2,300 matches
-
de băutură din pahar, cu o expresie care oscila undeva Între regret și mânie. Nu mă pune și pe mine la socoteală, fiindcă eu cu siguranță n-am nevoie de așa ceva! i-a retezat-o Asya apucând bricheta Zippo de pe măsuța de cafea și aprinzănd-o, doar pentru a o Închide imediat cu un clic răsunător. I-a plăcut sunetul și a repetat gestul de câteva ori, fără să-și dea seama că Îl scotea din minți pe Caricaturistul Alcoolic. Clic! Clic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lucruri: dulapul cu uși de sticlă, sculptat din lemn de trandafir, Înăuntru căruia se zăreau cești de cafea aurite, servicii de ceai din sticlă și câteva antichități; vechiul pian de lângă perete; covorul Încântător de pe jos; numeroasele mileuri ce străluceau pe măsuțe, pe fotoliile de catifea și chiar și pe televizor; canarul din colivia Împodobită, atârnată lângă ușa balconului; tablourile de pe pereți - o pictură bucolică În ulei, reprezentând un peisaj de țară mult prea pitoresc pentru a fi adevărat, un calendar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Închis Încet ușa În urma ei. Mătușa Banu a auzit ușa, Însă Înainte să o poată striga, Asya se strecurase deja afară. — Ce plănuiești să faci, stăpână? a croncănit domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de acolo o cutie. Pe Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei, era un cadou de la tatăl ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
elementar lucru să-i scriu o scrisoare În care să-l Înștiințez că mă simt bine, nădăjduind că scriindu-i mă voi simți Încă și mai bine. Am pregătit un ceainic cu Lapsang Souchong și am instalat pe terasă o măsuță de joc cu picioare rabatabile, care se afla În salon. Mi-am scos din valiză o mapă cu hîrtie pentru scrisori și mi-am dat jos hainele pe care le purtam din ajun ca să-mi pun un costum de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu un aer de așteptare, însă ea nu mai spuse nimic. Porfiri acceptă o ceașcă de ceai de pe tava pe care Katia i-o întinse. Își puse un cristal de zahăr între dinți pentru a-l îndulci. Puse ceașca pe măsuța joasă de mahon care era în fața sofalei. ă Katia mi-a spus că Boria și Goriancikov - Stepan Sergheievici, adică - s-au certat cu puțin înainte ca Stepan Sergheievici să dispară. ă Da. Așa este. Toată lumea i-a auzit. ă Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aprobă ferm și îi dădu drumul. La intrarea Sofiei Sergheievna Osip Maximovici își întoarse spatele și se duse lângă fereastră, lăsând impresia că își pierduse dintr-o dată orice interes pe care îl avea în această conversație. Katia așeză tava pe măsuța de mahon joasă de pe care odată Porfiri servise ceai. Pe tavă se mai aflau un stilou și o călimară cu cerneală. ă Deci, pot scrie orice? spuse Anna Alexandrovna, așezându-se pe sofa lângă măsuță. Porfiri se înclină. ă Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
conversație. Katia așeză tava pe măsuța de mahon joasă de pe care odată Porfiri servise ceai. Pe tavă se mai aflau un stilou și o călimară cu cerneală. ă Deci, pot scrie orice? spuse Anna Alexandrovna, așezându-se pe sofa lângă măsuță. Porfiri se înclină. ă Dar nu știu ce să scriu, se confesă ea. ă În cazul ăsta, vă sugerez, 'Îți amintești vara?', spuse Porfiri Petrovici. Anna Alexandrovna se uită la el întrebătoare însă fără reproș. Apoi se uită la Osip Maximovici, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Roger pentru strângerea de fonduri. Te rog, ridică receptorul dacă ești acasă! Este foarte, foarte important! se auzi vocea femeii strigând disperată la telefon. Trebuie neapărat să răspunzi acum, e În interesul tău! Ridică receptorul, țigăncușă afurisită! Kitty alergă spre măsuța de marmură de lângă fereastră și ridică receptorul. — Bună, scuze, eram ocupată. Ce-i? Kitty Își ascultă prietena și se Încruntă. — Ce? exclamă. Interesant! Ascultă un minut, mijindu-și ochii În Întuneric spre luminile unui avion care tăia văzduhul de la est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
intre În vorbă cu mine. Uneori nici dacă vreau nu pot sta cinci minute Întregi singură. Zâmbi și Începu să bată cu degetele În pahar. Nici nu mă miră. Am senzația că semănăm destul de mult. Când te-am văzut la măsuța de cocteiluri păreai atât de deschisă, Încât am simțit imediat că trebuie să vorbim. Mai târziu, când m-ai invitat la rulotă, am știut că așa trebuia să fie, pentru că... — ... pentru că? — Am locuit nouă ani Împreună cu o femeie minunată, producător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
arăta ca scos din cutie și lăsă În urma lui o adiere de gardenii și lavandă, trecând pe lângă Kitty și Îndreptându-se spre rulota unde urma să aibă loc confruntarea finală cu Desert Rose. Kitty Își puse lucrurile pe una din măsuțele de expunere din fața rulotei, Îl rugă pe taximetrist să aștepte puțin și se Întoarse să vadă ce se Întâmpla. Pedro și Patrick veniseră și ei, curioși să urmărească evoluția situației. De la distanță Kitty o vedea pe Desert Rose vorbind, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
istoria Asiei de Sud-Est cu numai o lună În urmă, mulți dintre ei aflați În călătorii romantice sau În luna de miere, și se gândi că trebuia să prețuiască fiecare clipă petrecută cu el. Luară micul dejun afară, la o măsuță rotundă de sticlă, cu vedere la piscină și la valea Întinsă. — Nu mai am cu ce să mă Încalț, zise ea uitându-se la papucii din picioare. Mi-am pierdut și ghetele, au dispărut pur și simplu din rulotă. — Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ochi. — Și Înaintea unei alte nopți nedormite, sper. Ce s-a Întâmplat azi-noapte? Întrebă el, devenind dintr-odată serios. — Desert Rose a avut o ceartă serioasă cu Charlie și a plâns până În zori. Kitty se ridică și se duse până la măsuța de sticlă, de unde luă două căpșuni. Se Întoarse și-i dădu lui una, iar ea o mâncă pe cealaltă. Mi-e bine aici cu tine, departe de toată drama aia. Urăsc dramele! — Și eu, zise el. Urăsc drama. — Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de fericită și de protejată se simțea lângă el, și avu senzația că fusese binecuvântată. Când se Întoarse În apartament soarele asfințise. Antonio, fostul ei coleg de cameră, ar fi trebuit să fie deja plecat, dar Îl găsi așezat la măsuța de sticlă din cameră, În fața laptopului, desenând niște planuri pentru o parcare. Antonio era din Chile, tocmai absolvise Universitatea Cornell și Își căuta de lucru ca arhitect. De cealaltă parte a mesei, tot În fața unui laptop, stătea Olga, noua ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe Olga. Îmi pare bine că ai ajuns, a fost foarte tare felul În care ne-am Întâlnit În avion. — Da. Cum a fost la L.A.? Ai făcut poze? Kitty scoase fotografiile cu ea și Matthew și le puse pe măsuța de sticlă, ca să le poată vedea amândoi. Antonio le ridică și suspină adânc, dezgustat. — Te-ai cuplat cu tipul ăsta? Kitty dădu afirmativ din cap. — E bătrân! Te-ai culcat cu el? — Da. Antonio era surprins. — Și a fost bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Toate casele de cărămidă au sisteme de Încălzire proaste. Mă trezește noaptea, mă așez pe scaun și mă holbez pe fereastră la Ellis Island chinuindu-mă să adorm la loc. Kitty luă o gură de ceai. Puse ceașca pe o măsuță mică de lemn și observă o cutie de Prozac. O deschise, era aproape goală. — De când iei Prozac? — Aaa... de vreo zece ani, cam de când aveam vârsta ta. — Cât iei? — Patruzeci de miligrame pe zi. Poate de aceea alegea Desert Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
munci, ci de mânia neputincioasă că n-o va mai face. O să dau telefon, murmură Marta, tot gândindu-mă la asta o să mă amărăsc la fel de mult ca și el. Ieși din bucătărie și se îndreptă spre camera tatălui. Aici, pe măsuța unde Cipriano Algor își ținea socoteala cheltuielilor și câștigurilor olăriei, stătea un telefon de modă veche. Formă un număr al centralei și ceru legătura cu serviciul de securitate. Aproape în aceeași clipă răsună o voce seacă de bărbat, Serviciul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cătunului. Mă rog, să-i zic cafenea. Semăna mai curând a magazie, cu o singură fereastră, năpădită de păianjeni și pătată de muște. Înlăuntru nu era nimeni. Doar iarna se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am zis politicos „bună ziua”, dar nu mi-a răspuns nimeni. De la măsuța lui, de care erau rezemate două puști de vânătoare, Dinu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se strângea lumea acolo. Acum, pescarii stăteau toți afară, la niște măsuțe de tablă vopsite cândva în alb și pline de zgârieturi. Fiecare avea dinainte o ceașcă de aramă. Am zis politicos „bună ziua”, dar nu mi-a răspuns nimeni. De la măsuța lui, de care erau rezemate două puști de vânătoare, Dinu se întoarse spre mine. — Nu-ți răci gura degeaba. Tot nu-ți răspund... Nu m-a întrebat dacă o găsisem pe Marta acasă și nici eu nu i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țină de o realitate din afara posibilităților mele de înțelegere. Dimineața, zăream câteodată de la azil bărcile negre, date cu smoală, plecând la pescuit, dar la ora când mă duceam în cătun pescarii erau totdeauna, din nou, în fața ceștilor de aramă, la măsuțele de tablă albe și scorojite. Parcă nu plecaseră niciodată de-acolo, îmbătrânind, alții sau aceiași, fără să se ridice de la mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrâneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de a mă vedea. Mă simțeam printre ei însemnat, ca Marta, cu fierul roșu. Dacă mă prindea cumva seara acolo, mi se făcea frică. Odată m-am dus destul de târziu. Se simțea în aer pâcla serii. Nu mai exista nici o măsuță liberă. Patronul a scos una pentru mine, a șters-o de praf cu mâneca și mi-a adus un scaun. După ce mi-a pus dinainte obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pâcla serii. Nu mai exista nici o măsuță liberă. Patronul a scos una pentru mine, a șters-o de praf cu mâneca și mi-a adus un scaun. După ce mi-a pus dinainte obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care se ținea scai de el, examinându-mă, ca și ceilalți, într-o tăcere tăioasă. Mi-a trecut prin minte că unul dintre pescarii mai tineri, gelos din pricina Martei sau pus pe harță, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tău secret va fi din 36 de litere“. (Hassan-i Sabb³h, Sargozašt-i Sayyid-n³) Îmi executasem piesa mea de rezistență, iar acum trebuia să dau niște explicații. Mă Îngrijisem de ele În zilele următoare și le dădusem lungi, minuțioase, documentate, În timp ce pe măsuțele de la Pilade Îi arătam lui Belbo dovezi peste dovezi, pe care el le parcurgea cu o privire din ce În ce mai Încețoșată, aprinzând țigară de la țigară, Întinzând la fiecare cinci minute brațul În afară, cu paharul gol, doar cu un rest de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de săculețe prăfuite cu bețișoare de tămâie, mici amulete orientale sau sud-americane. Multe pachete de cărți de tarot, În stiluri și de confecții diferite. Interiorul nu era mai confortabil, o Îngrămădire de cărți pe pereți și pe jos, cu o măsuță În fund, și un librar care părea pus acolo ca să-i Îngăduie unui scriitor să scrie că era mai bătrân decât cărțile lui. Consulta un registru mare, scris de mână, nedând nici o atenție clienților. De altfel, În acel moment nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface. Să nu mă Încred, să nu mă Încred niciodată. Dau peste un bar Încă deschis, chelnerii cu șorțuri lungi până la glezne deja strâng scaunele și măsuțele. Am timp să intru și ei Îmi dau o bere. O beau pe nerăsuflate și mai cer una. „Strașnică sete, hai?“ zice unul dintre ei. Dar fără cordialitate, cu suspiciune. Sigur, mi-e sete, de la cinci după-amiază n-am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sa, jocul de noroc este singurul mod În care-ți poți petrece nemurirea, care nu trece deloc și care dă prilej la multe interpretări și migrene. Cam cît crezi că o să-ți ia trebșoara asta? Întreabă Întunecatul, punîndu-și copitele pe măsuță. — Păi, nu știu... Wakefield se preface că socotește. Un an, poate. Maximum doi. Diavolul se joacă gînditor cu paharul gol de whiskey. Wakefield aduce sticla din bucătărie și mai toarnă cîte un rînd țeapăn. Va presupune obligatoriu ceva călătorii, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]