KorAP: Find »[drukola/base=lumina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...514 >

12,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

lemn și o fotografie mică a lui Nelson Mandela. Efectul e foarte plăcut, își zise Mma Ramotswe, deși, hotărât lucru, are aspectul acela trist, caracteristic unei camere de burlac. — E o cameră frumoasă, remarcă Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni se lumină de plăcere. — Încerc să păstrez ordinea în camera asta, zise el. E important să ai o cameră în care să-i primești pe musafirii deosebiți. — Ai musafiri deosebiți? se interesă Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni se încruntă. — Până acum, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
va deveni foarte interesantă. O să mișuni peste tot, o să spionezi oamenii. Domnul J.L.B. Matekoni trase aer în piept. — N-o să fac așa ceva, replică el. N-o să fiu detectiv. Asta-i treaba lui Mma Ramotswe. Mma Potokwane păru dezamăgită. Apoi se lumină la față. — Bănuiesc c-o să-i cumperi un inel cu diamant, zise ea. În zilele noastre o doamnă logodită trebuie să poarte un inel cu diamant ca să arate că-i logodită. Domnul J.L.B. Matekoni se uită fix la ea. — Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ea. Cum de-ai aflat toate treburile astea? M-am uitat în cartea de telefoane, răspunse Mma Makutsi, apoi am sunat și am aflat restul. — Înțeleg, zise Mma Ramotswe, încă zâmbind. Ai procedat ca un detectiv adevărat. Mma Makutsi se lumină la auzul laudei. Ca un detectiv adevărat. Făcuse treaba unui detectiv, deși nu era decât o secretară. — Mă bucur că sunteți mulțumită de mine, spuse după un moment. Aș fi vrut să fiu detectiv. Sunt fericită că sunt secretară, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
la mașină? Mma Ramotswe clătină din cap. — Nu m-am răzgândit, o liniști ea. Ești detectiv particular-adjunct. Dar cineva trebuie să bată și la mașină, nu-i așa? Intră în atribuțiile detectivului-adjunct. Asta și altele. Fața lui Mma Makutsi se lumină. — Atunci, e-n regulă. Pot să fac tot ce făceam înainte și, în plus, mă ocup și de alte lucruri. O să am clienții mei. Mma Ramotswe trase aer în piept. Nu-și propusese să-i dea lui Mma Makutsi proprii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
aici. Stați sub copacul ăsta, iar eu vă fotografiez. Pe loc. Chiar așa. O fotografie de familie reușită. — V-ar plăcea? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni. O fotografie care să ne amintească de prima noastră zi de cumpărături. Copiii se luminară la față imediat. Da, vă rog, răspunse fetița, adăugând: N-am mai făcut niciodată o fotografie. Domnul J.L.B. Matekoni rămase stană de piatră. Fata aceasta, acum adolescentă, nu-și mai făcuse niciodată o fotografie. Nu avea nici un memento din copilăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ce pretenții poți să ai? — Te simți bine aici, Motholeli? o întrebă ea. — Sunt foarte fericită, răspunse fetița, fiecare zi din viața mea e mai frumoasă decât cea dinainte. Mma Ramotswe o înveli și o sărută pe obraz. Apoi stinse lumina și ieși din cameră. Fiecare zi e mai fericită decât cea dinainte. Mma Ramotswe se întreba dacă lumea pe care fetița aceasta și fratele ei o vor moșteni va fi mai bună decât lumea în care crescuse ea și domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

putregaiuri și de coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă... care te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese din când în când câte-o pălălaie pe gât, suflăm noi cu putere, mai umflăm mușchi și obraji, dar ne ardem numai gingiile și gura, n-atinge pe nimeni... *** A înflorit un arbore ornamental

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
zici tu... Eu am încredere-n tine, respect drepturile cetățenești. Poftim, tovarășe Lenin, nu te rușina, vino și te exprimă! Plenar! Dragi spectatori, însuși tovarășul Lenin, convertit la critica literară, și-a părăsit pacea sarcofagului și a venit să ne lumineze! Umiditatea e constantă în mausoleu, să știți, și nu s-a înnegrit decât puțin, gâtul, mâinile și urechile, dar în rest e destul de proaspăt. Și nu miroase încă. Aplauze. Criticul schimbă fețe-fețe și crede, în naivitatea lui, că va scăpa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
vrei să te dai în spectacol? se miră ipocrit. Nu vrei atenție, nu vrei circ, nu vrei reprezentație? Păi atunci de ce-ai venit? De ce mai scrii? Către public: - Noi nu pentru spectacol am venit aici, cinstită adunare? Hohote. - Hai, luminează-ne, specialistule, să-ți auzim spusele... Pronunță-te! - Am spus ce-aveam de spus... - Nu, dragă Lenin... nu, nu merge chiar așa... Ai spus? Ce-ai spus? Noi vrem învățătura, cum e cu noua ontologie? Cum e cu criza reprezentării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

broască-țestoasă uriașă de uscat, una dintre țestoasele enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Început, nu Îi veni ușor să creadă că nu continua să viseze și clătină de mai multe ori din cap, Încercînd să Îndepărteze efectele beției, Însă, deși Închisese și deschisese ochii de mai multe ori, acel zombi rămînea acolo, fantasmagoric luminat de o lună care aproape apunea la orizont. Se ridică În picioare, se Învîrti Încet În jurul negrului, admirîndu-i forța și Înfățișarea, și În cele din urmă Întinse mîna ca să-i pipăie mușchii și să se convingă că se afla Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
referire la timpuri despre care nici măcar nu bănuise că ar fi putut exista și asupra unui tratat de botanică prin care Încercă, zadarnic, să obțină o mai profundă cunoaștere a florei de pe insula lui. Noaptea, singur În imensa peșteră fantasmagoric luminată de lămpi cu ulei de broască-țestoasă, lăsa ceasurile să se scurgă citind cu greu și silabisind monoton, ca un copil de școală, oprindu-se din cînd În cînd să mediteze la ceea ce Învățase, Întorcîndu-se răbdător la cele citite și Încercînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îmbibase pereții despărțitori și o parte din punte transformă În numai cîteva minute vaporul Într-un fel de castel uriaș de artificii. Lemnele explodau, vergeaua de la artimon se prăbuși cu zgomot, iar pe scări și scotă se cățărau flăcările care luminau În beznă. Focile se aruncară În apă, speriate, amintindu-și fără Îndoială de erupția vulcanică, milioane de pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-un patio și era o senzație minunată, un milion de reflectoare te luminau în mijlocul mulțimii sau pășeai într-un restaurant când afară erau treizeci de grade, și toată lumea se întorcea și se uita de parcă tocmai ai fi primit cine știe ce mare distincție pentru o mare realizare în viață. Așa te simțeai. Mi-amintesc genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
trebui să știe să facă așa de bine cu ochiul. Ca cineva care-ți face poză. Dă-mi veselie. Dă-mi distracție. Dă-mi dragoste. Flash. Îngerii din rai ar trebui să trimită bezele așa cum face Brandy Alexander și-mi luminează restul săptămânii. Înapoi în cameră, scriu: Cine e? — Nimeni cu care ar trebui să te încurci, zice infirmiera. O să ai și așa destule probleme. dar cine-i ea? scriu — Dacă-ți vine să crezi, zise infirmiera, aia-i altcineva în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
n-a vrut să creadă povestea cu fixativul. Erau convinși că tata i-a distrus fața lui Shane. Sau că mama a pus tubul de spray în tomberon. Au zis că-i „neglijență“. Fotograful zice: — Și dacă ne regrupăm și luminăm carcasele din spate? — Efect stroboscopic prea mare când trec, zice directorul de imagine. Evie zice: — De ce-a crezut poliția asta? — Habar n-am, zic. Cineva le tot dădea telefoane anonime. Fotograful zice: — Putem opri lanțul? Directorul de imagine zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

care să-i fie jenă. A doua zi s-a .prezentat la Mihai Mihail, avînd în dosar o foaie de hîrtie pe care scrisese cîteva rînduri. Mihail l-a primit, stînd la fel, în adăpostul unei lămpi de masă care lumina numai biroul, ținîndu-l în umbră. A citit de două ori, încet, de parcă ar fi silabisit. I s-a părut chiar că-l aude îngînînd cuvintele scrise de el. A închis dosarul, a bătut cu palma peste el. "Deci așa. Cocoș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
acum așa mi se pare. Dar noi doi am învățat ceva, nu?" Era momentul greu al întrevederii. Nu știa mai nimic și trebuia să arate că știe foarte mult. Lucruri comune amîndurora. Într-o fracțiune de secundă i s-a luminat mintea. De parcă l-ar fi străbătut un fulger. "Împreună" nu era decît "afacerea Cocoș". Turcul Ali Mehmet. Atunci îi spusese Mihail ceva asemănător. "Sigur, domnule director, o poveste inventată poate fi la fel de reală cît orișice lucru întîmplat." Era cu adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în locul unde te afli dumneata, privind la el împreună cu domnișoara Sofie, fie-i țărîna ușoară. Am încercati să-mi dau seama ce anume o tulbura atît de mult, încît nu-i mai trebuia nimic, nici pîine, nici apă, de cum se lumina și începea să se deslușească, venea aici în salon și se așeza în același fotoliu, domnule Popianu, exact în același fotoliu și nu-și mai desprindea privirea de la el. Am încercat să pricep și n-am avut altă cale decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
mi raccomando, un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de actualități Luce, părea a fi un semn ori un consemn al cavalerismului oficial, își duse mîna stîngă la spate, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
acolo. O explozie de mică intensitate, nimeni n-a auzit-o, dar îndeajuns de puternică să crape geamurile, și să facă țăndări oglinda." "Sau o implozie, interveni locotenentul Georgescu. Adică o resorbție, cum spunem noi în pirotehnie." Șerban Pangratty se lumină dintr-o dată, de parcă i s-ar fi relevat un mare secret, "formidabil, domnule, for-mi-da-bil, asta trebuie să fi fost, o implozie. De aceea nu l-au mai găsit, n-au găsit nimic din el. Tănase Berzea nu mai avea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
O să întocmesc din nou programul nostru, domnule adjutant, și patria îți va fi recunoscătoare!" Grav, ținîndu-și cu greu echilibrul, băuse binișor și cît îi trebuie unui colonel scos la pensie ca să-și piardă cumpătul?!, l-a îmbrățișat în mijlocii] uliței luminate de o lună plină, roșcată, asemenea obrazului mulțumit al adjutantului Radul Popianu. Restul a fost un joc de copii. August Stoicescu însuși a trimis după el pe maiorul Stavri să-l aducă în odăile de sus, dinspre gradină ale Vilei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
K. F. într-adevăr îl aștepta. Și de ce să nu creadă, dovadă era ușa deschisă. A urcat în fug scările, cînd a ajuns sus gîfîia. Putea fi numai din cauza emoției. A deschis ușurel ușa de un alb orbitor, salonul era luminat ca în zilele de altădată cînd prințul Pangratty se afla în vilă. Domnișoara K. F. stătea ca întotdeauna într-un balansoar, cu spatele către intrare, privind în întuneric. Ca militar știa că nu poate vedea nimic afară, dar nu credea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

pe cărări de munte și șes, anotimpurile se schimbau, râurile se umflau și iar intrau În matca lor, frunzele Înverzeau ca apoi să se Îngălbenească ; tata stă la umbra unui prun În floare, apoi se trage sub o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună până În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
dreagă ceva pe la cuștile cu fiare sălbatice, deși câțiva dintre ei rămăseseră, totuși, de strajă, la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]