3,280 matches
-
croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu borurile Întoarse În sus de jur Împrejur, iar În mâini ținea o poșetă din pânză neagră cu mânere și Închizătoare de culoare albă, și o carte pe care o puse jos când am intrat În sala de așteptare. Ochii albaștri și buzele perfect date cu ruj Îmi zâmbeau cu o prietenie dezarmantă: — Herr Gunther, presupun. Am aprobat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că mi-a venit să o sărut. Dar există locuri mai bune decât un garaj nefolosit din Kreuzberg În care să săruți o fată frumoasă. Am traversat curtea și când am ajuns la ușa din spate a pensiunii am Încercar mânerul. Ușa a rămas Închisă. — Și acum ce facem? Întrebă Inge. Un șperaclu? O cheie universală? — Ceva de genul ăsta, i-am răspuns și am dat cu piciorul În ușă. — Foarte subtil, remarcă ea privind cum ușa se deschise sărind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
braț cu ceafa lui. Aruncă arma, i-am spus, sau o să-ți fac un tunel prin capul ăsta blestemat, așa să-mi ajute Dumnezeu. Bărbatul a Înghețat, dar arma i-a rămas În mână. Nici o problemă, amice, zise el, eliberând mânerul armei sale automate, un Mauser, astfel Încât aceasta se legăna de arătătorul lui, susținută de trăgaci. Te superi dacă Îi pun siguranța la loc? Bebelușul ăsta se descarcă ușor. Vorbea rar și calm. — Trage-ți mai Întâi borul pălăriei peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
descifrez conținutul biletului. Pe el scria: „Biroul de obiecte pierdute, Departamentul de trafic Berlin, Saarlandstrasse. Ți-ai pierdut servieta cândva În iulie pe Leipzigerstrasse. Confecționată din piele simplă de culoare maro, cu Închizătoare de alamă, cu pete de cerneală pe mâner. Inițiale aurite K.M. Conține o carte poștală ilustrată din America, romanul western Old Surehand de Karl May și documente de afaceri. Mersi. K.M.“ Era, probabil, cel mai ciudat bilet spre casă pe care l-a avut cineva vreodată. 19 Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a golit paharul cu nectar de pere, mergem? mă însoțește la galerie să-mi cumpăr vopsele, de niște pensule mai am nevoie, o spatulă, pânză, n-a mai plouat, deși am invocat cu tărie ploaia, oricum umbrela mea mare cu mâner era la mine, chiar dacă ar fi plouat, târziu, în fața porții ei ne luăm rămas bun, e rece afară și suflă un vânt umed, abia atunci i-am luat buzele să i le sărut, fără grabă, neștiutor, timid, ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai gândi la toate celelalte. Deși, ca orice altceva din țara asta deplorabilă, magazinele pentru decorațiuni interioare erau dureros și deprimant de oribile. Nimeni nu auzise de jaluzele japoneze din hârtie de orez, de draperii pentru duș laminate sau de mânere pentru dulapuri în formă de flori de sticlă. Reușise să dea de lenjerie de pat ecru, dar nu găsise dimensiunea de care avea nevoie și să comande ar fi durat o veșnicie, pentru că trebuiau importate din Anglia. Apoi a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu fața animată. — Nu pot. —Ba poți. Pot? — Dacă asta era geanta mea din piele de piton, nici nu mă gândeam, spuse ea, în încercarea de a trage de timp. Dar asta este veche și uzată, o rugă Jack. Și mânerul se rupe în curând. Îți iau alta. Haide! Simbolistica acestui act era seducătoare. Dar, pe de altă parte, să arunce o poșetă, plină de chestii de care avea nevoie, cum ar putea? Dar avea nevoie de ele cu adevărat? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de gangsteri mexicani cu părul lins și uleios, dat pe spate, și îmbrăcați în costume zoot. Când am sărit din transportor la intersecția dintre străzile Evergreen și Wabash, având la mine doar un baston de un kilogram și jumătate, cu mânerul înfășurat în bandă adezivă, am fost de zece ori mai speriat decât am fost vreodată în ring și asta nu din pricina haosului ce ne împresura din toate părțile. Eram îngrozit de faptul că băieții buni se dovediseră a fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
știi! Zi-mi ce ți-au spus fetele tale, negustor de târfe sifilitic! Issler vomită. Fritzie se apropie și-l lovi în tot corpul. I-am auzit coastele trosnind, apoi am întors capul la stânga și m-am uitat fix la mânerul alarmei pentru hoți de lângă ușă. M-am holbat la ea la nesfârșit. Fritzie intră în câmpul meu vizual și se apropie, împingând masa pe rotile, acoperită cu cearșaf, pe care o observasem ceva mai devreme. Cei patru nebuni se bălăngăneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și-o să mă port frumos cu voi și tot chinul o să înceteze. Bucky, scoate-le cătușele! Am luat-o la fugă. M-am împiedicat de Fritzie, l-am doborât la pământ, m-am repezit la alarmă și am tras de mâner. Răspunsul - o sirenă de cod trei - se auzi atât de frumos, atât de tare și atât de puternic, încât mi s-a părut că reverberațiile ei au fost cele care m-au propulsat din depozit în dubă și apoi până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Într-un vârtej de auriu și stacojiu, iar cizmele cu vârf Întors scârțâiră pe podea. — McRae! răcni el cu o mutră furioasă sub stratul gros de machiaj. Purta o barbă ca de țap lipită, completată de o mustață ca un mâner. Când și le smulse, o urmă roz i se contură În jurul gurii. O urmă albă arăta locul unde probabil se aflase turbanul său, iar pielea capului său chel strălucea. Logan sări În poziție de drepți. Deschise gura ca să Întrebe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu sertare de refrigerare. Unul câte unul, citi numele de pe cartonașele ușilor de la sertare, căutându-l pe George Stephenson. Se opri când ajunse la unul pe care scria „COPIL CAUCAZIAN DE SEX FEMININ: APROXIMATIV 4 ANI“, cu o mână pe mânerul rece de metal al sertarului. Biața micuță zăcea acolo, rece și moartă, fără să aibă măcar un nume. — Îmi pare rău, fu tot ce-i trecu prin minte să spună. Merse mai departe de-a lungul șirului. Nu era nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și din cauza căreia mama lui fusese atât de disperată „ar fi meritat onoruri imperiale“. Aceasta o spuse glasul mânios al lui Caius Silius, tribunus militaris aflat în acele zile la comanda legiunii sale, care, așezat lângă maestrul de arme, verifica mânerul splendidei sale săbii de paradă, acea ensis cu două tăișuri. — Un singur senator din cei șase sute s-a ridicat și a spus că fiica lui Augustus a fost lăsată să moară încet de sărăcie și inimă rea, slabă, înfometată, disprețuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acelea pe care le veți vedea pe lacul ăsta, vă făgăduiesc, interveni entuziast Thryphiodoros, artistul decorator din Alexandria. Obiectele din bronz, tapiseriile, stofele vor fi la fel cu acelea pe care tatăl tatălui meu le-a făcut pentru ea... Închizătorile, mânerele, garniturile, ba chiar și plăcile sau cuiele carenei vor fi cufundate într-o baie de aur. Va fi o corabie de aur. Pe laturi vor fi minunate sculpturi de bronz, capete de lupi, pantere, monștri, simbolurile infernale ale misticii isiace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lor alunecă, amestecându-se și răspândindu-se, prin urechi, în corpul tău fizic, bha; apoi ajung în mintea ta, kha. Și în acea clipă, când toate lămpile strălucesc, când în vasele rituale, acele situlae tronconice aurite, simpulum-ul, cu lungul lui mâner în formă de cap de șarpe, amestecă vinul aromat, când tămâia arde în cădelnițe, în văzduh se va înălța sunetul sistrelor de bronz și de argint, iar phar-haoui va ține în mână acel seistron de aur, instrumentul isiac pur. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că ar fi fost o glumă. După ce văzu că păstrează o mină sobră, spuse: - Pe bune? Nu pot să cred. - Mă tem că da, Roland. - Ar putea fi bine totuși, spuse Bell clătinând din cap și strângând mâna dreaptă pe mânerul pistolului. Dacă am avea o țintă... Ne rugăm pentru asta, continuă în gând Amelia Sachs. Capitolul XII Tocmai fuseseră aduse ultimele dovezi de la locul unde se petrecuse cea de-a doua crimă. Mel Cooper începuse să aranjeze toate pungile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și a descuia lacătul cu care era sigilat bazinul în partea de sus. Altfel, s-ar fi înecat. Bazinul era însă „pregătit” de dinainte. Muchiile de metal, care în aparență doar uneau fețele de sticlă, erau de fapt prevăzute cu mânere pentru a-l ajuta să se ridice. Încuietorile, atât cea de la glezne, cât și cea de la fața superioară a bazinului, aveau zăvoare secrete ce permiteau deschiderea instantanee. Pentru refacerea acestui truc faimos, nu vom întrebuința și lucrurile ajutătoare. Protagonista va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Glock. Calibrul 40. Privi către teacă. - Marfă. Glock 23. Cu recul compensat? - Nu, e Glock 23 normal. - E mai bine așa. Și eu am un Smittie. Își ridică tricoul și, cu un amestec de mândrie și sfidare, scoase la iveală mânerul unui pistol automat Smith & Wesson. - Da’ o să-mi iau un Glock la fel ca al tău. Iată, gândi ea, un adolescent înarmat. Oare cum ar face față situației un sergent? Mașina fu împinsă de pe container și acum stătea cu roțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În urma analizei întreprinse, se ajunse la concluzia că era vorba de flunitrazepam. - E un drog folosit pentru anihilarea oricărei urme de discernământ, îi explică Rhyme Karei. De asemenea, mai găsiră niște bucăți dintr-un material transparent pe fermoar și pe mânerul genții. - Nu știu ce ar putea fi, spuse Cooper. Kara privi materialul și apoi mirosi o mostră. - Ceară adezivă magică. Noi o folosim mai ales pe scenă pentru a lipi diferite lucruri. Mă gândesc că avea o capsulă cu drogul lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încercând să-și controleze tremurul vocii. - La ce oră începe? - La 8. Dar porțile se deschid la 7 și jumătate. - Mulțumesc, părinte. - Nicio problemă. Omul zâmbi și se îndreptă spre școală. Pastorul își reluă observația vigilentă, jucându-se neastâmpărat cu mânerul servietei. Într-un final, după cinci minute care părură interminabile, văzu ceea ce aștepta și pentru ce călătorise atâția kilometri: mașina neagră Lincoln Town Car cu plăcuțe oficiale. Aceasta încetini la o stradă distanță de Școala Cartierului. Pastorul încercă să deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bine. Mereu avusesem grijă de el și n-aveam să-l dezamăgesc acum; sora cea mare avea să lămurească lucrurile, ca-ntotdeauna. Am mers către ușă și mi-am rezemat fruntea de ea una sau două secunde, cu mâna pe mâner. Acum auzeam și cuvintele. — Știu că-i vina mea, femeie proastă, spunea tata, nu vezi că nu neg asta nici o clipă? Dar nu se va schimba - asta-ncerc să-ți spun. — Doar nu te-aștepți să accept asta - doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prin zbuciumul ăsta, dar... —Oooooh - treci printr-un zbucium, da? Nimic ce ești! Dumnezeule, era îngrozitor. N-o auzisem niciodată pe mama vorbind astfel. Voiam doar să mor. Dar ceva mi-a dat puterea să mă ridic și să răsucesc mânerul de porțelan înflorat cel cunoscut și să deschid ușa. Imediat ce le-am văzut fețele mi-am dat seama că e-n zadar. Se-ntorseseră auzind ușa cum se deschide, iar furia și ura pe care am văzut-o pe fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
covoarele lor orientale plicticoase sau modul în care ea aranjase toate luminile, umbrele și echipamentul electronic să funcționeze cu telecomandă, ei bine, nu era problema ei. Și nimeni, nici chiar părinții ei nu puteau să spună că preferau dușul cu mâner dăltuit și cada din marmură special aduse din Italia în loc de dușul ultramodern cu pulverizare în ploaie, sauna și camera cu aburi din baia principală. Nicio persoană întreagă la minte, cel puțin. Tocmai de-aia Adriana a trebuit să se îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ușă, uitându-se la prietena ei care îi dădu șoferului trei bancnote de douăzeci de dolari, luă restul câțiva dolari și scoase trolerul din portbagaj. — Când naiba s-a făcut atât de frig? bombăni Emmy chinuindu-se să tragă de mânerul genții care se blocase. Cam la două secunde după ce ai plecat tu, spuse Leigh conștientă că ar trebui să o ajute pe prietena ei, dar neavând niciun chef s-o facă. Deocamdată îi era foarte bine să stea acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dundee. După ce își șterse părul cu prosopul și se strecură pe lângă toaletă ca să poate deschide ușa, Emmy traversă micul studio și, așezându-se în genunchi dezbrăcată, scoase de sub pat o sacoșă de cumpărături. Desfăcu cu grijă funda uriașă care lega mânerele și îndepărtă delicat hârtie de ambalaj din interior. Apoi, pierzându-și răbdarea, rupse în două eticheta cu monogramă, împături ambalajul din hârtie și își afundă mâinile în moliciunea singurului lucru scump pe care îl avusese vreodată. Să-i zică halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]