2,766 matches
-
știi și sfinția ta... Șerban Vodă se opri din mersul neîntrerupt și se uită atent la mitropolit. Un spasm așternu pe fața domnitorului o grimasă de durere și prelatul se ridică repede și-l susținu de un braț. — Culcă-te, măria ta, pe laviță. Așa... — Sfinția ta, rogu-te, poruncește să-mi aducă leacurile. Ar fi bine să mâncăm ceva împreună, că uite mi-e foame. Hai să mâncăm aici, pe furiș, să sărim peste toată eticheta. Cheamă te rog, dorobanțul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale sale. O mângâie stângaci dinspre degete spre podul palmei. Se opri, se ridică în picioare, căută icoana și se închină de mai multe ori, bolborosind rugăciuni, când în grecește, când în românește. Așa îi găsi al doilea postelnic: — Poruncă, măria ta. Mitropolitul îl trase înapoi spre ușă și șușotiră un timp. Al doilea postelnic dispăru și în câteva clipe apărură slugi cu lemne și jeratic. Soba era minunat alcătuită, cu cahle de culoarea laptelui așezate în așa fel încât desenele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așezate în așa fel încât desenele de pe ele se continuau dând impresia unor ghirlande continue de glicină. Abia când spărturile de butuc de brad prinseseră să ardă pocnind vesel, monahul băgă de seamă că afară se însera. M-aș repezi, măria ta, până la Mitropolie să spun să înceapă rânduiala fără mine. E vecernie și priveghere, că mâine... Da, știu, e Sfântul Dumitru, dar nu mă lăsa singur, sfinția ta. De când n-am mai stat așa împreună? Da, înțeleg, turma, turma, grija
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din când în când mai răsărea câte o vâlvătaie, în rest jeraticul dogorea roșu, lungind umbrele celor doi pe peretele din spatele lor. Se uitau amândoi în vatră și revedeau scena din trecut. — Niciodată nu am fost mai fericit. — Ba da, măria ta. Atunci la Cotroceni, când am sfințit biserica mânăstirii. — O nu, nici pe departe! Ce știe sfinția ta? Să poruncesc eu Șerban Vodă sfântului sinod și patriarhului de la Constantinopol să te rejudece și să-ți șteargă vina, crezi că a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În veacul nostru atât de mic, cu omoruri și trădări la tot pasul, ai aflat să se fi întâmplat ceva mai deosebit? De atunci mă tot gândesc că te-a fericit Dumnezeu, pentru că nu ai stat „în sfatul necredincioșilor”. — Ei, măria ta, acum că au trecut iată nouă ani și jumătate, toate par frumoase, dar prin câtă tulburare am trecut nimeni nu poate să și dea seama. Când te-am văzut că poruncești să se ridice cârja, când ai luat-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fost teamă că o să-ți schimbi firea, că o să te ții neclintit pe tron când o să ne primești și că n-o să ne învrednicești să ne privești din față, ci doar așa ca sultanul, din profil. — Doamne, ce gând! — Da, măria ta, m-am înfricoșat, căci nu m-ai întrebat în nici un fel. Voiam dreptate, cine nu este însetat de dreptate? Dar oare cu mitropolitul Varlaam am fost drepți? Grele vremuri ne-au fost date să trăim. Tăciunii se înveleau cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
visul meu, de care acum nu mă mai tem, este legat de niște gânduri care numi dau pace. Mi-am dat seama că doar Constandinul Stancăi, logofătul, le știe fără să i le fi spus eu. S-a făcut târziu, măria ta. — Nu scapi, trebuie să mă descarc și să mă sfătuiești. Am crezut că dacă mă încuscresc cu Bălenii, se liniștesc grecii, și cei de aici și cei din Fanar. Cui i-a mers rău în ăști aproape zece ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seară s-a întors Brâncoveanu. Nu spune o vorbă. Îi bănuie pe toți de trădare. E verde-negru la față. Îl cunosc după privire, ascunde ceva. Nu de mine. Și uite așa, m-a prins frica de singurătate... — Nu ești singur, măria ta, ai toți Cantacuzinii în jurul măriei tale. — Așa să fie? Poate. Dar nu la asta mă refeream, ci la ideea de împărat roman care iar îi frământă pe toți. S-a iscat o părere cum că cel care domnește în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spune o vorbă. Îi bănuie pe toți de trădare. E verde-negru la față. Îl cunosc după privire, ascunde ceva. Nu de mine. Și uite așa, m-a prins frica de singurătate... — Nu ești singur, măria ta, ai toți Cantacuzinii în jurul măriei tale. — Așa să fie? Poate. Dar nu la asta mă refeream, ci la ideea de împărat roman care iar îi frământă pe toți. S-a iscat o părere cum că cel care domnește în Constantinopol ar fi urmașul împăraților romani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a iscat o părere cum că cel care domnește în Constantinopol ar fi urmașul împăraților romani și atunci toți vor asta, și nemții, și rușii, chiar și sultanul iar vrea, ca acum două sute de ani, să fie uns împărat... — Și măria ta? — Eu mă simt așa. M-am socotit împărat când înainte de orice am ridicat mânăstirea de la Cotroceni și am închinat-o muntelui Athos și în special mânăstirii Ivir. Nu avem oare noi grija cărții de liturghie și de sfințenie pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atât. Nu vor să se unească. Dacă am face-o noi, știi ce-ar fi a doua zi? Ar năvăli și nemții și Sobieski peste noi, zicând că dreptul de a domni este al lor. Vezi de ce mă simt singur? — Măria ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-am rugat pentru măria ta și așa face și egumenul și toți câți or veni după el, așa că nu ești singur, te însoțesc rugăciunile noastre. Acum o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine. În zori o să-l trimit pe ieromonah să te spovedească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa face și egumenul și toți câți or veni după el, așa că nu ești singur, te însoțesc rugăciunile noastre. Acum o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine. În zori o să-l trimit pe ieromonah să te spovedească. Aș dori, măria ta, să vii la Mitropolie să ne împărtășim împreună din scump Sângele lui Hristos. Când te scufunzi în frământări lumești, crezi oare că eu nu mă simt singur? Mai ții minte cum stăteam în tinerețe, pe vremea când întăream biserica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tatii, se pare că tu ai avut noroc, ai intrat în neam bun, neamul Bălăcenilor, și domnul își făcu cruce. Mitropolitul se îndreptă spre ușă, o deschise și spuse ceva dorobanțului de pază, apoi o închise cu grijă. — Să plec, măria ta. — Îmi pare rău astă seară că nu mai sunt copil. Odinioară, ne lua o țigancă de a mamii pe Drăghici și pe mine la priveghere la Sfântul Dumitru. Stanca, Dinu și Mihai erau prea mici, ceilalți cred că nici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
perete, luă o pungă, o cântări în mâini și o dădu prelatului tocmai când acesta deschidea ușa. — Să poruncești la meșterii argintari din Brașov un potir ca cel de la Cotroceni pentru biserica din Drăgănești. — Te aștept mâine la sfânta liturghie, măria ta. Și despre potir mai vorbim noi. Domnul să te aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă mâinile iar lui Șerban i se păru, cu toată lumina puțină, că vede în ochii deja bătrâni ai mitropolitului aprinzându-se luminițe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă Țepeșul. — Taci, Marico, de unde știe Zamfira poveștile astea? — Așa i-am spus și eu, să mai tacă și să nu mai spună prostii, da’ ea s-a închinat în fața mea, a căzut în genunchi și s-a scâncit „Iertare, măria ta” de s-a crucit până și maică-ta. — Ei vezi, și domnia ta nu vrei deloc s-o ierți că-i nebună, mai mormăi Brâncoveanu, aproape adormit. — Nebună, nebună, dar i-a băgat în cap Mariei că doar ea o să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mortului pe sub bărbie ca să-i stea gura închisă. Îi închise ochii cu un gest de mângâiere și-i netezi barba frumoasă peste legătură, își căută punga, alese două monede grele de aur și le puse peste pleoapele închise. — Odihnește-te, măria ta, reuși să spună cu glas tare, în timp ce în gând rememoră cum se despărțise de domn cu câteva ore în urmă. Îi povestise că aflase în Transilvania cum Ludovic al XIV-lea îl trimisese la 22 septembrie pe moștenitorul său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și striga înnebunit „Cine a luat scrisorile?”, apoi după un timp s-a oprit și a întrebat „De ce nu mi ai spus de la început?” și-și aduse aminte de răspunsul pe care i l-a dat: „N-am avut răgaz, măria ta, că nu am fost singuri nici o clipă”. Vodă s-a oprit, l-a privit cu un fel de milă, l-a îmbrățișat și i-a spus ca într-o doară: „Am o singură mulțumire, că m-am spovedit și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cobora scara ordonă cuiva să-l anunțe pe mitropolit, apoi ajunse la ușa spătăriei, o descuie și intră. Doamna Maria îi aruncă o privire înverșunată: — Acum dacă vodă a răposat, eu sunt doamnă și poruncesc în numele beizadelei Gheorghe. — Se vede, măria ta, că ești străină de țară de nu știi obiceiul pământului. Dacă moare vodă, până se întrunește divanul cel mare, poruncește sfinția sa mitropolitul Ungrovlahiei și marele logofăt, adică eu, care răspundem cu capul de tot ce se întâmplă rău țării
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens prin care fumul și vâlvătaia focului de la plita din bucătărie încălzea ascunzătoarea. Abia acum își dădu seama logofătul cât era de înghețat. — De unde știuseși, Hamie, că o să se întâmple asta? — Măria ta, n-am știut nimic. Atunci, ce știuseși? — Că Istanbulul n-are bani, că tributul de aci n-a plecat de doi ani, că marele sultan a vândut francezilor tot grâul venit pe mare de la Alexandria, că Moldova este pustiită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mincinoșii credincioși doamnei i-am băgat noi la popreală ca să punem capăt zvonurilor fără noimă. Să ai grijă îndeosebi de Pârvu Cantacuzino. Și nimeni de pe lume altul să nu afle ce am sfătuit noi. Sunt capete în joc. — Să trăiești, măria ta! Porunca e ca și împlinită. Dacă le dă Domnul Cantacuzinilor gândul cel bun, mâine se acoperă ceva din golul visteriei înaltului și prea luminatului sultan și asta după dorința sa, adică o să fie pace în Valahia Mare. Brâncoveanu făcu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie pace în Valahia Mare. Brâncoveanu făcu semn că dorește să plece iar fostul ienicer îl conduse, făcând temenele la fiecare trei pași și-i ținu chiar el scara șeii când încălecă. — Și mai ar fi ceva de adăugat. — Poruncă, măria ta. — Să se adune prostime în fața curții domnești. Să fie mulți. — Bine gândit, măria ta. — Să ne vedem cu bine. Brâncoveanu dădu pinteni calului care porni în trap spre casă. În sala mare de jos îl așteptau jupânesele Stanca și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ienicer îl conduse, făcând temenele la fiecare trei pași și-i ținu chiar el scara șeii când încălecă. — Și mai ar fi ceva de adăugat. — Poruncă, măria ta. — Să se adune prostime în fața curții domnești. Să fie mulți. — Bine gândit, măria ta. — Să ne vedem cu bine. Brâncoveanu dădu pinteni calului care porni în trap spre casă. În sala mare de jos îl așteptau jupânesele Stanca și Marica îmbrăcate în haine cernite. De ce ai zăbovit atât? S-au adunat toți frații
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
demonstreze superioritatea. Mai trase o dată aer în piept și, după ce îmbrățișă cu privirea pe toți cei ce intrau în câmpul vederii sale, spuse: — „Fericiți făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Să trăiești întru mulți ani, măria ta, și să te ajute Dumnezeu să aduci pacea adevărată între frații Cantacuzini, pace pe care doamna Ilinca o dorea atâta. N-a fost ură între ei, căci nedreptățiții l-au înțeles pe răposatul voievod, au înțeles că fapta lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Spune cronica, și eu îmi amintesc de când eram copil cum povesteau bătrânii că, atunci când a răposat Matei Vodă Bătrânul, noul domn care i-a urmat atât de prins de griji a fost că nu i-a dăruit nici o lacrimă răposatului. Măria ta, cinstește-l pe cel ce mi-a fericit zilele cu prietenia lui, pe Șerban Vodă plecat dintre noi și răsplătește-i încrederea ce a avut-o în măria ta, vărsând lacrima de cuviință când îl vei duce mâine pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]