2,817 matches
-
În plus, lung de foame! - Se spune: lat de foame. Sau: mort de foame - nu lung. - Eu spun cum spun. Nu sunt mort și nu sunt lat. Eu sunt viu și mi-e așa de foame, Încât simt cum mă lungesc. Simt cum cresc. Sunt lung și mare, de foame, mamă... - Închide ochii și gata! - I-am Închis... - Bine-ai făcut. Când Închizi ochii, nu mai vezi Întunericul - toate de la Întuneric ne vin, ascultă-mă pe mine! Și foamea, și setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În poza aia stătea cu picioarele scufundate până la glezne în apa mării. Nick a început să urce din nou. Susan a apreciat faptul că bărbatul se simțise destul de confortabil ca să facă remarca respectivă, dar îi era și recunoscătoare fiindcă nu lungise povestea. Nunta lui Nick cu Caitlin fusese o chestie tradiționalistă și costisitoare, cu o rochie de prințesă, patru domnișoare de onoare și un tort cu trei etaje, pregătit și decorat de prietenele lui Jenny din Organizația Internațională a Femeilor. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dată purtase și ea o bluză la modă, ceva în stil țigănesc, căzut pe umeri, dar se simțite ca un camionagiu travestit. În consecință, iarna era anotimpul preferat al lui Susan - anotimpul înfofolelii. Picioarele erau cele mai reușite pentru că erau lungi, bine definite, ferme fără a fi însă și musculoase. În perioada fustelor mini, Susan fusese în elementul ei. Ieșind din apă, femeia și-a luat prosopul pe care-l lăsase pe marginea piscinei și și-a îngropat fața în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de el. Rafael o lua pe departe: Îmi place mult să aflu că suntem de familie bună, dar n-ar trebui să uiți... Să nu uităm, surioară, mă rog... Știi bine că prefer să uit. Gata, să n-o mai lungim, refuz, pur și simplu, să-mi aduc aminte. Vocea ei era răgușită parcă de plâns. Rafael nu-și amintea s-o fi văzut vreodată plângând pe vremea când erau la leagăn și nici când îl îngropase pe bărbatu-său. Răgușeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
corupere de minori sau viol. Era destul de destupat la cap bătrânul ca să-și dea seama încotro s-ar putea îndrepta povestea asta și tocmai că se interesase cum devine cu coruperea de minori și violul, dar uite c-ar fi lungit-o și el pe lângă Ticuță, Mirelo, văzându-te atât de pornită să te căpătuiești cu un soț. D-aia nu l-a dat în gât pe Ticuță, dar uite că și-a scos pârleala pedepsindu-te pe tine, vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că Mirela tot mai trage speranță că într-o bună zi și-or reveni, barem cât să aibă nas pentru treizeci de canale prin cablu, păi, să nici n-audă să vândă televizorul, deși cu banii de pe el ar mai lungi-o și ar mai îndulci-o cel puțin o lună, oho, cât se mai mirau și se minunau cu toatele de atâția proști care se-nghesuiau la vot, dar nu s-ar fi lipsit nici ele de distracția asta, măcar că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că d-aia îți merge anapoda cu nevasta, din cauza slujbei și a copiilor ăstora care, tocmai dimpotrivă, ei doar au salvat lumea. 6. Nu s-a dus decât opt luni la căminele de la Grozăvești. După capul ei, ar mai fi lungit-o câțiva ani. Nu s-ar fi îndurat să dea așa ușor cu piciorul unui salariu și n-ar fi luat de una singură hotărârea asta. Păi, Velicu, deh, ce-o fi zis el, că-i face un bine văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aia frigidă și parvenită și materialistă de nu se poate, care doarme pe ea și habar n-are să-i ofere ce-i trebuie unui bărbat. Păi, cum dracului, ea, una, nu se compară, așa că nu mai are rost s-o lungească și s-o lălăiască. Să se hotărască odată pentru totdeauna ce are de făcut de-acum încolo... Ea pretinde și cere pentru că are dreptul, Mirelo, e în drept, măcar că Velicu face pe prostu’ și pe nevinovatu’ și se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
strâns cureaua și a plătit. A fost mereu cu datoriile la zi. Asta i-a întărit mândria și credința și l-a golit de vlagă, umplându-l de un năduf care trebuie vărsat pe cine se nimerește... Rafael stătea nemișcat, lungit cu mâinile sub cap, cu ochii larg deschiși spre albastrul incandescent - transparența adâncă, impenetrabilă, care pleacă din tine și se întoarce și o simți ca un abur, o mireasmă, un duh, o prezență nevăzută care te urmează pas cu pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
zbate ca peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit îi promite că o să-l ajute în vreun fel, să se gândească, iar promisiunea asta parcă-i dă imboldul lui Rafael să se smulgă din poziția de mort lungit în sicriu, cu gesturi lente, descleindu-se parcă, stricând simetria trupului în formă de cruce. — De-acum încolo o să ia pământul foc, spune ridicat într-un cot. — Mai intri în apă? Rafael strâmbă din nas. — Nu cred. Nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar azvârli cineva afară din ghetoul ăla răpănos. Asta-i un fleac, un pretext care să umple golul dintre noi în definitiv. Adică io te-am văzut dornic să m-ajuți și d-aia. Ce mai, ce s-o mai lungească - astea erau prietenele ei, de care se și dezisese de altfel. Practic, n-ar mai fi avut cu cine să se ajute, s-o pună la cale cu plecatul afară la muncă. Ce-ar putea face de una singură? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi știut ce-ar putea face cu ea... Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și ea. — Fir-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că se liniștește. Ce-mi place! jubila Rafael, scuturând capul peste revistă. Ghiocel se ridicase pe labele din față pe pervazul ferestrei bucătăriei și lătra la cratița aburindă cu fiertură de orez cu oase. Se întindea să ajungă la ea, lungind gâtul și patinând pe ciment cu labele din spate. Ai fi zis că vrea să sară pe geam și se zguduiau pereții de lătrăturile lui... Îmi place la nebunie, e bestial, e trăsnet, combate la sânge... Cică feseneul și Iliescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
asociate. Mirela chiar era hotărâtă de-acum să facă tot ce i s-ar fi spus pentru a fi pe placul avocatei. 24. Măcar că Mărgărit stătea pe picior de plecare, să ajungă acasă să-i facă toaleta maică-sii, se lungiseră iarăși la sporovăială, umblând pe străzi și mutându-se din local în local. Rafael știa, se familiarizase cu problemele lui Mărgărit. Maică-sa, deh, oricum se mozolește toată până spre prânz, când ajunge el, de obicei, acasă. Trecuse de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de tot felul. Tot ce-și mai amintea era c-ar fi trebuit să țină minte acele întâmplări, și uite că le pierduse și le risipise odată cu zilele vieții lui. Când îl mai văzuse foindu-și pumnii în buzunare și lungind gâtul ca o găină speriată? Nu reușea să distingă prin zarva de la mese ce dracu-i spuneau tipii ăia trei. Se vedea totuși că-l amenință. Era unu’ blond, mic și rotofei, cu un lanț gros din zale de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se mire că a văzut și el, în sfârșit, pe cineva care să pună curu’ pentru jigodia asta de Mărgărit, iar Mărgărit n-avea nimic de spus de chestia asta. Doar că se uita a milă la halbele goale și lungea gâtul spre sobolul bătrân. Să-i dea bani pentru încă un rând, da, și acesta îi dădu fără să comenteze nimic, și pe urmă făcură prezentările. Rafael, da, iar blondului cu lanț de aur la gât îi zice Adrian. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bătrânul pare cumva înstrăinat, reținut, căindu-se poate că a fost cândva prea aspru cu fiică-sa, și totodată parcă l-ar intimida prezența lui Rafael, îmbiindu-l și poftindu-l, taicule, bine-ai venit, fă-te comod, și el lungește gâtul după nepotul ăsta nou, de care ia cunoștință cu întârziere. Pare să-l ceară Mirelei și ea ezită o vreme, făcându-și de lucru și foindu-se de la bucătărie în cameră cu copilul în brațe, legănându-l să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un sfert de oră de când s-a întors la masă habar n-are, încă n-a observat... Așteaptă pe cineva, da, niște tovarăși pentru care a luat sticla și paharele de la bar și a rezervat celelalte trei scaune de la masă. Lungește gâtul după ei și uite-l că tot nu se hotărăște să-i sune pe mobil... Rafael îl observă îndeaproape, păi, cum dracu’? Păi, ce fel de bărbat și soț, de nădejde, mire și amant al nemuririi, și tovarăș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Înseamnă ceva. Ei bine, În multe cazuri asta nu e valabil. Eu tot Încerc s-o conving... Își privi ceasul. — La dracu’, tre’ s-o șterg. Îmi iau pauze de prânz prelungite săptămâna asta, dar... cam cât poți s-o lungești? — Unde lucrezi? am Întrebat eu, mergând alături de ea În direcția stației de metrou. În ciuda crizei de timp, nu dădea semne că s-ar grăbi. — La Satins, pe strada principală. Sunt coafeză. — Serios? Pot să te Întreb ceva? — Da, ce? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-i scape, pe un ton dezgustat și categoric: — N-am să-mi schimb drumul din cauza numelui, n-am să-mi schimb numele din cauza drumului. Urmează o lungă tăcere de gheață, cei doi Își feresc privirile. Omar se descalță și se lungește ca să-și caute somnul. Hasan este cel care rostește din nou: — Te-am jignit, poate, amintind de aceste obiceiuri, nu voiam decât să fii prevăzător atunci când Îți vei rosti numele În acest loc. Nu te lăsa Înșelat asupra intențiilor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
construit un zid Împrejmuitor, lung de trei parasangi 1, adică aproape nouăsprezece kilometri, menit să protejeze ansamblul oazei. Omar și Hasan au ajuns seara târziu. Au găsit găzduire la Djay, Într-un caravanserai situat În apropierea Porții Tirah. Acolo se lungesc și, fără a mai avea timp să schimbe măcar un cuvânt, se pun pe sforăit la unison. A doua zi, Khayyam se duce la marele vizir. În Piața Zarafilor, călători și neguțători de toate originile, andaluzi, greci sau chinezi, forfotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
neatent, privirea Începe să-i rătăcească. Vizirul Înțelege că e vremea plecării, cinstiții invitați Îl urmează. Muzicanții și dansatoarele le iau locul pe dată, ulcioarele cu vin se leagănă În mers, cheful monstru, blând sau nebunesc, după dispoziția prințului, se lungește până dimineața. Între două acorduri de rebec 1, de lăută sau de târ, cântăreții improvizează pe tema lor favorită: Nizam al-Mulk. Incapabil să se lipsească de puternicul său vizir, sultanul se răzbună râzând. E de ajuns să vezi cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i reproșeze „darul otrăvit” pe care i l-a făcut. În ceea ce-l privește pe Hasan, el trăiește tot timpul Închis cu documentele sale, preocupat de pregătirea raportului pe care trebuie să-l prezinte sultanului. Doar noaptea consimte să se lungească pe marele covor din divan, Înconjurat de o mână de credincioși. Cu trei zile Înainte de data fatidică, Khayyam vrea, totuși, să Încerce o ultimă mediere. Se duce la Hasan și stăruie să-l vadă, dar i se cere să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i capitală, iar numele acestuia avea să fie proslăvit În predicile din toate moscheile imperiului. Atunci când curtea sultanului a luat drumul spre Isfahan, Malik Șah e mort de câteva zile, dar Chinezoaica tot le mai ascunde oștenilor vestea. Cadavrul e lungit Într-un car mare, tras de șase cai și acoperit cu un coviltir. Dar mașinația nu poate dura la nesfârșit, un trup neînsuflețit care n-a fost Îmbălsămat nu poate rămâne printre vii fără ca mirosul să nu-i trădeze existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sâcâie, trebuie să aibă motive serioase să tacă. Se resemnează să se Întoarcă acasă, merge Încet, ținând În mână o trestie care se abate, din când În când, spre un smoc de iarbă sau spre o creangă rebelă. Acum stă lungit În camera sa, cu luminile stinse; brațele sale strâng cu disperare o Djahane imaginară, ochii Îi sunt roșii de lacrimi și de vin. În stânga sa, așezate pe jos, o carafă, o cupă de argint, pe care o apucă din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]