2,048 matches
-
biserică cu o sală gotică. În urma unor săpături la Pobrata, s-a ajuns la concluzia că biserica veche a fost zidită din porunca lui Ștefan cel Mare, ceea ce înseamnă că numărul ctitoriilor se ridică la 34. În timpul domniei lui Ștefan, logofătul Ion Tăutu și portarul Luca Arbure au ridicat și ei câte o biserică, la Bălinești și la Arbore. Ținând seama de toate aceste informații nu este greșit să se spună că în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, au fost ridicate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cum este relatarea bătăliei de la Războieni în Letopiseț și de pe pisania bisericii ridicată de domn pe locul bătăliei: același stil, aceași logică, aceași formulare lapidară. Dar și din primele documente ale cancelariei domnești se simte personalitatea domnului. Salvconductele, date fostului logofăt Mihul de a se întoarce în țară, ni-l arată pe domn concesiv, dispus să uite conflictele trecute, promițându-i logofătului că îi va restitui toată moșia. Nerăspunzând chemării domnului, acesta a dat cel de-al treilea salv-conduct numai la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
logică, aceași formulare lapidară. Dar și din primele documente ale cancelariei domnești se simte personalitatea domnului. Salvconductele, date fostului logofăt Mihul de a se întoarce în țară, ni-l arată pe domn concesiv, dispus să uite conflictele trecute, promițându-i logofătului că îi va restitui toată moșia. Nerăspunzând chemării domnului, acesta a dat cel de-al treilea salv-conduct numai la rugămintea regelui polon și a boierilor țării, promițându-i că îi va restitui trei sate dintr-o moșie de peste 50 de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mersului planetelor prin consubstanțialitatea ei cu nocturnul. Motivul emblemei astrale este frecvent în basme, mireasa fabuloasă putând chiar prolifera statutul divin printr-o creație permisă omuluinașterea: „«Dacă m-ar lua băiatu de-mpărat pă mine, am să fac doi feți/ logofeți -/ fată și băiat -/ cu doi luceferei/ în doi umerei,/ Soarili-n piept,/ Luna-n spate/ și Luceafăru de ziuă-n frunte,/ La copii»” (Scheiu de SusDâmbovița). Conștientizarea maternității miraculoase arată o fecioară care a depășit probele inițiatice și este stăpâna forțelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
torcea, ’ce: - Eu toată țara lui și toată armata lui i-aș îmbrăca-o c-un fir dă tort. Aia, care cosea-n pat, ’ce. - Dacă m-ar lua pă mine fecioru dă-mpărat, eu i-aș face trei feți logofeți. I-aș face doi băieți cu condeili la ureche și c-o stea-n frunte și i-aș face o fată cu buzili dă frunză verde, păru dă aur, soarili-n piept, luna-n spate, doi luceferi în doi umeri, spicu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acord cu valoarea abilităților dobândite, ei fiind scriitori, dregători, scutieri și paharnici, ca ipostaze ale profanului, în opoziție cu dimensiunea spirituală sacră a mezinei și a împăratului. Cu totul impresionantă este lunga serie de caracteristici divine ale celor trei feți logofeți. Petru Caraman consideră această enumerație aglutinantă o caracteristică a variantelor românești pentru motivul european al copiilor cu emblemă astrală. Basmul dâmbovițean adaugă mărcilor uraniene simboluri spirituale și vegetale: condeiul științei stă după ureche, buzele preiau frumusețea rodnică a florei și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu funcții sociale și sanitare. Și în orașul nostru a existat un „catastih”, în care erau înscrise toate schimbările de proprietate din hotarul târgului. Cea mai veche mențiune trecută în documentul din 10 februarie 1618, unde se arăta că Lupul logofăt al treilea („treti logofăt”) a cumpărat de la popa Neniul, două fălci și jumătate de vie, cu 200 taleri, „în târgul Huși, în Dealul Dricul, între viile popii Trifan și între Simion Dobândă”, aceste vii fiind înscrise și „în catastihul târgului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sanitare. Și în orașul nostru a existat un „catastih”, în care erau înscrise toate schimbările de proprietate din hotarul târgului. Cea mai veche mențiune trecută în documentul din 10 februarie 1618, unde se arăta că Lupul logofăt al treilea („treti logofăt”) a cumpărat de la popa Neniul, două fălci și jumătate de vie, cu 200 taleri, „în târgul Huși, în Dealul Dricul, între viile popii Trifan și între Simion Dobândă”, aceste vii fiind înscrise și „în catastihul târgului, după vechiul obicei”. Conducerea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Azarie. În prima domnie, voievodul a stat mai mult în Țara de Jos. Pe când se găsea la Huși, și-a pus pecetea pe două documente, unul din 4 aprilie 1552, al doilea din 9 mai 1555, ambele scrise de logofătul Cracalechi Căpotescul, de la care provine, se pare, numele satului Căpotești, de lângă Huși. La 25 februarie 1554, Alexandru Lăpușneanu era la Vaslui, dar între 1 și 17 martie, se afla iarăși la Huși. În această ultimă zi, tot la Huși, cancelaria
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ci și mori și grădini, aducătoare de venituri însemnate. Prin danii repetate, ocolul a dispărut, după care domnii au început să dăruiască părți din hotarul târgului, mai puțin persoanelor particulare și mai mult Episcopiei. Astfel, în 1663, Racoviță Cehan, mare logofăt, primea o bucată din hotarul târgului Huși, aleasă de Constantin logofăt al doilea, împreună cu șoltuzul și cu târgoveții, pe care a alipit-o satului său, Pogonești. Vechea proprietate domnească din zona Huși a trecut, treptat, în stăpânirea Episcopiei de Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
repetate, ocolul a dispărut, după care domnii au început să dăruiască părți din hotarul târgului, mai puțin persoanelor particulare și mai mult Episcopiei. Astfel, în 1663, Racoviță Cehan, mare logofăt, primea o bucată din hotarul târgului Huși, aleasă de Constantin logofăt al doilea, împreună cu șoltuzul și cu târgoveții, pe care a alipit-o satului său, Pogonești. Vechea proprietate domnească din zona Huși a trecut, treptat, în stăpânirea Episcopiei de Huși, care a devenit în numai un secol una dintre cele mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Lupu a unor plantații de viță-de-vie la Dric, lângă târgul Huși. Într-un hrisov din 26 aprilie 1658, sunt menționate viile de pe dealul Dric: „Io Ghiorghie Ghica Voevod ..., datam cartia domnii mele, alui nostru credincios și cinstit boiariu Racoviț Cehan logofătul cel mare ..., a ținia și a opri nește vii în dric de la Huși (subl. ns.), care vii au fost a lui Alexandru paharnicul și li-au fost cumpărat împreună cu giupăneasa lui cu Safta ce-a fost fata dumisale logofătului Răcoviț
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Cehan logofătul cel mare ..., a ținia și a opri nește vii în dric de la Huși (subl. ns.), care vii au fost a lui Alexandru paharnicul și li-au fost cumpărat împreună cu giupăneasa lui cu Safta ce-a fost fata dumisale logofătului Răcoviț”. Un Orăș, hatman avea vii la Huși, tot „la Dric”, după cum e pomenit într-un alt document, din 8 aprilie 1669. Cultura viței-de-vie a avut un rol important în apariția și dezvoltarea târgului Huși. În secolele XVI-XVII, acesta se
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dintâi. În Franța, cel puțin erau zdraveni; Clemenceau 166, împăcat în acea oră decisivă cu Poincaré167, luă cu mână de fier conducerea guvernului, deci a războiului. d. wangler. scrisori din moldova 3/15 noiembrie - Sosi din nou Wangler cu Mihăescu, logofătul de la Mihăești. Acesta părea încântat de starea din Vâlcea. Mă cam îndoisem de el și dreptate aveam, după cum am constatat-o mai târziu. Wangler ne ceru scrisori pentru Iași de dat prin curierul diplomatic elvețian. Am scris îndată lui Ionel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
camere mici, adaptate nevoilor și pretențiilor prezente. Pe temeliile dărâmăturilor puseseră pământul scos de la clădirea nouă și plantaseră trandafirii adunați din parc. Era un spectacol impresionant. Ei mă duseră la o mătușă, tot d-nă Krupenski, care locuia în casele fostului logofăt, iar castelul era fără învelitoare, cu frumoasele stucaturi din secolul al XVIII-lea încă pe pereți; între treptele scării de marmoră care ducea în grădină creșteau stufișuri și jos erau culcați falnici copaci de esențe rare, gloria parcului de odinioară
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
făcut o declarație de credință generalului Antonescu. arborele genealogic al familiei ion c. brătianu SCHEMA GENEALOGICĂ A FAMILIEI BRĂTIANU † Dima cumpără moșie în Șuici la 1570, mort la 1623, căs. cu Stanca, fiica † Căpitanul Iene † Pârcălabul Ienache, mort la 1723 † Logofătul Iene zapciu la banii pocionului bairamului la 1727, mort la 1776, căs. cu Safta, fiica comisului Vlădescu † Oancea † Vistierul Constantin (Dincuță) † Constantin † Constantin † Zoe † Elena † Maria † Mihăiță fără posteritate † Ion fost vătaf de plai căs. cu Victoria Păianu a doua
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Brătieni † Florica † IonSabina căs. cu dr. † C. Cantacuzino Constantin căs. cu D-ra Alexandrina Costinescu căs. 1-a oară cu Maria Moruzi căs. a 2-a oară cu Eliza Știrbey Gheorge căsătorit cu Elena Sturza Maria, Ion, Ioana Ion, Constantin, Dan logofătului Oprea Șuiceanu din Rativoești † Grigore † Polcovnicul Toma exilat cu prilejul conspirației în contra lui Ghica în 1825, mort în Grecia în 1840 X † Tița căs. Mireștii Răduleștii † Nicolae † Ghermano arhimandrit la Tismana † Nicolae † Ion † Nicu † Vasile † Dumitru Nicu Constantin † Constantin † Sevastia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din prima categorie fac parte Spitalul Sf. Spiridon din Iași, întemeiat de Ștefan Bosie, și spitalele din Botoșani (Ion Mavromati), Bârlad (Elena Beldiman), Fălticeni (familia Stamati), precum și altele, înființate ceva mai târziu, imediat după 1850: Hârlău (logofeteasa Pulcheria Ghica), Tătărași-Iași (logofătul Cantacuzino-Pașcanu), Vaslui (familia Drăghici), Bacău (Pavel Cristea). Inițiativei bisericești i se datorează deschiderea Spitalului din Roman, Spitalului din Tg. Neamț și ospiciile Neamțu și Golia. Obștea a înființat spitalul din Galați, iar Epitropia generală a Casei. Sf. Spiridon al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
reprezintă pentru Ibrăileanu și acest lucru îl simțeam și noi firul unei neîntrerupte tradiții care lega prezentul cu trecutul îndepărtat" (vezi Comemorarea "Junimii" la Iași, în mai 1936, 1937 p. 48). O bună nuvelă (apreciată elogios și de Ibrăileanu), Ciubucul logofătului Manole Buhuș, apare sub semnătura lui Gane în Viața românească, nr. 4. Apare la Iași, pentru prima dată în volum, traducerea integrală a Infernului, realizată de Gane, pe care Ibrăileanu o considera "o contribuție prețioasă la literatura românească". La 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
traducerea lui Iks, apare la Cernăuți, în limba germană, cel de al doilea volum de Novellen care cuprinde: Comoara de pe Rarău, Stejarul din Borzești, Aliuță, Astronomul și doftorul, Petrea Dascălul, Andrei Florea Curcanul, Sfântul Andrei, Hatmanul Baltag, Două nebunii, Ciubucul logofătului Manole Buhuș, Zgârcitul, Cânele Balan, În vacanțe, Ion Urdilă, Ura din copilărie. Colaborează la Junimea literară. 1907. În Viața românească, apare Mângăiere. La 14 iulie N. Gane este numit pentru a cincea oară primar al Iașului (până la 6 ianuarie 1911
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
al societății "Junimea"), cu un răspuns de Iacob Negruzzi. A fost publicat de Academia Română, în seria Discursuri de recepțiune, XXXII. Editura C. Sfetea tipărește la București volumul Spice (238 p.), dedicat publicisticii scriitorului. Ultimul volum publicat în timpul vieții cuprinde: Ciubucul logofătului Manole Buhuș, O serbare școlară, Mângăiere, Poveste de Crăciun, Alecsandri-Eminescu, Discurs la statuia lui Alecsandri, Jubileul Convorbirilor literare, La mormântul lui Mihail Kogălniceanu, Două lumi. 1910. În albumul Eminescu comemorativ, alcătuit de Octav Minar, întâlnim și semnătura lui Gane, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
urmașilor lui, în veci, Amin. Io Mircea domn și voievod prea milostiv a toată Țara Românească. Aceștia au fost martorii : 1. Vlad Vornicul, 2. Drăgan banul, 3. Jupan Algia (în loc de Aldea), 4. Groza Moldovan, 5. Jupan Aga Holdovioz (în loc de Baldovin) logofătul. Scris la scaunul nostru Argeș, dela facerea lumii anul -6900 - 1392, ziua 27 decembrie. După Hurmuzachi, Doc, 1 - 2, pag 342. Traducere latină din sec. XIX după un text slav din colecția I. Kemeny. Ed. I Pușcariu. Fragmente IV, p.
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lui asupra lor și copiilor lor, ceea ce este și va fi în veci, amin. Martorii acestei porunci a Domniei mele : Jupan Neagu (....), vornic, Jupan Dragomir al lui Manea, Jupan Cazan al lui Sahac, Jupan Neagoie al lui Borcea, Jupan Furdui logofăt, Piper stolnic, Stan spătar, Vâlcu vistier, Vintilă Paharnic, Comis Drăghici stratornic (....) unea. Și eu, Proica am scris la cetatea de scaun București, luna mai 17 zile, la anul 6981 1473, indiction 6. * Io Radul voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
celui vechi. Cu siguranță că nici nu cunoșteau celebrele versuri ale lui Bolintineanu: "Cei ce poartă jugul, și-a trăi mai vor Merită să-l poarte, spre rușinea lor..." * Strada pe care ne găsim poartă, cum am spus, numele marelui logofăt Golia, piosul ziditor al unei biserici de demult dispărute, pe urmele căreia mai târziu Vasile Lupu a clădit încântătoarea mânăstire de care contimporanul său Paul din Allepo vorbește în mod atât de elogios. Mai târziu, strada aceasta se va numi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
originea noastră latină și c-a făcut aceasta nu numai ca un adevărat umanist, cu un lux de material, de cunoștințe, de argumente, dar și cu o căldură, pe care n-o egalează decât respectul său pentru adevăr. Când Eustratie Logofătul, Simion Dascălul și Misail Călugărul se fac susținătorii legendelor puse în circulație de unguri pe seama originei noastre, cu ce nobilă indignare le răspunde Costin: "De aceste basme să deie seamă ei și de această ocară. Nice este șagă a scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]