s-a știut în cele două sate. Făcusem o logodnă romantică, în plină natură, în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
îi strecor Mariei inelul de logodnă pe deget și mi-l pun și pe al meu pe inelar. Vecina Mariei observă, strigă tare alarmându i pe ceilalți despre... isprava noastră! Imediat s-a știut în cele două sate. Făcusem o logodnă romantică, în plină natură, în cântec tineresc și în zgomotul undelor înspumate ale râului de munte. Curând părăsim râul, ne mai plimbăm și apoi conduc pe Maria la gazda ei, unde, împreună cu fiica gazdei și sora Mariei, ni se face
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ajungem la 9 Mai, Ziua Victoriei! Războiul se terminase în Europa, cu speranța unei păci de mult așteptate. Țin minte că în acel moment casa din Buzău era plină de copiii numeroși adunați pentru nu știu ce ocazie... Lenuța, cea care anunțase logodna noastră la Buzău cu aproape cinci ani în urmă, radia de bucurie. Ovații pentru pacea popoarelor și a noastră! În această lume veselă, eu nu mă puteam bucura deplin... Lenuța îmi obiectează chiar că nu mă bucur din toată inima
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-mi-se că aș fi grav bolnav, i-am cerut lui Dumnezeu un an, un singur an de fericire. Mi-a dat douăzeci și cinci*. Ce mai vreau? Am avut o premoniție, am visat cândva că va fi atât de frumos? La logodna sau la nunta lui Jeni (în 1958 sau 1959, deci), la masă (o masă alcătuită din mai multe mese dispuse în formă de patrulater, cu o latură lipsă: pentru a obține cât mai multe locuri scosesem toată mobila din camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o viață, alcătuim un cuplu armonios și fericit, părea să spună acel zâmbet. Am bănuit atunci ceva, am avut vreo presimțire, am îndrăznit să sper? Nu mai știu. Sigur e că, după cum am priceput, năucit, mult mai târziu, atunci, la logodna sau la nunta lui Jeni, am stat la masă cu modelul, cu arhetipul propriei mele căsnicii. * Luni, 17 septembrie 1990. Ziua de naștere a mamei. Dacă ar fi trăit, azi ar fi trebuit să împlinească 91 de ani. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Această lună îmi amintește mereu de tatăl meu. Totul în jurul meu parcă ar curge către ziua lui de naștere, frigul și căldura confruntându-se, precum și culorile vii care s-au stins dându-mi gustul morții. Al acelei morți ca o logodnă, cum am numit-o în imaginile filmului, cuvinte ce au stârnit întrebări care mi s-au adresat fie prin telefon, fie prin scrisori. Am exprimat inconștient dorința mea de a avea o „legătură”, nu aceea a căsătoriei, ci a logodnei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
logodnă, cum am numit-o în imaginile filmului, cuvinte ce au stârnit întrebări care mi s-au adresat fie prin telefon, fie prin scrisori. Am exprimat inconștient dorința mea de a avea o „legătură”, nu aceea a căsătoriei, ci a logodnei care leagă altfel de tot ce e determinat de creatorul nostru. Rămâne mereu de văzut dacă această „logodnă”, presimțire a unei iubiri posibile, va avea loc sau nu. A mă lega de neant ar însemna o totală consolare pentru toate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fie prin telefon, fie prin scrisori. Am exprimat inconștient dorința mea de a avea o „legătură”, nu aceea a căsătoriei, ci a logodnei care leagă altfel de tot ce e determinat de creatorul nostru. Rămâne mereu de văzut dacă această „logodnă”, presimțire a unei iubiri posibile, va avea loc sau nu. A mă lega de neant ar însemna o totală consolare pentru toate legăturile imperfecte făcute aici, în timpul vieții mele. Cu cât trăiesc mai mult, cu atât îmi dau seama de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
învățător iar ei, în tot publicul ăsta sunt singurii mei colegi. Cele mai bune locuri șiăgratis, că merită! Iar pe tot timpul spectacolului, de câte ori apărea în scenă Tănase ni se părea că se uită doar la noi, colegii. Slujba de logodnă a fost ca de post, adică pe jumătate și iar la drum, soția la școală, eu la militărie. Abia în octombrie am fost lăsat la vatră cu gradul de soldat fruntaș. Fruntaș-fruntaș dar ce-i de făcut cu slujba? și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
găgăuzi și moldoveni. Am stat de sâmbătă până luni. Doctorul avea o fetiță de vârsta lui Petrișor și noi am găsit de cuviință să-i logodim iar preotul Gâlea, tot atât de mintos ca și restul, le-a citit slujba logodnei. Poveștile tinereții... Directorul școlii era un bulgar, Gladkov, greu de înțeles și mult mai greu de suportat. De altfel nici nu terminase școala normală; era învățător făcut din cântăreți bisericești, lucru obișnuit la ruși. Am muncit, ca de obicei, cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
face cuibul propriu, de aceea mama în special, ca și tata, dădeau sfaturi și luau decizii. Tânărul, după ce a fost în armată, putea să se însoare cu fata indicată de familie, cunoscută încă dinainte de a merge în armată. Se făcea logodna care ținea de la o lună la cel mult un an, iar nunta dura cam una până la două săptămâni, în acel timp se făceau cele necesare: pregătirea darurilor, alegerea druștelor și a cavalerilor de onoare (vătăjei), anunțul, pregătirea trăsurilor. Cu două
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
face cuibul propriu, de aceea mama în special, ca și tata, dădeau sfaturi și luau decizii. Tânărul, după ce a fost în armată, putea să se însoare cu fata indicată de familie, cunoscută încă dinainte de a merge în armată. Se făcea logodna care ținea de la o lună la cel mult un an, iar nunta dura cam una până la două săptămâni, în acel timp se făceau cele necesare: pregătirea darurilor, alegerea druștelor și a cavalerilor de onoare (vătăjei), anunțul, pregătirea trăsurilor. Cu două
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]