2,304 matches
-
mașinuța. Mama, Sorina și păpușica au ajuns lângă ușa apartamentului. Au intrat în casă și au început, tustrele, să facă ordine și să pregătească masa de seară. Dar, nu știu cum, păpușica asta mai mult încurcă decât ajută. Fetița are o idee: Mămico, ce-ar fi să o așez pe Cireșica în fotoliu, în sufragerie, la televizor? Mama surâde. Bine, așeaz-o. Și, dacă vrei, poți să stai și tu la televizor. Nu, eu vin aici, în bucătărie, vreau să te ajut. Nu, nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
urmă și mai departe, și o să le povestim tuturor copiilor fapta ta. Ce crezi că au să spună ei? Minciuna are picioare scurte Cel mai mult și mai mult îi place Sorinei să se joace de-a gospodina. Pentru că o mămică gospodină trebuie să știe o sumedenie de lucruri: să îngrijească îmbrăcămintea tuturor celor din casă, să pregătească mâncăruri bune și gustoase, să facă prăjituri și plăcinte care-ți lasă gura apă doar când le privești... Nu-i vorbă că și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
prăjituri și plăcinte care-ți lasă gura apă doar când le privești... Nu-i vorbă că și tăticii au atâtea de făcut. Dar cine-a mai văzut fetiță care să se joace de-a tăticul?! Sau băiat care să fie... mămică?! Ce frumos e când Sorina se simte stăpână peste crăticioare, farfurii, străchini, cuțite, linguri!... Ca fiecare gospodină adevărată - chiar dacă are numai câțiva anișori - Sorina are toată trusa de bucătărie, începând să spunem, cu furculițele și sfârșind cu aragazul. Iar când
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
când treaba în bucătărie e mai grea, iar Sorina nu are cum s-o ajute pe mama, fetița se duce până la Alimentara din colț și cumpără te-miri-ce sau merge la nu știu ce vecină din bloc și împrumută ceva anume, de care mămica are, atunci, mare nevoie. Într-o zi însă... Mama avea o mulțime de treburi și cum știa că Sorinei îi place s-o ajute, a chemat-o și i-a spus: Fetița mea, du-te și cumpără două cutii cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a spus ea. Mama s-a uitat la ceas. „Cum să fie închis, la ora asta? Mai știi? Poate că se primește marfă sau...” După un timp, mama a chemat-o iar. Vrei să te duci până la etajul cinci, la mămica lui Cătălin? Roag o să ne dea, cu împrumut, o cutie cu macaroane. „Uf! gândește Sorina. Nu scap de una, că...” A ieșit din casă. Dar, parcă și mai repede ca prima dată, a venit înapoi. Nu-i acasă. Și n-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mama, privind-o în ochi. Nu, nu-i acasă; că n-are macaroane de nici un fel mi-a spus tăticul lui Cătălin. Bine! răspunse mama privind-o - i s-a părut Sorinei - cam ciudat. După o vreme, fetița a întrebat: Mămico, pot să ies cu păpușica în fața blocului? N-a primit nici un răspuns, dar și-a spus că mama e, probabil, mult prea ocupată și că nu mai are timp să-i spună da sau nu. A luat păpușica, a așezat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a săltat capacul, ce să vezi? Acolo, la gunoi, se aflau un sandviș, un ou fiert și câteva bucăți de pâine prăjită. Cine să le fi pus, oare, aici? Tăticul își amintește că Sorin a mâncat împreună cu el și cu mămica. Dar Sorina? Ea s-a trezit mai târziu în această dimineață. Când ceilalți mâncau, ea era la baie. Pe urmă, a trebuit să se descurce singură. Tata îi arătă mamei coșul de gunoi. Pune, apoi, de-o parte și sandvișul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și a cumpărat turtă-dulce. Ochii mamei o privesc, țintă, spre Sorina. Fetița se face roșie ca focul. Lasă ochii-n jos. „Deci, nu e închis!” gândește mama. „Nu trebuia să spun nimic de Alimentară!” își zice, tot în gând, Sorina. Mămica și tăticul trebăluiesc pe la bucătărie. Copiii se joacă-n dormitor. Sorin! strigă mama. Vrei să te duci să iei o sticlă cu oțet? Băiatul lasă jucăriile și pleacă. Când vine de la magazin, mama îl roagă iar. Vrei să te duci
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bucătărie. Copiii se joacă-n dormitor. Sorin! strigă mama. Vrei să te duci să iei o sticlă cu oțet? Băiatul lasă jucăriile și pleacă. Când vine de la magazin, mama îl roagă iar. Vrei să te duci până la etajul cinci, la mămica lui Cătălin? Spune-i că a apărut o carte de bucate foarte interesantă și că am luat una și pentru ea. Mă duc eu! zice Sorina. Dar mama, după ce a adus cartea cu pricina din bibliotecă, i-o dă lui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
negri ai Sorinei apar lacrimi mari și multe. Reușește să-și biruie plânsul și să spună. Știu că sunteți supărați și că nu vorbiți cu mine. Știu și de ce. Dar aveți dreptate. Am fost o fetiță rea și mincinoasă. Azi-dimineață, mămico, n-am mers nici la Alimentară, și nici la mămica lui Cătălin. Și văd că știți ce-am făcut și cu oul, cu sandvișul și cu pâinea prăjită. Am greșit. Vă rog să mă iertați! Mama și cu tata au
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-și biruie plânsul și să spună. Știu că sunteți supărați și că nu vorbiți cu mine. Știu și de ce. Dar aveți dreptate. Am fost o fetiță rea și mincinoasă. Azi-dimineață, mămico, n-am mers nici la Alimentară, și nici la mămica lui Cătălin. Și văd că știți ce-am făcut și cu oul, cu sandvișul și cu pâinea prăjită. Am greșit. Vă rog să mă iertați! Mama și cu tata au lăsat treburile. Vezi tu, Sorina? Eu am știut de la început
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ierte? Nici vorbă, nimic din toate astea nu se poate ierta. Mingea să se joace și el nu i-o mai dă, toate cărțile din biblioteca lor, a copiilor, sunt, acum, parcă, doar ale ei... Tot timpul îl minte că mămica și tăticul au spus ca Sorin să nu se joace cu mașinuțele, să nu ia bicicleta, să nu mai bată mingea. Ea, zice-se, are voie să facă totul, fiind mai mare, pe când Sorin, care e mai mic, n are
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
făcut foame... Care noi? Eu și surioara mea, că noi am rămas ai casei în ogradă. Așa!? Face nenea Gheorghe și-l privește cu luare-aminte. Dar ceilalți unde-s? Cu treburi, fiecare. Bunicul și tăticul sunt duși la cosit, iar mămica și bunica sunt la oraș. Și, ce i-ați dat purcelului de mâncare? mai vrea să știe nenea Gheorghe. Între timp, el și băiețelul au sosit în ograda bunicului și, acum, se află chiar lângă cotețul lui Ghițulică. Am găsit
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
neajutorat”. Știi, surioară, eu cred că am mai văzut acest animal în cărțile noastre cu poze, dar și în curtea bunicului. Ai dreptate, Sorinel, e Rilă-Iepurilă, nu-l recunoști? Dar ce-o fi făcând el aici? O fi așteptând pe mămica lui? Știu și eu?! Își dă cu părerea fetița. Cred că s-a pierdut de ea. Iepuroaica-mamă s ar putea să-l caute peste tot. Dar pădurea-i mare și nu cred să-l găsească prea repede. Până atunci, cine știe ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
multe ori parte de-o felie de pâine. Asta înseamnă foame cumplită... S-a întristat Gheorghiță și-a rămas gânditor... Acum, grânele râd pe câmp ca un verde covor, mângaiate de vântul din zori... își spuse băiatul fugind către casă: Mămico, dă-mi te rog o felie de pâine... Cerințe: 1. Scrieți care sunt etapele de transformare a boabelor de grâu în pâine. 2. Scrieți pe aproximativ cinci rânduri ce morală se desprinde din text. 3. Formulați enunțuri folosind cuvintele: prețuită
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
după împlinirea faptei sfinte toaleta de rigoare! Ioana are dreptate: spusesem cuvinte de roman-foileton, așa cum se întîmplă totdeauna când ești nenorocit, oricât de inteligent ai fi. Lângă mine, Ioana mângâie pe Ahmed și-i spune cu o nespusă dragoste: Are mămica o bucățică de pisică!" Și mă întreb: "Poate să fie Ioana rea vreodată?" Cum azi a fost o zi plictisitoare, i-am sugerat Ioanei: "Ce-ar fi să facem o vizită Lidiei?" (O vecină mereu invizibilă.) - Știi bine că s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unde eram... noi doi? [Dragoș] În cer! 3 ani și 5 luni În burtică Ce făceai tu în burtica lui mami?... Eu făceam și jucam în butica lu' mama, pe umă eam cuminte și domeam... Când era butica tăiată lu mămica... nu a vut să ies... Că-mi plăcea să mă joc în apă!... Și în apă, acolo, ce făceai tu în apă, în burtică? Domeam, așa, culcat. Și fără haine. Și stăteam cumințel și când venea noaptea, domeam. În butică
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
era Moș Cornel și cu Filica? Moș Cornel purta fustă și dădea cu uz și Filicuța era mare și fuma, cu barbă era, și cu mutață mare!... Și Dragoș cum era în Lumea Paralelă? Mic... și cuminte! O îmbăca pe mămica ui... Seee mai depate... Da, și era f'umos în Lumea Pa-a-elă, că nu te plictiseai niciodată! 3 ani și 9 luni Povestea din lumea paralelă varianta II Lumeapedos, Sodepaemul, Lumea pe dos, Lumea paralelă, Lumea din dulap, Turnul Eiffel
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
DINTR-O FLOARE Nepoțelul meu cel mic Seamănă cu mine-un pic Și nu pot trăi de fel Dacă nu sunt lângă el! E-o petală dintr-o floare, Este-un fluturaș sub soare Și-i seamănă cel mai tare Mămicii zămislitoare. Noaptea mă cheamă la pat Pentr-un zâmbet, pentr-un sfat, Ca să crească sănătos Micul meu nepot frumos. Ziua strigă-n gura-mare: Ia - mă-n brațe, mamă - mare, Du - mă-n parcuri să mă joc, Iar bunică- i mândră
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
o dată și-a rămas pustiu. Pe câmp mai erau bunicii și nepoții veniți în vacanță. Ăștia toți voiau să se facă ingineri. La crâșma din sat se cântau alte cântece: „Fata mamii ce-ai vrea tu?/ inginer să-ți dea mămica? / - Da, da, mămico, da? Ingineru-i pentru mine/ c-are bani și fute bine/ Da, da, mămico, da”. Atunci s-au format cohortele acestea de ingineri care acum lucrează în sublima noastră industrie națională. N-aveau nici o atracție pentru Politehnică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rămas pustiu. Pe câmp mai erau bunicii și nepoții veniți în vacanță. Ăștia toți voiau să se facă ingineri. La crâșma din sat se cântau alte cântece: „Fata mamii ce-ai vrea tu?/ inginer să-ți dea mămica? / - Da, da, mămico, da? Ingineru-i pentru mine/ c-are bani și fute bine/ Da, da, mămico, da”. Atunci s-au format cohortele acestea de ingineri care acum lucrează în sublima noastră industrie națională. N-aveau nici o atracție pentru Politehnică, dar se intra ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toți voiau să se facă ingineri. La crâșma din sat se cântau alte cântece: „Fata mamii ce-ai vrea tu?/ inginer să-ți dea mămica? / - Da, da, mămico, da? Ingineru-i pentru mine/ c-are bani și fute bine/ Da, da, mămico, da”. Atunci s-au format cohortele acestea de ingineri care acum lucrează în sublima noastră industrie națională. N-aveau nici o atracție pentru Politehnică, dar se intra ușor și aveai repartiție la oraș. La spartul chefurilor studențești, prin Cluj se striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu roata din spate de la Volvo pe sărăntocii de pe stradă și nici nu aveau pe cine. Ei nu au sărăntoci. Cerșetorii au alocație de hrană și locuință. Când întind mâna, spun clar că vor o vioară sau o călătorie la mămica lor est-europeană. Din cauza Daniei și de dragul ei, în etapa asta beau doar bere Tuborg. Că mare lucru nu pot să fac să mă întorc măcar subiectiv în acel spațiu. Inserție, 2004. Îmi amintesc cu câtă plăcere comună îmi beam Tuborgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
el zâmbind și mă întrebam dacă sub hainele lui jerpelite nu-i crescuseră între timp aripi. „Da’ de ce va uitați așa la mine, Tovarășu’?” „Așa mă uit eu câteodată, Paul.” „Tovarășu’, cre’ că și eu mă uit câteodată așa... la mămica, tovarășu’.” În ziua aceea, Paul nu știa nimic din ce-l întrebam. Avea ochii roșii și mâinile decojite de frig. „De ce n-ai învățat, Paul?” Copilul tremura tot și încerca să-mi spună ceva, dar se oprea în ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
petrecut că am fost la pădure în Monroe County, la Maria, unde am avut o seară de familie extrem de tânără, cu un copil care se uită la filme cu roboței și altul care suge, doarme, zâmbește, face pipi, cu o mămică superbă. Nu am mai văzut de mult mămici tinere. În prima fază a acomodării cu dragostea nouă pentru proaspătul venit, ei bine, au o frumusețe parcă mult mai iradiantă și mai confortabilă decât a femeilor îndrăgostite. Ieri am fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]