1,430 matches
-
ardeleni. Preoții valahi erau rareori școliți, cunoștințele lor constând cel mai adesea în capacitatea de a citi din cărțile de cult. O importantă transformare din acest punct de vedere a însemnat păstorirea credincioșilor leșeni de către preoții din familia Mălai. Familia Mălai, amintită prima dată în Leșu în conscripția din 1750, era una din familiile care se impun în comună la sfârșitul secolului al XVIII-lea și care vor domina istoria locală în secolul următor. Primul preot din această familie a fost
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
prima dată în Leșu în conscripția din 1750, era una din familiile care se impun în comună la sfârșitul secolului al XVIII-lea și care vor domina istoria locală în secolul următor. Primul preot din această familie a fost Dănilă Mălai (1804-1840). S-a născut în 1770 și a studiat la Institutul militar din Năsăud. A fost dascăl la “Jâna pe Olt” Jina. S-a căsătorit cu Maria (Crișcuța), fiica preotului unit Dumitru Anton din Năsăud. Se pare că a fost
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
fost îndemnat de socrul său să meargă la Blaj, unde a fost hirotonit, iar în 1805 a fost numit preot în Leșu. În 1835 Leșu figurează printre parohiile decanatului și vicariatului Rodnei, condus de Ioan Mărian, păstorit de preotul Daniel Mălai, care are în grijă 598 de suflete. Având experiență de dascăl, preotul Dănilă Mălai este cel care pune bazele unei școli sătești, făcând educația religioasă a copiiilor în propria sa casă. Antecedente au existat și în secolul anterior, însă o
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
în 1805 a fost numit preot în Leșu. În 1835 Leșu figurează printre parohiile decanatului și vicariatului Rodnei, condus de Ioan Mărian, păstorit de preotul Daniel Mălai, care are în grijă 598 de suflete. Având experiență de dascăl, preotul Dănilă Mălai este cel care pune bazele unei școli sătești, făcând educația religioasă a copiiilor în propria sa casă. Antecedente au existat și în secolul anterior, însă o veritabilă școală sătească, stabilă, se contura abia acum. Activitatea sa în acest sens va
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
făcând educația religioasă a copiiilor în propria sa casă. Antecedente au existat și în secolul anterior, însă o veritabilă școală sătească, stabilă, se contura abia acum. Activitatea sa în acest sens va fi continuată de Anton, fiul său. Preotul Anton Mălai îi urmează tatălui său. S-a născut în 14 ianuarie 1804 în Năsăud și a studiat la Școala normală confesională din oraș(vechea Preparandie greco-catolică, mutată ulterior la Gherla unde, din 1855 era și sediul Episcopiei unite). A fost cantor
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
cere ca fiul său să fie hirotonit “că până unde va putea să ție și dăscălia, care el acum de mulți ani, cu mare laudă și pentru puțină plată a purtat-o” . Era căsătorit cu fiica diacului din Măgura. Anton Mălai desăvârșește activitatea tatălui său în plan educativ, reușind să organizeze temeinic școala sătească din Leșu. În perioada 1837-1845 a primit de mai multe ori laude pentru educația religioasă a școlarilor. În 1839 a primit temporar administrarea parohiei greco-catolice din Măgura
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
să organizeze temeinic școala sătească din Leșu. În perioada 1837-1845 a primit de mai multe ori laude pentru educația religioasă a școlarilor. În 1839 a primit temporar administrarea parohiei greco-catolice din Măgura Ilvei. Realizarea cea mai importantă a preotului Anton Mălai a fost construirea bisericii de piatră care înlocuiește vechea biserică de lemn a leșenilor, renovată în 1759 și mutată în 1785 în stânga Văii Leșului. Construcția bisericii a început în anul 1851 și lucrările au fost încheiate în 1854. Turla bisericii
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
biserica a fost consacrată Macedon Pop, vicar general al Episcopiei de Gherla. Lucrările au fost realizate prin efortul sătenilor, în fruntea lor lucrând personal popa Anton. Se pare că eforturile din acei ani i-au afectat serios sănătatea. Preotul "Anton Mălai se stingea la 15 iulie 1857, de “boală de apă”." Fiul preotului Anton Mălai, Ioan Mălai, avea să studieze la școala trivială din Sângeorz, școla normală din Năsăud, gimnaziul german din Bistrița, gimnaziul românesc din Blaj, pe care îl absolvește
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
fost realizate prin efortul sătenilor, în fruntea lor lucrând personal popa Anton. Se pare că eforturile din acei ani i-au afectat serios sănătatea. Preotul "Anton Mălai se stingea la 15 iulie 1857, de “boală de apă”." Fiul preotului Anton Mălai, Ioan Mălai, avea să studieze la școala trivială din Sângeorz, școla normală din Năsăud, gimnaziul german din Bistrița, gimnaziul românesc din Blaj, pe care îl absolvește în 1865. În același an se înscrie, beneficiind de o bursă a Fondurilor grănicerești
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
prin efortul sătenilor, în fruntea lor lucrând personal popa Anton. Se pare că eforturile din acei ani i-au afectat serios sănătatea. Preotul "Anton Mălai se stingea la 15 iulie 1857, de “boală de apă”." Fiul preotului Anton Mălai, Ioan Mălai, avea să studieze la școala trivială din Sângeorz, școla normală din Năsăud, gimnaziul german din Bistrița, gimnaziul românesc din Blaj, pe care îl absolvește în 1865. În același an se înscrie, beneficiind de o bursă a Fondurilor grănicerești, la Facultatea
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
din Năsăud, iar apoi titular, după obținerea doctoratului în specialitatea menționată, la Universitatea din Graz, în 1871. La puțin timp după pensionare, moare în 1903, necrologul fiind rostit de protopopul ortodox Grigore Pletosu, profesor coleg. Cei trei reprezentanți ai familiei Mălai, pe care i-am prezentat sumar aici, sunt personalități ale Leșului care au contribuit esențial la profilul cultural al comunei în epoca modernă. Instituțiile fundamentale ale comunității, Biserica și Școala, se prezintă ca dezvoltări, în epoca dualismului austro-ungar, ale proiectului
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
veșnice, fiind înmormântat în cimitirul “de pe Leș”, de unde osemintele sale au fost ulterior strămutate în cimitirul bisericii. Fiul preotului Vasile, Anton Coșbuc (1904-1971), îi datorăm cel mai complet studiu asupra istoriei bisericii din Leșu, de la începuturi, până în vremea preotului Anton Mălai," Comuna Leșu este amintită și într-un document emis de Comisia județeană Năsăud de verificare a membrilor Partidului Muncitoresc Român în 1949, printre comunele în care Partidul Comunist a înființat greu organizații, datorită "“elementelor dușmănoase: preoți, învățători, chiaburi". Instalarea la
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
noi, pentru toată biserica. În activitatea sa preotul Mircea Suciu, a fost permanent sprijinit de Consiliul parohial. În fruntea consiliului, pe toată perioada păstoririi sale (după ce prim-curatorul Simion A. Pop s-a retras) s-a aflat prim-curatorul Grigore Mălai, nepot de frate al pr. prof. dr. Titus Mălai. La noua biserică părintele Ioan Mugurel Urian este sprijinit de Consiliul parohial, prim-curator fiind Bâgiu E. Emil. La început de toamnă 2003 comuna Leșu a sărbătorit 400 de ani de
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Suciu, a fost permanent sprijinit de Consiliul parohial. În fruntea consiliului, pe toată perioada păstoririi sale (după ce prim-curatorul Simion A. Pop s-a retras) s-a aflat prim-curatorul Grigore Mălai, nepot de frate al pr. prof. dr. Titus Mălai. La noua biserică părintele Ioan Mugurel Urian este sprijinit de Consiliul parohial, prim-curator fiind Bâgiu E. Emil. La început de toamnă 2003 comuna Leșu a sărbătorit 400 de ani de atestare documentară. Biserica Sfinții Cosma și Damian (hram pe
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
coada șoricelului ("Achillea millefolium"), ghințura galbenă ("Gențiana lutea" - specie protejată), mentă ("Mentha piperita"), păpădie ("Taraxacum officinale") sau iarbă-neagră ("Calluna vulgaris"). Gramineele sunt prezente cu specii de: rogoz ("Carex acutiformis"), firuța ("Poa pratensis"), șuvar de munte ("Poa trivalis"), scradă ("Festuca drimeja"), mălaiul cucului ("Luzula campestris") sau horști ("Luzula sylvatica"). În pădurile de fag și gorun, în lizierele acestora și în tufărișurile de mesteacăn sunt întâlnite (începând cu mijlocul verii și până toamnă târziu) un număr mare de ciuperci comestibile cu specii de
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
XVII, aflată pe lista monumentelor istorice, și râpele roșietice rezultate prin clivarea argilelor roșii deasupra stratului freatic, creând adevărate opere ale naturii. Satul și-a câștigat prestigiul în zonă, de-a lungul timpului, cu renumita ʺhorincă de Vădureleʺ făcută din mălai, dar și cu dibăcia de a ieși din tiparele impuse de o politica și politicieni vremelnici, incapabili de a se ridica la pretențiile timpului și a locului. Următorul sat al comunității, la nord de Vădurele și Traniș, de-a lungul
Comuna Năpradea, Sălaj () [Corola-website/Science/310743_a_312072]
-
de fotbal bine pregatită și amenajată. Oamenii locului au avut de-a lungul timpului mai multe îndeletniciri, pe parcurs unele din ele au dispărut. Astăzi meșterii din oraș se ocupă cu zugrăvitul, confecționarea obiectelor de uz casnic tradițional (mături din mălai; coșuri din viță de vie, etc.), croșetare, mai mult cele decorative. Prelucrarea lemnului, confecționarea ușilor, ferestrelor, meselor, scaunelor, dulapurilor, porților sunt întâlnite în localitate, dar pe parcursul anilor ramân tot mai puține persoane care se ocupă cu acestea.
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
mai că s-a egalat cu restul țarinei. Documentar însă satul e menționat la 2 mai 1589, în mărturia hotarnică a moșiei Adicăuți, vechea denumire a Bricenilor. Este pomenit ca sat și în hotarnica satului Văscăuți. E vîndut de Gheorghe Mălai și soția sa Tudosia în ziua de 8 aug. 1665 lui Prodan Spătaru, care, neștiind carte, și-a pus pe document degetul, ca să se știe că a făcut această cumpărare. La 2 aug. 1671 Miron Stîrcea a răscumpărat de la vecinii
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
au ocupat tradițional cu creșterea vitelor și cultivarea pămîntului. Produsele obținute din aceste îndeletniciri au format baza alimentării locuitorilor de la sate. Particularitățile alimentației depindeau de gospodăria auxiliară, care asigura familia țărănească cu principalele produse. Prin urmare culturile cerealiere (grîul, secara, mălaiul, porumbul), leguminoasele (fasole, mazăre), cucurbitaceele (pepeni verzi, pepeni galbeni, dovleci), legumele (varză, ceapă, ridiche, usturoi, cartofi, ardei), fructele (prune, pere, mere, caise) și, bineînțeles carnea și produsele lactate erau componente ale mîncării. Totuși alimentația țăranilor depindea și de anotimp. În
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Alcedar erau: borș gros sau borș scăzut (borș des cu varză și crupe de porumb, cu untdelemn sau untură), serbușcă (din zer de oaie), fasole făcăluite, cartofi înăbușiți, varză scăzută (varză înăbușită cu carne), tocană de urzici, cartofi copți, mămăligă, mălai, nălăvancă și multe altele. La felul doi serveau: balabuște cu usturoi și învîrtită. Învîrtita se prepara cu brînză, varză sau bostan. Se mai cocea învîrtită cu ceapă, mărar, nucă cu zahăr, cartofi și diferite dulcețuri. În ceea ce privește alimentația de astăzi, putem
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Nou, Hramul satului, Crăciun nunți, cumătrii și cu alte ocazii. Se pregătesc bucate tradiționale: răcituri, miel, găină umplută, sarmale, saralii, cartofi cu carne, precum și alte feluri, intrate în obicei odată cu trecerea anilor. Pe parcursul mai multor secole pîinea era coaptă din mălai. Pe timpul lui Dimitrie Cantemir (înc. Sec. VIII) pîinea coaptă din mălai se consuma zilnic. Ea se cocea din făină de calitate joasă cu adaos de tărîțe, făină de porumb și orz, pireu de cartofi sau dovleac. Pentru ca aluatul să creasă
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
pregătesc bucate tradiționale: răcituri, miel, găină umplută, sarmale, saralii, cartofi cu carne, precum și alte feluri, intrate în obicei odată cu trecerea anilor. Pe parcursul mai multor secole pîinea era coaptă din mălai. Pe timpul lui Dimitrie Cantemir (înc. Sec. VIII) pîinea coaptă din mălai se consuma zilnic. Ea se cocea din făină de calitate joasă cu adaos de tărîțe, făină de porumb și orz, pireu de cartofi sau dovleac. Pentru ca aluatul să creasă se mai adaugă și botcală (drojdii), pregătită din resturi de aluat
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
venea și lua mireasa împreună cu zestrea. În acel moment nuntașii dansau și spuneau diverse strigături. Mireasa stătea liniștită și asculta conocăriea „Iertăciunii”. Cînd mirele lua mireasa din casa părinților ei, se interpreta de rămas bun și se executa ritualul „aruncarea mălaiului peste casă”: mireasa arunca pe acoperișul casei; în semn de despărțire de părinți, un buchet de flori legate cu spice de mălai. O tradiție mai nouă este „schimbarea colacului”. Vorniceii veneau călare, băteau în poartă și spuneau: „Cere murgul prapur
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Cînd mirele lua mireasa din casa părinților ei, se interpreta de rămas bun și se executa ritualul „aruncarea mălaiului peste casă”: mireasa arunca pe acoperișul casei; în semn de despărțire de părinți, un buchet de flori legate cu spice de mălai. O tradiție mai nouă este „schimbarea colacului”. Vorniceii veneau călare, băteau în poartă și spuneau: „Cere murgul prapur”. După aceste cuvinte, mireasa trebuia să-i stropească cu agheasmă și să le dea un colac. Dacă fata era din alt sat
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
este foametea din 1947. Puterea Sovietică, declarată putere a muncitorilor și țăranilor, a confiscat fără scrupule toate rămășițele de pâine din anii precedenți. După mărturisirile martorilor oculari oamenii au mâncat nu numai turte de lobodă, dar și urzică, cioroi, câini, mălai, frunză verde de vie etc. Alții ca să supraviețuiască strângeau buruiene, le amestecau cu tescovină, coceau turte și le mâncau. Unii plecau prin Polonia și vindeau lucruri care le mai aveau prin casă pentru a salva familiile de foame. După datele
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]