2,406 matches
-
depărtare râvnită", ieșirea din lume, survolul extatic, absorbția în lumina feței care "se arată ochiului ce cunoaște deja înaltul", "cunoaște atât drumul cât și rostul lui". Care e, într-adevăr, rostul drumului, menirea ieșirii în orizontul chipului întors de la cele lumești, intrarea în forma plină, în preaplinul golului - acum - desăvârșit?4 Ce arată această imagine orbitoare care intră în ochi, îl devorează până la saturație, răpindu-i vederea, sorbindu-l în golul "mortal" al unui prag nevăzut? Căci nu atât de atingerea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lui Diogene, Editura Eminescu, București, 1970, p. 74). 23 Vol. Semne cerești (1970), în Leonid Dimov, Texte, Editura Albatros, București, 1980, p. 91. 24 Plutirea aceasta e însă una neașteptată, desprinderea în clipa unui "deodată", o smulgere din nevederea imaginii lumești, străbatere rapidă a vălurilor ce ascund sensul originar, inaparentul abia intuibil, evanescent în chiar clipa posibilei sale manifestări: " Se trece întunericul prin sită/ De-o mână clătinată în imens./ O clipă; parcă, limpede, palpită/ În fundul minții umbra unui sens" (Hipnapompică
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
educațional?" Opera lui Pachomius a fost completată de Vasile din Cezareea (330-379). Acesta nu era soldat, ci un erudit format la școlile înalte din Atena și Constantinopol. Se dedicase, la 27 de ani, vieții ascetice scârbit de „modul de viață lumesc”. În 370, renumele de „bun creștin” i-a adus rangul de episcop al Capadociei. Și-a păstrat rangul până la moarte, folosindu-și autoritatea pentru a consolida sistemul monastic răsăritean. A conceput, în acest sens, un regulament riguros, de fapt, un
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aceasta avea valoarea unei metode de concepere și conducere a curriculumului - autorul fiind dovada vie, indubitabilă a faptului că exigențele curriculare sunt caliste și realizabile; abatele reprezenta, prin el însuși, „curriculumul realizat”, „produsul educațional întruchipat”.) Honoratus se retrăsese din viața lumească pentru a trăi după modelul pustnicilor, petrecând astfel câțiva ani în deșerturi din Orient. Cu îngăduința episcopului Leontius din Fréjus, s-a așezat, în cele din urmă, în insula Lérins. Era o practică răspândită. Insulițele Mediteranei Occidentale găzduiau mulți asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
orice “abatere” sau “greșeală” față de filosofie și teologie. După înșelătoarele izbînzi ale Renașterii, Franța secolului al-XVII-lea recăzuse în absolutism : Pe atunci a clătina tradiția scolastică însemna a zgudui autoritatea regală. Întrucât filosofia se confunda cu statul, statul era brațul ei lumesc.”) Renașterea despre care A. Pleșu afirma că “stă prost cu filosofia” căci “filosofia lucrează cu universalul, iar Renașterea e o epocă a individualului”) a fost interpretată fie ca sfârșitul Evului mediu, ) fie ca o ramură a acestuia. ) Dincolo de nostalgia vârstei
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
creștină? Cu toate impedimentele întâlnite, obiectul artei creștine a constat în dimi‑ nuarea atașamentului exclusiv al omului față de realitatea pământească folo‑ sindu‑se chiar de formele acestei realități. Astfel, arta creștină și‑a propus să îndepărteze gândirea credinciosului de la plăcerile lumești și să‑l orienteze spre Împărăția lui Dumnezeu. Cât privește stilul artei creștine, el se conturea‑ ză mai întâi în domeniul picturii și apoi se extinde și în alte domenii ale artei. Se cunosc trei ipoteze formulate în legătură cu originea artei
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
reprezintă o adevărată însu‑ mare a tot ceea ce este remarcabil la Giotto. În tratarea episodului Trădarea lui Isus apar lucruri care nu mai fuseseră văzute niciodată 1. În haosul și 1 Cf. d. Gariff, Cei mai influenți pictori din artiștii lumești pe care i‑au inspirat, Ed. Rao, București 2008, 10‑14. Trădarea lui Isus 108 confuzia care înconjoară grupul central, scena are doi protagoniști: Iuda și Cristos. Iuda își ridică cu mâna stângă mantia galbenă a trădării, acoperind umărul lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în epuizarea "vieții" de întrupare efemeră, plurală și aleatorie a ideii se instaurează o "naștere mistică", o dimensiune spirituală, invizibilă, a configurației lumești, o adresă pură a înțelegerii. În actul imaginat de literatură al cunoașterii, protagoniștii pot fi purtători "inocenți" ai sarcinii cognitive. Dinspre "neștiința" lor paradisiacă se propagă undele unor experiențe inteligibile, grele de sens și elocvente pentru "adevărații cititori": cum în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
diferențele între religia noastră și cea grecească (ortodoxă, n. n) și chiar dintre luterani și calvini, l-am crezut capabil și ca om de lume de a cunoaște bine părerea grecilor..."( 1) Cititorului de azi, interesat de orizontul spiritual și lumesc al lui Nicolae Milescu Spătarul, i se oferă alte și alte mărturii care legitimează imaginea umanistului: Dacă adăugăm la acest miniportret scris de ambasadorul francez (...) aprecierile patriarhului Dositei (al Constantinopolului, n. n.), ale eruditului suedez Sparwenfeld, ale umanistului olandez Rinhuber sau
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
celei finale, nehotărîrea scriitorului între un subiect generic, "celui qui", și persoana I, "je". Le dormeur...trimite spre semnificația dobîndirii conștiinței, treptat, sub forma recunoașterii (spațiului și a) timpului în care cel dormind se trezește. PARABOLA ORBULUI În perioada tăcerii lumești, a recluziunii în suferință, V. Voiculescu va compune romanul unei iluminări. Zahei orbul nu este un roman obișnuit. Învăluit în subiect epic, miezul mistic se revelează ușor, în configurația temelor specifice, care apar devreme, dintru începutul istoriei. Zbaterea paroxistică a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
păstrîndu-și curățenia trupească, iubește și ia asupra-i fără să se apere crima care a aruncat în apele întunecate trupul dogoritor de senzualitate al femeii necunoscute. Cumințenia și vina asumată în tăcere persistă în schema țapului ispășitor. Care este vina lumească a lui Zahei? Ajunge el să-și pună astfel de întrebări? Este un încercat, precum biblicele personaje cărora li se pune la probe credința? Sau este un inocent pedepsit, spre descrierea tiparului tragic? Acceptă, în cele din urmă, aceste mutilări
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
iubire. Lumina divină și vederea ei înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu în lumina Sa cea mai neapropiată și această împărtășire de lumină este pe măsura credinței noastre și a curățirii de păcat. Astfel, lumina rămâne necunoscută celor împătimiți și lumești. Calitățile sau însușirile luminii divine Sfântul Simeon prezintă adeseori în Imnele dragostei dumnezeiești lumina dumnezeiască pe care o vede ca pe una care-i vorbește. În Imnul 22, DumnezeuLumina îi prezintă Sfântului Simeon calitățile suprafirești ale Ei: Crede deci că
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
fiind scrisă de un musulman sau de un creștin. Retorica de suferință și istoria de suferință pe care ea o dezvoltă tind să-l reducă pe evreul Evului Mediu la o eternă victimă, la o ființă pasivă supusă capriciilor puterilor lumești și voinței lui Dumnezeu. În mod ciudat, această percepție evreiască despre sine ca victimă este departe de a fi dispărut, chiar și atunci când sionismul și-a asumat scopul de a-i pune capăt, creând un evreu victorios și responsabil de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din alte perioade, sunt eliminate în traducere. Nu există nici problema marană: evreii din Spania și Portugalia ar fi suferit și ar fi murit ca sfinți martiri, de fapt ca frații lor așkenazi, preferând sfințirea Numelui lui Dumnezeu în locul consolării lumești a botezului 56. Or, s-a întâmplat tocmai contrariul! Discursul suferinței și virtuțile lui terapeutice nu țin așadar de același registru în cele două universuri. Alegerea sefardă a vieții în locul morții a influențat, probabil, și comportamentele pe termen lung. În
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
stele, pentru că "stelele mai cad din când în când și trebuie înlocuite". Ivan Denisovici este cu adevărat un "sărac cu duhul", lipsit de orice trufie, ambiție și dușmănie, și tocmai aceasta este forța sa, fără nici o legătură cu întinderea stăpânirii lumești, sociale sau materiale. Sărăcia impusă deținutului de lumea recluziunii, asociată cu niște calități personale precum cumpătarea, bunătatea și mila pot plămădi adevărați sfinți ai acestei lumi speciale, cărora li se promite o altă lume, cea mai bună: "Fericiți cei săraci
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ostile, de a cunoaște fericirea, neavând pentru aceasta nimic din exterior, ci doar viața "în acord cu propria conștiință". Matriona dovedește noblețe spirituală, prin jertfa permanentă, făcută firesc și cu discreție. Noblețea ei este în afara logicii comune și a dreptății lumești. Sfințenia Matrionei nu constă în ceva eroic și spectaculos, ci se dovedește în situații obișnuite, banale. Totul se întâlnește în semnificația vieții lipsite de minciună, pe care Soljenițîn o consideră la îndemâna oricui și o proclamă prin toate mijloacele. Viața lipsită
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
monofizite" și se vor consacra contemplării Verbului etern, meditației adoratoare a divinității lui Hristos. Bisericile occidentale înclină spre distincția reală a celor "două naturi care îl alcătuiesc pe Iisus, consubstanțial cu Tatăl prin latura divină, și cu noi prin cea lumească". Un principiu de pasivitate și de imobilitate în Orient (la nestorienii din Egipt, asirienii din Caldeea, siromalabarii din Kerala etc.) și un principiu de dinamică și activitate, în Occident. Orient sihastru al renunțării la lume, pietrificat prin gîndirea Unicului, în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a instaurat între om și Dumnezeu un "raport pur individual, pur personal". "Cel ce crede în Hristos mărturisește infinitul transcendenței prin retragerea din ansamblul sferei sensibile."27 El rupea imediat legăturile cu grupurile constituite, întorcînd spatele în mod radical problemelor lumești, fiindcă dumnezeul lui i se oferea într-o conspirație a inimilor "la o distanță infinită față de cea impusă de Cezar". Este dimpotrivă un fapt mai semnificativ și e vorba de valoarea experimentării creștine de a supune ipoteza condițiilor aparent contrare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se cam adunau, dar și datorită unor probleme dubioase de altă factură, nu mai dădeam randament, nu mai puteam ține pasul. Încă de pe vremea când lucram la Tehnoton, într-o lume la care nu mă puteam adapta, renunțasem la ambiții lumești, trăiam în speranța unor vremuri mai bune și mergeam înainte fiindcă aveam datoria să înfrunt viața. În mai multe rânduri, văzând cât de dezamăgit sunt într-o lume mizeră construită de oameni (axată pe defectele speciei umane), mulți mi-au
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
care se izolase de ceilalți datorită frustrărilor. Din nou, nu eram ca ei. Acei indivizi mă blamau pe la colțuri, dar tocmai golănimea securistă era cea care îmi făcuse tot timpul probleme din umbră, era la originea acestor neîmpliniri în plan lumesc. La vremea respectivă, după ce m-am mutat, a urmat o perioadă în care nu înțelegeam ce se întâmplă și voiam să știu ce am de făcut în continuare, în condițiile date. Oare trebuia să mă bag și eu în mocirlă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
model greu de egalat, în care forța morală, curajul și umilința s-au regăsit de minune. Părăsindu-ne, cel care în 1979 spunea polonezilor sufocați de comunism: „Nu trebuie să vă temeți!”, a lăsat în urma sa cam tot atâtea bunuri lumești cât un modest pensionar din Gdansk. Karol Wojtyła a reprezentat măreția născută din tragedie și accesul la harul divin. De partea cealaltă a unui canal nu mai lat decât o mânecă s-a jucat ceea ce britanicii speră să fie ultimul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
care, pentru a-i demonstra nefericirea sa, începu să-i descrie pacea de care se bucura înainte să fie înălțat la demnitatea de Pontif, pe cînd ducea o viață umilă de monah: "Sub culoarea episcopatului m-am reîntors la cele lumești; căci în această nouă stare de slujbă pastorală 65 trebuie să servesc atîtor lucruri pămîntești, pe care nu-mi amintesc să le fi servit vreodată în viața laică. Am pierdut plăcerile înalte ale liniștii mele; și m-am prăbușit în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Întoarceți-vă la mine din toată inima" (PS. XXXVIII)" Și în acest chip Sfîntul Părinte suferă fiindcă "printre rînduielile pămîntești nu poate să propovăduiască nici cu mintea, nici cu vocea, minunile Domnului" și oprimat în acea demnitate de tumultul lucrurilor lumești a devenit unul dintre aceia despre care stă scris: s-a sfărîmat temelia celor ce fuseseră înălțate (Ps. LXII)"66. 32. Dar așa, divina Providență, pe care nu o înșeală niciodată întîmplarea, obține ceea ce vrea, pătrunderea Religiei lui Cristos în
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
datorate Episcopatului, formează ca să spunem așa o a doua epocă în istoria cărților folosite pentru formarea tineretului în școlile creștine și ecleziastice și formează moștenirea pe care Episcopii au lăsat-o Clerului inferior; totala prăbușire a societății politice impunea afacerile lumești în favoarea carității Episcopatului; aceștia au fost privați de acele funcții care pînă atunci erau privite ca fiind conexe și inseparabile de slujba lor pastorală, care consta în formarea poporului și a Clerului; lucrare în care, în mod insensibil 75, Clerul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
stabilă, nu încetează și nu se extinde în conformitate cu schimbările provocate de împrejurările exterioare; iar frățietatea dintre primii Episcopi deținea adevărul evanghelic ca obiect și uniune, iar Dumnezeu însuși era întemeietorul. Dar, atunci cînd spiritul uman își deturnează atenția spre lucrurile lumești, în mod inevitabil dorește să le păstreze și să le mărească; ca rezultat, nu mai este liber să se dedice exclusiv binelui celui mai înalt, care singur poate fi împărtășit de toți fără nici o pierdere pentru nimeni, căci își extrage
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]